Dialog între Neoprotestant și Preot ( Taina Nunții)

Neoprotestantul : Nicăieri în Sfânta Scriptură nu ni se spune că nunta sau căsătoria este o Taină, în înţeles ortodox. Voi, ortodocşii, din toate întâmplările cuprinse în Evanghelie faceţi câte o Taină.

Preotul: Chiar dacă Mântuitorul nu ne spune direct acest lucru – că nunta este o Taină -, este de ajuns că ea ne este înfăţişată ca atare; căci nici despre celelalte Taine nu ni se spune deschis că sunt Taine. Dar aici nu era nevoie să ni se spună acest lucru, de vreme ce ele sunt înfăţişate ca lucrări văzute prin care se împărtăşeşte harul cel nevăzut al lui Dumnezeu. Despre căsătorie ni se arată totuşi lămurit că în ea este ceva tainic, ascuns vederii şi priceperii noastre, şi anume: unirea, prin puterea lui Dumnezeu, a celor doi soţi, în aşa fel încât nu mai sunt doi, ci unul singur; prin aceasta ni s-a spus îndeajuns. Dar Sfânta Scriptură ne spune chiar şi direct că unitatea rezultată din împreunarea celor doi soţi în căsătorie este Taină şi încă «Taină mare» (Efes. 5, 32) Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.

asemănându-se unirii dintre Hristos şi Biserică.

Neoprotestantul: Sfântul Apostol Pavel nu vorbeşte la Efeseni despre căsătorie ca Taină, ci numai despre Taina unirii între Hristos şi Biserică. El zice: Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos şi în Biserică (Efes. 5, 32). Astfel, apostolul însuşi îl previne pe cititor să nu înţeleagă ceva greşit, că anume ar vorbi despre căsătorie în sens de Taină. Deci a scoate de aici înţelesul în sens ortodox, înseamnă a forţa tâlcuirea textului, care, de altfel, este clar.

Preotul: Pentru a vedea mai limpede despre ce este vorba, când zice apostolul «taina aceasta», trebuie să recurgem la context. Or, din context rezultă clar că este vorba de căsătorie, căci începând de la versetul 22, apostolul vorbeşte despre raporturile sociale dintre soţi. Iar pentru a le explica în chip mai convingător şi mai potrivit însemnătăţii lor, le aseamănă cu cele dintre Hristos şi Biserică. Se ştie că Hristos Însuşi S-a numit pe Sine «Mire» (Matei 9, 15) Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.

(Matei 25, 1-10) 1. Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care luand candelele lor, au iesit in intampinarea mirelui.
2. Cinci insa dintre ele erau fara minte, iar cinci intelepte.
3. Caci cele fara de minte, luand candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele intelepte au luat untdelemn in vase, odata cu candelele lor.
5. Dar mirele intarziind, au atipit toate si au adormit.
6. Iar la miezul noptii s-a facut strigare: Iata, mirele vine! Iesiti intru intampinarea lui!
7. Atunci s-au desteptat toate acele fecioare si au impodobit candelele lor.
8. Si cele fara de minte au zis catre cele intelepte: Dati-ne din untdelemnul vostru, ca se sting candelele noastre.
9. Dar cele intelepte le-au raspuns, zicand: Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua si nici voua. Mai bine mergeti la cei ce vand si cumparati pentru voi.
10. Deci plecand ele ca sa cumpere, a venit mirele si cele ce erau gata au intrat cu el la nunta si usa s-a inchis.

iar Biserica Sa este prezentată ca o mireasă de către apostol, chiar aici, în context (vezi şi Apoc. 22, 17) Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce doreşte să ia în dar apa vieţii.

