Tărâmul homosexualilor: Sodoma şi Gomora

       Unii spun că moralitatea ar fi relativă şi ar depinde de fiecare om în parte şi de societatea din care provine. Moralitatea este strâns legată de conştiinţa fiecărui om şi de ecoul faptei săvârşite în mintea sa. Deşi moralitatea ia o formă diferită în mintea fiecărui om, ea îşi are izvorul la Dumnezeu şi în fiinţa noastră.

E în fiinţa fiecărui om născut pe pământ să-şi iubeasca mama, să se bucure de razele soarelui, de mirosul florilor, să se vesealască la zâmbetul copiilor, să se-drăgostească, să contemple creaţia, să se gândească la viaţa de după moarte, să-şi pună întrebări, să vrea să fie veşnic, să-l contemple pe Dumnezeu. Nu e nimic rău în toate acestea, aşa cum spunea Sfântul Apostol Pavel,  nu există legi împotriva binelui, pentru că el este în conştiinţa comună a tuturor.

Nu te va acuza nimeni dacă ai dat o pâine unui sărac, dacă l-ai iertat pe cel ce ţi-a greşit, dacă-ţi iubeşti soţia, dacă-ţi ajuţi colegul, dacă cedezi locui cuiva, dacă intorci obrazul, dacă te rogi lui Dumnezeu, dacă citeşti o carte. Fiecare dintre noi recunoaştem binele, îl simţim în inima noastră, mai ales când este îndreptat către noi. Ce bucurie  simţi în inimă când cineva te apreciază, îţi dă atenţie, te înţelege, te iubeşte, te iartă, te ajută….!!!

Binele şi frumosul îl recunoaştem toţi de fiecare dată şi reprezintă o stare de normalitate evidentă pentru mediul în care trăim. În schimb răul ne revoltă, ne dă frustrări, ne obligă să-l contestăm şi să-l eliminăm.

De ce există atâtea discuţii despre homosexuali? De ce atâtea controverse între un grup minor de oameni (homosexualii) şi restul societăţii? De ce se face un marş al homosexualităţii în Bucureşti iarăşi?

Pentru că ceea ce promovează ei este împotriva firii, este anormal, şi anormalitatea ne afectează pe toţi. De ce homosexualii nu sunt acceptaţi de societate? Pentru că faptele lor nu se găsesc ca bine comun în conştiinţa noaastră, în cultura şi societatea românească şi în întreaga lume. Pentru un popor creştin-ortodox de 2000 de ani, cu zeci de mii de biserici şi sute de mănăstiri, marşul homosexualilor este o sfidare şi un afront adus întregii noastre istorii.

Dacă ceea ce promovau ei era ceva normal pentru societate,  ar fi fost primit cu căldură şi generozitate de toată lumea, ba ar fi primit chiar şi sprijin pentru iniţiativele lor. Moralitatea dubioasă pe care o promovează aduce un mare deserviciu societăţii şi copiiilor, viitorii cetăţeni de mâine ai ţării noastre, şi tocmai de aceea trebuie să se ascundă, să se ferească în a-se afişa în public.

Gravitatea iniţiativei lor şi deserviciul  pe care-l aduc lumii întregi poate fi înţeles foarte bine din ceea ce s-a întâmplat cu Sodoma şi Gomora. În câteva episoade din istoria lumii Dumnezeu şi-a arătat mânia foarte puternic, pedepsind pe unii oamenii care infectau întreaga lume cu boala păcatului lor.

În Sodoma şi Gomora bărbaţii se culcau cu bărbaţii şi femeile cu femeile, călcând legile firii. Pentru că au insistat în acest păcat şi n-au renunţat nicicum la el, Dumnezeu a distrus ambele oraşe arzându-le din temelii:

„Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul. Şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia.  (Facere 19, 24-25).

„Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. Şi, căutând spre Sodoma şi Gomora şi spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.  (Facere 19, 27-28)”

Acesta este răspunsul lui Dumnezeu la întrebarea „este homosexualitate un păcat?”.

Mergeţi în excursie astăzi pe malul Mării Moarte şi vedeţi cenuşa rămasă de la Sodoma şi Gomora, convingeţi-vă singuri de roadele acestui păcat. Sunt atâtea dovezi ştiinţifice despre existenţa acestor cetăţi. Se fac atatea pelerinaje în acel loc… e ceva unic pe pământ, totul e fără viaţa, cenuşă şi praf…

Dacă vrem să acceptăm acest păcat în societatea noastră, vedem clar la ce ne putem aştepta.

Ne aşteaptă mânia lui Dumnezeu, pedeapsa şi focul cel veşnic!

Claudiu Bălan