Biblia în România

         În Răsăritul ortodox, până în secolele XIV-XV circulă preponderent versiunile greacă și slavonă. În Țările Române, în 1668, spătarul Nicolae Milescu realizează prima traducere integrală a Vechiul Testament în limba română. Sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, în 1688, apare Biblia de la București, cunoscută și sub numele de Biblia lui Șerban, prima traducere și publicare integrală în limba română a Scripturii, fiind valorificată, în principal, versiunea lui Nicolae Milescu, revăzută de „oamenii locului”. Cea de-a doua traducere apare în 1795 la Blaj, cu sprijinul episcopului greco-catolic Ioan Bob. Biblia de la Blaj este opera lui Samuil Micu, care apelează, parțial, la textul ediției din 1688, realizând totodată o nouă traducere după Septuaginta. În 1914 apare Biblia, adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Nouă, ediție a Sfântului Sinod, o prelucrare revizuită a textului din 1795. În 1921, Dumitru Cornilescu realizează o traducere a Bibliei, folosindu-se de niște versiuni în engleză și franceză. Traducerea sa este respinsă de Biserică, însă este folosită astăzi de cultele neoprotestante din România. În 1934, pr. Gala Galaction, profesor de Exegeza Vechiului și Noului Testament, realizează o nouă traducere integrală. Traducerea sa servește ca bază pentru edițiile ulterioare ale traducerii ortodoxe oficiale. În 2001, pr. Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, publică Biblia sau Sfânta Scriptură, ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiune colaționată cu traducerile românești anterioare.

Citirea Bibliei

Este bine și recomandat ca toți creștinii să citească Biblia, în special Noul Testament. Deși unii cred că Scriptura e o carte greu de înțeles, lucrurile nu stau chiar așa. Este adevărat, ea este o carte neobișnuită, iar unele pasaje nu sunt foarte ușor de înțeles. În acest caz, este bine să ne interesăm cum a înțeles Biserica de la început acele pasaje, pentru a nu face greșeala adoptării unor opinii personale, eretice și contrare învățăturii comune a Sfinților și a Bisericii.

Biblia în Biserică

Ținând cont de felul în care s-a format canonul Noului Testament, putem spune că Sfânta Scriptură este o parte a Tradiției Bisericii lui Hristos. Biserica a creat Biblia și nu invers. Alături de celelalte scrieri apostolice și de scrierile Sfinților Părinți, Biblia reprezintă dreptarul după care se judecă toate cele ce se fac în Biserică.

Ca să înțelegem ce este Biblia și cum trebuie folosită, trebuie să cunoaștem cum a apărut ea. Cunoscând ce este și cum a apărut ea în istoria și în sânul Bisericii, putem evita greșeala acestor grupări religioase de a așeza Biblia deasupra Bisericii și nu invers.

Cercetarea istoriei Bisericii primare ne arată un lucru: Sfânta Scriptură este produsul tradiției Bisericii care, prin Sfinții Părinți, a stabilit în primele secole creștine ce este și ce nu este „Scriptură”.

                 

 

                   BIBLIA ESTE INSPIRATA DE DUHUL SFANT

 

2 TIMOTEI 3 :  16   Toată Scriptura este insuflată  de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,

         17   Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit  pentru orice lucru bun.

 

MATEI 22: 29   Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

2 PETRU 1 : 20   Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;

         21   Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu  au grăit, purtaţi  fiind de Duhul Sfânt.

IEREMIA  30 : 2   Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Scrie-ţi într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am grăit Eu.

MATEI 7 :  29   Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.

ROMANI  1  :   16   Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos,  pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea  a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului.

DANIEL 9 : 2   În anul întâi al domniei lui – eu, Daniel, am citit în cărţi numărul de şaptezeci de ani, pentru care a fost cuvântul Domnului către proorocul Ieremia, ani care trebuia să se împlinească de la dărâmarea Ierusalimului.

         3   Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă.

1 MACABEI 12 :  9  Drept aceea, noi neavând lipsă de acestea şi având mângâiere cărţile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre.

MATEI 21 :         42   Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”?

43   De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.

ROMANI 1 :1   Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat  de El apostol, rânduit  pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu,

         2   Pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi,

         3   Despre Fiul Său, Cel născut din sămânţa lui David, după trup

IOAN  5   : 39     Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.

