ESTE OMUL DIN MAIMUȚĂ?

     Teoria evoluţionistă spune că omul se trage din maimuţă în urma unei evoluţii îndelungate din specie în specie. Această teorie este în strânsă legătură cu teoria Big Bang, teorie ateistă ce explică crearea universului dintr-un punct, din cea mai mică particulă de materie care a explodat şi în urma acestei explozii a rezultat toată materia și informația din lume şi prin combinări norocoase ale substanţelor chimice a apărut prima celulă vie.

Prin alte combinaţii norocoase a apărut primul micro-organism şi apoi acestea combinându-se au creat o specie. Prin combinaţii norocoase această specie a evoluat  în altă specie, şi tot aşa.  Teoria evolutiei speciilor spune ca de mililoane şi milioane de ani speciile evoluează una din alta şi conform acestei explicaţii omul a evoluat dintr-o specie comuna cu maimuţa.

Dacă lumea s-a creat dintr-un punct şi din el a izvorât toată materia, acel punct de unde îsi are originea? Dacă explozia acelui punct este explicată prin legile fizicii, a chimiei, a matematicii, aceste legi de cine au fost lăsate, cine le-a creat? Dacă teoria evoluționismului spune că speciile au evoluat din una în alta, de ce astăzi speciile evoluează fiecare din categoria ei (ex: căinele din câine. pisica din pisică, peştele din peşte).

Să întelegem că la-nceput evolua (presupunand realitatea milioanelor de ani) căinele din pisică sau peştele din broască? Cum de a evoluat omul dintr-un așa zis strămoș comun cu maimuţa şi astăzi nu mai vedem nici o maimuţă făcându-se om, sau nici o familie de maimuţe care să vorbească articulat şi să gândească rational?

Cum de omul a fost creat din materie dar materia nu vorbeşte cu omul? Cum de materia din care a fost creat întâmplător omul, nu poate vorbi cu omul deşi sunt una din alta ? Cum de omul este conştient de sine, gândeşte, simte, vorbeşte, are sentimente iar materia din care a fost creat nu are toate acestea ?

Teoria evoluţionistă nu dă nici o explicaţie pentru ce va fi după moarte ci spune doar că toţi murim şi se alege praful din noi. Dar cum rămâne cu dorinţa noastră a tuturor de a fi fericiţi, de a trăi mai bine, de a trăi într-o lume fără răutate, de a fi alături mereu de cei dragi, de a nu muri niciodată, de a fi veşnici ?

Cum de fiecare lucru care există în lumea aceasta are o raţiune de a fi (casele pentru a fi locuite, aerul pentru a fi respirat, apă pentru sete..etc.) dar omul nu are o raţiune de a fi, omul nu are un scop de a exista ? Pentru ce există omul şi care e scopul lui ? De ce ne străduim să respectăm toţi atâtea reguli în lumea această dacă totuşi nu e nimeni care să asigure respectarea regulilor ?

Omul şi universul întreg au fost creaţi de Dumnezeu. Omul e asemenea lui Dumnezeu. Aşa cum Dumnezeu a creat tot universul în mod minunat şi dumnezeiesc aşa şi omul crează continuu, dând noi şi noi forme lumii în care trăim. Aşa cum Dumnezeu este veşnic şi rămâne în veşnicie aşa şi omul vreau să nu moară niciodată şi să rămâne veşnic. Scopul de a fi al omului este de a iubi pe toţi şi mai ales pe Dumnezeu.

Deşi moartea e un lucru aşa firesc totuşi toţi ne temem de moarte. De ce nu ne temem să mâncăm şi să dormim, căci şi aceastea sunt lucruri fireşti ? Ne temem de ea pentru că vine în contradicţie cu ce ne dorim, cu ce vrem pentru noi în viitor. Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca să moară ci ca să fie veşnic şi tocmai de aceea după moarte vine învierea, căci Dumnezeu s-a făcut om şi El – Iisus Hristos -Dumnezeul cel adevărat a înviat primul ca toţi care vin după El să primească putere de a învia.

(Claudiu Balan)

https://ortodoxiatinerilor.ro/