A fost dovedit în celelalte articole că există Dumnezeu și că fiinţa Lui este incomprehensibilă. Că există un singur Dumnezeu şi nu mulţi Dumnezei este neîndoielnic celor care cred în dumnezeiasca Scriptură. Căci spune Domnul la începutul legii: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel care te-a scos din pământul Egiptului. Să nu ai alţi Dumnezei afară de mine.
(Ieșirea 20 : 2) „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.
3 Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
Şi iarăşi: „Ascultă, Israile: Domnul Dumnezeul tău este un singur Domn
(Deuteronom 6 : 4) Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Iar prin profetul Isaia spune: „Eu sunt Dumnezeu dintru început şi Eu după acestea și afară de Mine nu este Dumnezeu, înaintea Mea n-a fost alt Dumnezeu și după Mine nu va fi și în afară de Mine nu este.” Şi Domnul în sfintele Evanghelii spune astfel către Tatăl: „Aceasta este viaţa veşnică ca să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat”
(IOAN 17 : 3) Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
Celor care nu cred în dumnezeiasca Scriptură le vom vorbi în chipul următor. Dumnezeirea este desăvârșită și nu-i lipseşte nimic în ce priveşte bunătatea, înţelepciunea şi puterea; este fără de început, fără de sfârşit, pururea dăinuitoare, necircumscrisă şi, ca să spunem într-un cuvânt, desăvârșită în toate. Dar dacă vom spune că sunt mulţi Dumnezei, este necesar să se observe deosebire între cei mulţi, căci dacă nu este deosebire între ei, este mai degrabă unul și nu mulţi. Dar dacă este deosebire între ei, unde este desăvârşirea? Căci n-ar fi Dumnezeu dacă ar fi lipsit de desăvârșire, fie în ce priveşte bunătatea, fie în ce priveşte puterea, fie în ce priveşte înţelepciunea, fie în ce priveşte timpul, fie în ce priveşte spaţiul. Dar identitatea în toate indică mai degrabă un singur Dumnezeu și nu mulţi. Dar cum va putea fi păstrată necircumscrierea, dacă sunt mulţi Dumnezei? Căci acolo unde ar fi unul nu va putea fi celălalt. Cum va putea fi condusă lumea de mulţi? Oare nu se va descompune și nu se va nimici, deoarece se observă luptă între conducători? Căci deosebirea introduce împotrivire. Dar dacă ar spune cineva că fiecare conduce câte o parte, atunci voi întreba: Cine a orânduit acest lucru, și cine le-a făcut împărţeala? Acela ar fi mai degrabă Dumnezeu. Prin urmare, există un singur Dumnezeu, desăvârşit, necircumscris, făcător al universului, ţiitor şi conducător, mai presus de desăvârsire și înaintea oricărei desăvârșiri. Pe lânga acestea, însă, este o necesitate naturală ca unitatea să fie principiul dualităţii.