APOCALIPSA  1  : 10   Am fost în duh în zi de duminică  şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă,

         11   Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite celor şapte Biserici: la Efes, şi la Smirna, şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia, şi la Laodiceea.

         12   Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.

         13   Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.

         14   Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.

15   Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor,  iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;

         16   În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.

         17   Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

         18   Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.

         19   Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.

FILIPENI  4  : 3   Încă te rog şi pe tine, credinciosule Sizig, ajută-le lor, ca pe unele care au luptat pentru Evanghelie, împreună cu mine şi cu Clement şi cu ceilalţi împreună-lucrători cu mine, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii.

         4   Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă.

         5   Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape.

 Astfel, ea ramane astazi cea mai bine pastrata lucrare literara din toata antichitatea, cu cele peste 24,000 de manuscrise antice ale Noului Testament descoperite pana acum (compara cu cea de a doua cea mai bine pastrata lucrare literara din toata antichitatea – Iliada lui Homer cu doar 643 de manuscrise pastrate care au fost descoperite pana acum). Tiparul nu a fost inventat decat in anul 1450, insa noi avem copii ale Vechiului Testament scrise de mana, datate din anii 200 i.Cr. Este remarcabil faptul ca aceste manuscrise antice sunt aproape identice cu Biblia pe care o citim noi astazi.

           la Noul Testament, Papirusul Bodmer II contine cea mai mare parte a Evangheliei dupa Ioan si dateaza din jurul anilor 150-200 d.Cr. Papirusul  “Chester Beatty” contine portiuni importante ale Noului Testament si dateaza din jurul anului 200 d.Cr.

Apostolul Ioan care a trait cu Iisus si a invatat direct de la Iisus, a scris cinci din cartile Noului Testament si a murit in anul 100 d.Cr. Avem fragmente din Evanghelia dupa Ioan care dateaza din anii 110-130 d.Cr., 30 de ani de la moartea lui. Atunci cand acestea sunt comparate cu lucrari antice precum cele ale lui Platon, Homer sau Tacit, timpul scurt intre textul original si cea mai recenta copie descoperita este uimitor!

                 Clement din Roma a fost martirizat in anul 100 d.Cr. In scrierile lui el a citat din Matei, Marcu, Luca, Faptele Apostolilor, 1 Corinteni, 1 Petru, Evrei si Tit. Citatele lui Clement corespund in totalitate cu Biblia pe care o citim noi astazi. De fapt, chiar daca pierdem toate cele 5,300 de manuscrise grecesti timpurii, toate cele 10,000 de copii ale Vulgatei latine si toate celelalte 9,300 de manuscrise, vom putea sa reconstruim tot Noul Testament in afara de 11 versete din scrierile liderilor Bisericii primare care au citat din el din abundenta. Avem peste 36,000 de citate pastrate din Noul Testament. Rezumand totul in cateva cuvinte, Biblia ramane astazi cea mai bine pastrata lucrare literara din toata antichitatea, si nu incape nici o indoiala ca este in totalitate demna de incredere.

              Cand vine vorba de adevarul biblic, multi critici sustin ca cei din Biserica primara, in mod deliberat au stricat textul Bibliei pentru a corespunde agendei lor. In privinta acestui argument, puneti-va o singura intrebare: “Este oare acest grup de oameni, care a suferit o prigoana teribila si a murit de moarte oribila pentru apararea Scripturilor, vinovat de stricarea acelorasi Scripturi?” Lucrul acesta este o nebunie! Daca ei au stricat Scripturile sau cu buna stiinta au permis ca ele sa fie modificate, aceasta ar insemna ca ei cu buna stiinta au suferit si au murit pentru o minciuna! Nimeni nu sufera si nu moare pentru o minciuna! De exemplu, teroristii sinucigasi din 11 Septembrie, poate au crezut sincer in cauza pentru care au murit, insa ei nu erau in pozitia in care sa cunoasca daca ceea ce credeau ei era adevarat sau nu; ei au crezut niste traditii transmise de-a lungul multor generatii. Nu au murit cu buna stiinta pentru o minciuna; ei au murit pentru o minciuna in ignoranta de cauza.