 comparaţia fiind cât se poate de potrivită. Domnul nostru Iisus Hristos a arătat că aprobă şi binecuvintează căsătoria, prin prezenţa Sa la nunta de la Cana Galileii, împreună cu Maica Sa şi ucenicii Săi, făcând cu acest prilej şi prima minune, prin prefacerea apei în vin (Ioan 2, 1-11) 1. Si a treia zi s-a facut nunta in Cana Galileii si era si mama lui Iisus acolo.
2. Si a fost chemat si Iisus si ucenicii Sai la nunta.
3. Si sfarsindu-se vinul, a zis mama lui Iisus catre El: Nu mai au vin.
4. A zis ei Iisus: Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? Inca n-a venit ceasul Meu.
5. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceti orice va va spune.
6. Si erau acolo sase vase de piatra, puse pentru curatirea iudeilor, care luau cate doua sau trei vedre.
7. Zis-a lor Iisus: Umpleti vasele cu apa. Si le-au umplut pana sus.
8. Si le-a zis: Scoateti acum si aduceti nunului. Iar ei i-au dus.
9. Si cand nunul a gustat apa care se facuse vin si nu stia de unde este, ci numai slujitorii care scosesera apa stiau, a chemat nunul pe mire,
10. Si i-a zis: Orice om pune intai vinul cel bun si, cand se ametesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum.
11. Acest inceput al minunilor l-a facut Iisus in Cana Galileii si Si-a aratat slava Sa; si ucenicii Sai au crezut in El.

 Apoi,
prin Sfântul Apostol Pavel zice: Cinstită să fie nunta întru toate, (adică să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu prin preot, ca şi la începutul lumii) (Fac. 1, 27-28) 27. Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie.
28. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: “Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniri peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!”

şi fără de jocuri şi beţii (I Cor. 10, 7) Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii dintre ei, precum este scris: „A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s-au sculat la joc”;

(I Petru 4, 3-6) 3. Destul este ca, in vremurile trecute, ati facut cu desavarsire voia neamurilor, umbland in desfranari, in pofte, in betii, in ospete fara masura, in petreceri cu vin mult si in neiertate slujiri idolesti.
4. De aceea ei se mira ca voi nu mai alergati cu ei in aceeasi revarsare a desfraului si va hulesc.
5. Ei isi vor da seama inaintea Celui ce este gata sa judece viii si mortii.
6. Ca spre aceasta s-a binevestit mortilor, ca sa fie judecati ca oameni, dupa trup, dar sa vieze, dupa Dumnezeu cu duhul.

 şi patul neîntinat (cu alte persoane). Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4) Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu.

(Apoc. 21, 8) Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.

 In cazul când moare unul din soţi, celălalt este liber să se căsătorească, nefiind nici un păcat (Rom. 7, 2-8) 2. Caci femeia maritata e legata, prin lege, de barbatul sau atata timp cat el traieste; iar daca i-a murit barbatul, este dezlegata de legea barbatului.
3. Deci, traindu-i barbatul, se va numi adultera daca va fi cu alt barbat; iar daca i-a murit barbatul este libera fata de lege, ca sa nu fie adultera, luand un alt barbat.
4. Asa ca, fratii mei, si voi ati murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a inviat din morti, ca sa aducem roade lui Dumnezeu.
5. Caci pe cand eram in trup, patimile pacatelor, care erau prin Lege, lucrau in madularele noastre, ca sa aducem roade mortii;
6. Dar acum ne-am desfacut de Lege, murind aceluia in care eram tinuti robi, ca noi sa slujim intru innoirea Duhului, iar nu dupa slova cea veche.
7. Ce vom zice deci? Au doara Legea este pacat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut pacatul,  decat prin Lege. Caci n-as fi stiut pofta, daca Legea n-ar fi zis: Sa nu poftesti!
8. Dar pacatul, luand pricina prin porunca, a lucrat in mine tot felul de pofte. Caci fara lege, pacatul era mort.

 dar cine trăieşte necununat (nebinecuvântat de preot), trăieşte în preacurvie (I Cor. 6, 16-20) 16. Sau nu stiti ca cel ce se alipeste de desfranate este un singur trup cu ea? “Caci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup”.
17. Iar cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El.
18. Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau.
19. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?
20. Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

 Bărbaţii trebuie să-şi iubească soţiile lor legitime, ca Hristos Biserica, iar soţiile să se teamă de soţii lor şi să le fie supuse ca lui Hristos (Efes. 5, 22-33) 22. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului,
23. Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul.
25. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant,
27. Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana.
28. Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste.
29. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica,
30. Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui.
31. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica.
33. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat.

