Dacă ai bate pe un ateu cu dovezile ca pisălogul în piuliţă şi tot nu vei desface pe nebun de la nebunia sa.”… asa ne spune iubitul nostru parinte Arsenie Boca. Oricâte dovezi ne arată creația, ateul tot în orbirea minții sale șade. Oricâte argumente, surse istorice și marturii vei prezenta unui ateu, tot ca unei pietre vei vorbi. Dar ateul de astăzi, fiindu-i mintea afumată și înfumurată de știința evoluționistă și multă parere de sine, întreabă sec: „Dacă toate sunt făcute de Dumnezeu, atunci pe Dumnezeu cine L-a făcut?”. Acest mod perfid de a vedea lucrurile a omului modern, a omului materializat pâna în străfundul ființei, se datorează faptului că a fost învatat să creadă că poate cuprinde necuprinsul cu mintea sa, a fost învațat că totul poate fi văzut și pus sub microscop, că taina poate fi măsurată, că sufletul poate fi disecat și radiografiat, că gândul ar putea fi pozat, și că tot ceea ce exista, văzut sau nevăzut, ar încapea în mintea lui îngustă. Totuși, ca să nu lungim vorba, mai bine vedem ce ne spune Sfânta Scriptură, ce ne spun sfinții și înțeleptii despre Dumnezeu, că poate poate, se mai încumetă cineva să nu mai umble în întunericul propriei minți.
DE CE ATÂTEA EXPLICAȚII?
Este de datoria noastră să facem acest lucru. Altfel ce facem? Asteptăm să strige pietrele că viața nu este o întamplare?
Exemplul personal este cel care schimbă mentalități, dar până a ajunge acolo, mai este și lupta cuvântului pentru adevăr.
Pe lânga Wurmbrand mai există și sfinții închisorilor: Valeriu Gafencu, Costeche Oprișan, pr. Ghe. Calciu, pr. Daniil Sandu Tudor și mulți mulți alții care au luptat împotriva ateismului comunist atât prin cuvânt cât și prin faptă. Să le urmam exemplul.
Dumnezeu mai presus de minte fiind, cunoaște încurcaturile minții noastre și atunci pune cuvânt de zidire în gurile oamenilor ca să-l poată urca pe fiecare dintre noi de acolo de unde este (ca percepție, ca dragoste, ca virtute). Un ateu are nevoie și de exemplul practic dar și de cuvânt care să-i deschidă ochii. Totul este ca în adâncul inimii lui să aibe acea căutare după Adevăr. Să nu fie doar unul care vrea să convingă pe alții de „adevărul” lui, ci sa fie unul care vrea singurul Adevăr și deci să se lase convins de Acesta atunci când i se va revela în inimă. E minunată taina conlucrarii omului cu Dumnezeu. Dar să nu credem că Dumnezeu nu poate să lumineze pe om. Singura Lui „neputință” este că fiind Dragoste, nu constrânge pe nimeni să vina la El. De aceea poate fi iubit, căci nici nu caută altceva și nu asteaptă de la om, decât iubirea curată. Iubirea curată dintre om și om, dintre om și El. Mărturie ne stau Sfinții, care au înțeles lucrul acesta și prin faptele lor ne dau mărturie.