                   In contrast, martirii Noului Testament fie au vazut ceea ce au pretins ca au vazut, fie nu – simplu si limpede. Fie au interactionat cu Hristosul inviat, fie nu. Cu siguranta ei stiau daca marturia lor era adevarata sau nu! Cu toate acestea, nu s-au dezis de marturiile lor nici chiar in fata mortii brutale cauzate de persecutori, si in ciuda fiecarei sanse de a se dezice, stiind foarte bine daca marturia lor era adevarata sau falsa. De ce ar muri atatia oameni cu buna stiinta pentru o minciuna? Ei nu aveau nimic de castigat de pe urma acestei minciuni, ba mai mult, ca aveau sa piarda totul.

            Biblia nu se poate asemui cu nici o carte care a fost scrisă vreodată. Afirmaţiile Bibliei sunt deosebite de ale oricărei alte cărţi şi de fapt, ea nu este o carte omenească! Dumnezeu a spus despre Cuvântul Său că este viu. De aceea, până ce nu vă veţi lua un angajament neclintit faţă de adevăr, Biblia nu vă va schimba viaţa, iar cuvintele ei vor rămâne înecate într-o mare de alte cuvinte, a altor cărţi ce le-aţi citit!

În diversele religii ale lumii există alte 30 sau 40 de cărţi, fiecare din acestea pretinzând a fi o revelaţie superioară. Iisus însă a spus că, „cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” [Mat.24:35].

            Biblia nu încearcă să-şi apere inspiraţia ei. Şi nici nu are nevoie s-o facă. Nu veţi găsi nici un verset care să spună, „într-adevăr, cartea aceasta este adevărată, aşa că aţi face bine să o credeţi!!” În schimb, în cazul Bibliei notăm un fapt interesant: cartea Genezei începe cu cuvintele, „Dumnezeu a zis”, cuvinte care apar de nouă ori numai în primul capitol. Afirmaţia, „Aşa vorbeşte Domnul”, apare de 23 de ori în cartea Vechiului Testament, Maleahi. Astfel aveţi, „Dumnezeu zice (vorbeşte)” de la Geneza la Maleahi. „Domnul a vorbit”, apare de 560 de ori în primele cinci cărţi ale Bibliei şi de cel puţin 3800 de ori în întreg Vechiul Testament!Isaia afirmă de cel puţin 40 de ori că mesajul său a venit direct de la Domnul. Ezechiel, face acest lucru de 60 de ori,

iar Ieremia de 100 de ori! Pe deasupra, Domnul Iisus Hristos a citat de cel puţin de 24 de ori diferite cărţi ale Vechiului Testament şi, doar a citat.

           Pe la mijlocul secolului al 18-lea, Voltaire, unul dintre cei mai influenţi scriitori ai vremii sale a luat în mână o copie a Bibliei şi a afirmat că la o sută (100) de ani după el, Creştinismul va dispărea complet şi va deveni istorie. Ceea ce este amuzant cu privire la afirmaţia lui este faptul că la numai 50 de ani după moartea sa Societatea Biblică Geneva a folosit casa şi presa lui tipografică pentru a tipări şi distribui teancuri de Biblii! Ba mai mult, şi-au mutat birourile Societăţii în casa lui particulară!

             Închipuieste-ti că trebuie să scrii o carte şi iată modul în care trebuie să o faci: pentru început, găseşte 40 de scriitori diferiţi, complet diferiţi. Caută printre ei câţiva cu o înaltă educaţie, chiar nişte doctori şi după aceea, alege-ţi şi nişte fermieri. Mergi şi racolează un tip de la vreo fermă din împrejurimi şi spune-i, „Hei, vreau să mă ajuţi la scrierea unei cărţi!!” După aceea, caută şi nişte pescari. Mergi la un doc al San Francisco-ului şi adresează-le celor de acolo, aceeaşi invitaţie: „Hei! Ascultă-mă! Ajută-mă să scriu o carte!”. Ei îţi vor răspunde, „desigur, nici o problemă… te vom ajuta!”. După ce i-ai găsit pe toţi aceşti oameni diferiţi, pune-i să scrie despre următoarele subiecte: religie, poezie, norme etice, ştiinţă, filozofie, şi despre creaţia universului şi destinul lui, iar după aceea cere-le să mai adauge câteva lucruri care cred ei, vor clarifica totul.

