Este cineva bolnav între voi?
Să cheme preoţii Bisericii şi să se
roage pentru el, ungăndu-l cu
untdelemn, în numele Domnului. Şi
rugăciunea credinţei va mântui pe cel
bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va
fi făcut păcate, se vor ierta lui
(Iacov 5, 14-15)

Maslul este Taina prin care creştinul bolnav, uns cu untdelemn sfinţit, dobândeşte, cu rugăciunile preoţilor, harul vindecării de boli trupeşti şi iertare de păcate.

Fiecare Taină se cuvine a avea trei lucruri:

1. materia din afară;

2. a aduce înlăuntru har;

3. să fie legiuită de Domnul. Şi pe toate trei le întruneşte şi Taina aceasta: Materia dinafară este untdelemnul curat; aduce înlăuntru har, căci iartă păcatele; este legiuită de Domnul (Marcu 6, 12-13) 12. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască; 13. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

(Luca 9, 6)  Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.

1 . Această Sfântă Taină dovedeşte, o dată mai mult, cât adevăr este în sfânta noastră credinţă, câtă întemeiere este în privinţa celor ce se săvârşesc de către preoţi. Rugăciunea preoţilor şi ungerea cu untdelemn a celor bolnavi, noi o numim «Maslu»; pe lângă aceasta, ea mai are şi alte numiri, care însă se folosesc mai rar.

  Potrivit învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica a practicat această slujbă îndeosebi pentru cei bolnavi care nu şiau găsit leacuri la doctori. Deşi doctorii sunt şi ei buni pentru bolile trupeşti, căci şi pe ei i-a făcut Domnul (Sir. 38, 12) Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă.

 sunt totuşi boli cărora nici până azi nu li s-a găsit leacul (lepra, cancerul, oftica, epilepsia, orbirea, muţenia şi surzenia totală ş.a.). Insă ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu (Matei 19, 26) Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

(Luca 1, 37) Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

 Astfel, vedem că Domnul nostru Iisus Hristos, propovăduind Evanghelia prin sate şi prin cetăţi, tămăduia toată boala şi toată neputinţa în popor (Matei 4, 23-25) 23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor; 24. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca; 25. Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

(Matei 8, 1-4) 1. Si coborandu-Se El din munte, multimi multe au mers dupa El.
2. Si iata un lepros, apropiindu-se, I se inchina, zicand: Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti.
3. Si Iisus, intinzand mana, S-a atins de el, zicand: Voiesc, curateste-te. Si indata s-a curatit lepra lui.
4. Si i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimanui, ci mergi, arata-te preotului si adu darul pe care l-a randuit Moise, spre marturie lor.

(Matei  9, 27-35) 27. Plecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David.
28. Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!
29. Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupa credinta voastra, fie voua!
30. Si s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie.
31. Iar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela.
32. Si plecand ei, iata au adus la El un om mut, avand demon.
33. Si fiind scos demonul, mutul a grait. Iar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel.
34. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
35. Si Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor.

   Tămăduirea o dădea însă numai pe temeiul credinţei că El îi poate vindeca (Marcu 9, 23). Prin puterea Duhului Sfânt şi pe temeiul credinţei, Domnul nostru Iisus Hristos a dat acest dar şi Apostolilor Săi, dându-le putere să scoată afară duhurile necurate din oameni şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă, spunându-le: …mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat Împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i (Matei 10, 1) 1. Chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta.

(Matei 10, 7-8)  7. Si mergand, propovaduiti, zicand: S-a apropiat imparatia cerurilor.
8. Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i; in dar ati luat, in dar sa dati.

  Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa, scoţând demonii şi vindecând pe mulţi bolnavi prin ungere cu untdelemn (Marcu 6, 12-13) 12. Si iesind, ei propovaduiau sa se pocaiasca.
13. Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau.

(Luca 9, 6) Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.

 Iată deci că Apostolii tămăduiau pe bolnavi prin ungerea cu untdelemn – după cum îi învăţase Domnul  iar pe temeiul acesta ne-a lăsat scris şi Sfântul Apostol Iacov: Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui  (Iacov 5, 14- 15) 14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului; 15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.

    Astfel, pe temeiul cuvântului «preoţii», Sfânta Biserică învaţă că la bolnavul căruia i se face Sfântul Maslu, este necesar să fie chemaţi cel puţin doi sau trei preoţi. Pot fi şi mai mulţi (cel mai indicat este şapte), dar în cazul când acest lucru nu este posibil, să fie cel puţin doi. Numai la cazuri de mare urgenţă şi nefiind posibilă reunirea a minimum doi preoţi, se admite şi unul.

Autor: Arhimandrit Cleopa Ilie

Lasă un răspuns