                În continuare, va trebui să strângeţi toate aceste informaţii, dar apropo…am uitat să vă spun că trebuie să-i despărţiţi pe toţi aceşti oameni astfel încât ei să nu poată comunica prin telefon sau alt mijloc de comunicare şi dacă este nevoie, numai prin cuvânt vorbit transmis (de la om la om) de-a lungul anilor. Desigur, ei trebuie să înfrunte veşnica problemă… timpul. Colectaţi acest material în decursul a peste o mie cinci sute de ani [1.500], apoi strângeţi tot ce aveţi sub forma unei singure cărţi. Cu ce v-aţi alege? Daţi-mi voie să vă spun eu! Vă veţi alege cu cel mai pestriţ amestec de literatură pe care l-aţi văzut vreodată în viaţă, demonstrând din plin contradicţiile existente între nişte oameni! V-aş sugera doar să luaţi un manual de biologie de acum 60 de ani şi să-l comparaţi cu unul folosit astăzi. Vedeţi ce diferenţă pe o perioadă de numai 60 de ani?

Citind însă şi studiind Biblia veţi descoperi că în privinţa ei lucrurile nu stau deloc aşa. Cu cât citiţi mai mult această carte cu atât mai mult veţi vedea incredibila ei unitate, fiindcă cu cât pătrundeţi mai în profunzimea ei cu atât mai detailată şi mai exactă veţi vedea că ea este, descoperind cu surprindere, că nu 40 de oameni au scris-o ci, 0 Singură Persoană. Unitatea ei şi bogăţia ei de detalii în loc să vă indice 40 de scriitori diferiţi, vă va indica doar o singură Persoană ca fiind Autorul ei.

Pe vremea când a fost scrisă Biblia, oamenii credeau că pământul era plat şi că era purtat de trei elefanţi mari. Dacă cineva ar fi întrebat, „pe ce stă această lume?”, i s-ar ar fi răspuns, „pe trei elefanţi!”. Atunci dacă cineva se aventura să întrebe mai mult, „şi pe ce stau elefanţii ăştia??”, i s-ar fi răspuns, „pe o broască ţestoasă mare!?”. Aceasta era mai demult ştiinţa!

Acum, ascultaţi ceea ce Dumnezeu a spus. Vă atrag atenţia că cele ce urmează nu au fost scrise în ultima sută de ani, nici măcar în ultima mie de ani, ci aceste afirmaţii provin de acum mai mult de 2.500 de ani:

„Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? El sade deasupra cercului pământului…Isaia 40:21-22

           Cuvântul de aici, „cerc” este în ebraică cuvântul „sferă”. Pe vremea când ştiinţa era mai mult o superstiţie, o carte veche acum de aproximativ 2.500 de ani, sulul profetului Isaia, ne demonstrează că se putea cunoaşte că pământul era rotund! Dar nu au crezut că Biblia este adevărul şi mai târziu au ars pe rug pe cei ce au crezut că Pământul este rotund! Tot în Biblie găsiţi că, „El întinde miazănoaptea asupra golului şi spânzură pământul pe nimic” sau, „El întinde nordul deasupra spaţiului gol (neantului) şi suspendă pământul pe nimic” Iov 26:7  afirmaţie surprinzător de exactă pentru vechimea ei. Deci, prin revelaţie Biblia ne spune odată că pământul este rotund apoi că este

suspendat în spaţiu. Ei bine, se pare că e cam mult de lucru pentru bieţii elefanţi!

           În Scriptură mai există multe alte uluitoare dovezi ştiinţifice care au fost făcut cunoscute omului cu multe secole înainte ca ele să devină parte a „cunoaşterii” umane. Lucrurile stau aşa pentru că nu au crezut că Biblia este adevărul.

„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi cu mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde” 2 Petru 3:10. Cu aproape un secol în urmă acest verset era folosit pentru a dovedi că Biblia nu putea să fie inspirată de Dumnezeu fiindcă, se spunea, „cum se poate să fie un foc atât de mare încât să ardă întreaga lume? Ce pescar prostuţ! Cum a putut să spună aşa ceva?” Dar au trebuit să treacă alte două generaţii pentru ca ştiinţa să descopere şi să ajungă din urmă ceea ce Dumnezeu a vorbit prin Petru, şi anume că, o reacţie atomică poate efectiv să topească şi să dezintegreze elementele care stau la baza materiei Universului. Dumnezeu, profeţea cum lumea va sfârşi. Cu două versete mai încolo găsim următoarele cuvinte: „…cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului” sau, „cerurile vor fi distruse prin ardere, iar elementele se vor topi de o mare căldură”! [v.12] Ştiţi ce înseamnă cuvântul „distruse” sau „pieri” ? El este un cuvânt grecesc care înseamnă literar, a desface. Aceasta este o lege a fizicii atomice afirmată de un pescar!! Petru sugera fuziunea nucleară.

           Atunci, atât acest exemplu cât şi multe altele ne demonstrează cum Domnul Dumnezeu a ascuns în Cuvântul Său, o nemăsurată şi neasemuită cunoştinţă şi înţelepciune. Dar oamenii nu cred că Biblia este adevărul şi nu au putut să cunoască adevărata ştiinţă. „Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” Prov.1:7

Există în Scriptură aproximativ 3.856 de versete care în mod direct sau indirect se referă la profeţie. Aproape unul din şase vorbeşte de evenimente viitoare! Invitaţia pe care Dumnezeu o adresează lumii este, „dovediţi-Mă

acum – Eu sunt Domnul… căci Eu Domnul voi vorbi ; ce voi spune se va împlini” vedeţi, Ieremia 28:9; Ezechiel 12:25, 24:14. Budiştii, confucianiştii şi musulmanii, au şi ei propriile lor scrieri sacre, însă din acestea elementul profetic lipseşte evident. Distrugerea Tirului, invazia Ierusalimului, căderea Babilonului şi căderea Romei au fost fiecare prezise cu exactitate de Biblie şi s-au împlinit până în cele mai mici detalii.

               Numai în scurta viaţă a lui Isus vedem peste 300 de profeţii împlinite. Şansele ca toate aceste profeţii să coincidă din întâmplare într-o singură persoana sunt ridicole. Considerând calculul probabilităţii, şansele latente ca măcar 48 dintre aceste profeţii să fie împlinite de către un singur om, sunt de una din 10 la puterea 157 (adică, unu urmat de 158 de zerouri!!!). Daţi-mi voie să vă sugerez cât de mare este acest număr.

            Să luăm un obiect foarte mic, să zicem, un electron. Electronii sunt atât de mici încât dacă i-aţi alinia v-ar trebui 2 cvadrilioane şi jumătate (adică 10 la puterea a 15-a sau un număr format din 4 grupe de 3 zerouri după cifra de 1.000!), de electroni pentru a avea un singur inch, echivalentul a 2,540 cm. Acum, haideţi să revenim la cifra noastră de 10 la puterea 157. Dacă aţi încerca să strângeţi aceşti atât de mulţi electroni într-o grămadă, ea va fi de 10.000.000.000 de ori mai mare decât universul cunoscut şi pe care oamenii de ştiinţă l-au calculat a fi de 6.000.000.000 de ani lumină (un an lumină este distanţa pe care lumina o parcurge într-un an, deplasându-se cu viteza de 186.000 de mile pe secundă, adică de 299.274 de km pe secundă).

              În continuare, luaţi un singur electron şi coloraţi-l în roşu. Amestecaţi-l în această grămadă împreună cu ceilalţi timp de o sută de mii de ani! După aceea, legaţi la ochi pe un om şi puneţi-l să-l găsească, din prima! Imposibil? Ei bine, acestea ar fi şansele ca un om să trăiască şi să moară în conformitate cu cele numai 48 de profeţii privitoare la Mesia, şanse întrunite din întâmplare, dintr-un accident. Astfel, Scripturile prezic cu exactitate evenimente şi întâmplări care au avut loc în trecut şi care vor avea loc în viitor. Faptul că Isus Hristos din Nazaret a împlinit toate profeţiile privitoare la Mesia, dovedeşte acurateţea ştiinţifică a Bibliei.

Pe această carte o puteţi supune la orice test doriţi. Veridicitatea şi autoritatea ei va ieşi întotdeauna la iveală, fiindcă Biblia nu este doar o carte ci este chiar ceea ce Dumnezeu a vorbit şi a făcut de-a lungul istoriei şi este motivul pentru care El spune despre Cuvântul Său că este, „viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri”! (Evrei 4:12). Doar cele 66 de cărţi ale Scripturilor poartă această pecete divină. Nici o altă operă scrisă în vreo limbă pământească nu se aseamănă acesteia, alcătuirii şi structurii complexe a Bibliei. Realitatea este că, doar o minte infinită ar fi putut crea această Carte a Cărţilor!

           Biblia este o carte care are un mesaj universal către toţi oamenii. Este singura scriere în care atât copilul cât şi savantul îşi pot găsi desfătarea. Principiile ei simple şi practicile ei de viaţă pot fi valabile în orice ţară, pot depăşi orice bariere culturale şi rasiale şi pot aduce pace, dragoste, bucurie şi iertare. Numai Biblia poate transforma omul rău în unul bun pe dinăuntru şi pe de-a întregul, schimbând rebelul în sfânt.

               Cea mai minunată dovadă a Bibliei este schimbarea pe care mesajul ei o poate produce în viaţa unui om. Dacă această schimbare nu s-a petrecut încă în viaţa d-voastră, de ce nu i-aţi cere lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, să vă dezvăluie sufletului dumneavoastră adevărul puterii Sale, folosind paginile ei? Dar rugaţi-vă cu sinceritate: „Doamne, nu ştiu dacă acesta este sau nu, Cuvântul Tău, dar dacă este şi Tu poţi să mă ajuţi, atunci te rog să mi Te descoperi în timp ce voi citi Biblia”, şi veţi vedea cum Dumnezeu vă va răspunde cu o vie demonstraţie a realităţii Sale.

IOAN DAMASCHINUL

          Dumnezeu, propovăduit de Vechiul si Noul Testament, lăudat şi slăvit în Treime, este unul, deoarece Domnul zice: „N-am venit să stric legea, ci să o plinesc”. El a lucrat mântuirea noastră, pentru care este toată Scriptura şi toată taina. Şi iarăşi: „Cercetaţi Scripturile, căci ele mărturisesc despre mine”. Şi apostolul spune: „în multe părţi şi în multe feluri Dumnezeu a vorbit odinioară părinţilor noştri prin profeţi, iar în zilele din urmă ne-a vorbit prin Fiul”. Aşadar au vorbit prin Sfântul Duh legea şi profeţii, evanghelistii, apostolii, păstorii şi învăţătorii. „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu” şi negreşit „şi folositoare”, `ncât este un lucru foarte bun şi foarte folositor sufletului ca să cercetăm dumnezeieştile Scripturi, întocmai ca un copac sădit la izvoarele apelor, tot astfel şi sufletul udat cu dumnezeiasca Scriptură se îngraşă şi dă rod copt, credinţa ortodoxă, se împodobeşte cu frunze totdeauna verzi, adică cu fapte plăcute lui Dumnezeu. Prin Sfintele Scripturi suntem îndreptaţi spre virtute [i contemplaţie netulburată. În ele găsim îndemn spre orice fel de virtute și îndepărtare de la toată răutatea. Dacă suntem iubitori de învăţătură vom fi şi cu multă învăţătură, căci prin silinţă, prin osteneală şi prin harul lui Dumnezeu, care dă, se duc la bun sfârşit toate. „Cel care cere primeşte, cel care caută găseşte, şi celui care bate i se va deschide”. Să batem, deci, la paradisul prea frumos al Scripturilor, la paradisul cel cu bun miros, cel prea dulce, cel prea frumos, cel ce răsună la urechile noastre cu tot felul de cîntări ale păsărilor spirituale purtătoare de Dumnezeu, cel care se atinge de inima noastră, care o mîngâie când este întristată, o potoleşte când este mâniată şi o umple de obucurie veşnică, care ne înalţă mintea noastră pe spatele strălucitor ca aurul şi prea luminat al porumbiţei dumnezeieşti şi o suie cu aripile prea

strălucitoare către Fiul Unul-Născut şi moştenitorul săditorului viei celei spirituale şi prin el o aduce la Tatăl luminilor. Să nu batem superficial, ci mai degrabă cu osârdie şi cu stăruinţă. Să nu trândăvim de a bate. Căci în chipul acesta ni se va deschide. Dacă citim o dată, de două ori, si nu înţelegem ceea ce citim, să nu ne trândăvim, ci să stăruim, să medităm, să întrebăm. Căci spune Scriptura: „întreabă pe tatăl tău şi-ţi va vesti și pe bătrânii tăi şi-ţi vor spune”. Cunoştinţa nu este a tuturora. Să scoatem din izvorul paradisului apă veşnic curgătoare [i prea curată, care saltă spre viaţa veşnică. Să ne veselim, să ne desfătăm fără de saţ, căci are un har nesfârsit. Dar dacă am putea să culegem ceva folositor şi din literatura laică, nu este oprit. Să fim, însă, zarafi încercaţi ca să adunăm aurul cel bun şi curat si să

înlăturăm pe cel falsificat. Să luăm învăţăturile cele bune, iar pe zeii cei ridicoli si poveştile neroade să le aruncăm câinilor. Căci am putea dobândi din ele cel mai bun argument contra lor.

            Trebuie să se ştie că Vechiul Testament are douăzeci si una de cărţi   după numărul literelor alfabetului ebraic. Alfabetul ebraic are douăzeci si două de litere, dintre care cinci se dublează, aşa că fac douăzeci si şapte. sunt duble literele Haf, Mem, Nun, Pe şi Sadi. Pentru aceea şi cărţile Vechiului Testament se socotesc în acest chip douăzeci şi două, dar se găsesc douăzeci si şapte, din cauză că cinci din ele se dublează. Rut se adaugă la Judecători si se numără la Evrei o singură carte. Cartea intâia şi a doua a ~mpăraţilor se socotesc o carte; cartea a treia şi a patra a ~mpăraţilor,

o carte; cartea `ntâia si a doua a Paralipomenelor, o carte; carte `ntâia şi a doua a lui Esdra, o carte. Astfel cărţile Vechiului Testament sunt formate din patru pentateuhuri si ramân alte două cărţi, incât cărţile canonice sunt următoarele: Cele cinci cărţi ale legii: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul. Acesta formează primul pentateuh si se numesc Legea. Apoi alt pentateuh, aşa-numitele grafia, iar de alţii numite aghiografe; acestea cuprind următoarele cărţi: Iisus al lui Navi, Judecători cu Rut, cartea `ntâi si a doua a ~mpăraţilor, o carte, cartea a treia şi a patra a ~mpăraţilor, o carte, şi cele două cărţi ale Paralipomenelor, o carte. Acestea

formează al doilea pentateuh. Al treilea pentateuh, cărţile în versuri: Iov, Psaltirea, Proverbele lui Solomon, Eclesiastul al aceluiaşi, Cântarea Cântărilor a aceluiaşi. Al patrulea pentateuh, cel profetic cei doisprezece profeţi, o carte, Isaia, Ieremia, Iezechil, Daniil. Apoi cele două cărţi ale lui Esdra, unite într-o carte si Ester. Iar Panaretul, adică ~nţelepciunea lui Solomon şi ~nţelepciunea lui Iisus, pe care tatăl lui Sirah a compus-o în evreieste, dar nepotul acestuia, Iisus, fiul lui Sirah, a tradus -o în greceşte, sunt cărţi folositoare şi bune de citit, dar nu se numără în canon si nici nu stau în chivot. Cărţile Noului Testament sunt următoarele: patru Evanghelii, cea după Matei, cea după Marcu, cea după Luca, cea după Ioan; Faptele sfinţilor apostoii scrise de evanghelistul Luca; şapte epistole sobornicesti: una a lui Iacov două ale lui Petru, trei ale lui Ioan, una a lui Iuda; patrusprezece epistole ale apostolului Pavel; Apocalipsa evanghelistului Ioan si Canoanele sfinţilor apostoli scrise de Clement.

Cu alte cuvinte, problema greșelilor în Biblie este o chestiune de perspectivă. Dacă astepți de la Biblie ceea ce ea nu vrea să transmită, vei ajunge la concluzia că Biblia e failibilă. Dacă accepți Biblia ca pe o carte de credință, vei accepta și că afirmațiile istoricoștiintifice cuprinse în ea sunt relativ adevarate. În schimb, infailibilitatea Scripturii este absolută când se referă la afirmațiile soteriologice: lumea și omul au fost create de Dumnzeu; omul a căzut în păcat; Dumnezeu s-a întrupat, a murit pentru noi, a înviat, s-a înălțat și ni se dăruiește prin Duhul Sfânt în Biserică, pentru ca noi să ne putem împărtași de roadele mântuirii Sale. Dincolo de aspectele științifico-istorice – care țin de concepția vremii și erau adevărate în acel context -, Biblia vrea să descopere adevăruri eterne și absolute despre relația dintre Dumnezeu și om.

Autor: Bogdan Mateciuc

http://www.odaiadesus.ro/index.html