(I Petru 3, 1-7) 1. Asemenea si voi, femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, asa incat, chiar daca sunt unii care nu se pleaca cuvantului, sa fie castigati, fara propovaduire, prin purtarea femeilor lor,
2. Vazand de aproape viata voastra curata si plina de sfiala.
3. Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe,
4. Ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
5. Ca asa se impodobeau, odinioara, si sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu, supunandu-se barbatilor lor,
6. Precum Sarra asculta de Avraam si-l numea pe el domn, ale carei fiice sunteti, daca faceti ce e bine si nu va temeti de nimic.
7. Voi, barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care, impreuna cu voi, sunt mostenitoare ale harului vietii, asa incat rugaciunile voastre sa nu fie impiedicate.

Neoprotestantul: Nicăieri nu se vorbeşte de un anumit ceremonial al căsătoriei, săvârşit numai de preoţi, de aceea căsătoria poate fi săvârşită şi fără preoţi; iar ritualul ei nu trebuie să fie altceva decât o solemnitate religioasă în care viitorii soţi îşi dau consimţământul în mod solemn de a convieţui în vederea întemeierii unei familii sau a naşterii de fii. 

Preotul: Deşi nu se vorbeşte nicăieri de un ceremonial special pentru săvârşirea acestei Taine, totuşi, deoarece este o Taină, ea trebuie să aibă un ritual al ei, aşa cum de altfel are fiecare Taină. Ritualul – în centrul căruia stă formula «Se cunună robul lui Dumnezeu…» – constituie partea externă, văzută, a Tainei Cununiei, parte necesară în săvârşirea oricărei Taine. In ceremonialul Tainei Cununiei au fost rânduite de Biserică diferite acte simbolice (încununarea, legarea, schimbarea inelelor, gustarea din vin ş.a.), care îşi au rostul şi importanţa lor, simbolizând binecuvântarea lui Dumnezeu şi puterea dată lor de a întemeia o familie. Astfel, încununarea simbolizează cununa virtuţilor pe care mirii trebuie sa o aibă în viaţă; legarea – unirea celor doi
miri într-un singur trup; schimbarea inelelor – credinţa şi dragostea reciprocă între soţi, care trebuie să fie fără sfârşit, ca şi inelul; gustarea din vin – convieţuirea mirilor în armonie între ei, şi la bine şi la rău. Datorită „încununării” mirilor, Taina se mai numeşte şi „Cununie”. Dar şi voi, sectarii, aveţi un ceremonial la căsătorie şi chiar anumite acte simbolice; atunci cu ce drept mai puteţi obiecta altora un lucru care nici vouă nu vă este străin? 

—————————————————————————————————————————————–

Credinciosul: Dar unde se cuvine să se facă slujba Cununiei?

Preotul: Slujba Cununiei se cuvine să se facă în biserică, deoarece Cununia este una din cele şapte Taine şi aici e locul sfânt în care se săvârşesc şi celelalte Sfinte Taine şi pentru că aici se adună şi Biserica în înţelesul ei de comunitate, adică obştea credincioşilor din care facem parte şi care, în felul acesta, ia parte şi se bucură împreună cu noi la unul din cele mai de seamă prilejuri de bucurie din viaţa noastră, după cum ia parte şi la necazurile şi durerile noastre. De aceea, săvârşirea cununiei în casă este îngăduită numai rareori şi numai din motive bine întemeiate, cu dezlegarea arhiereului, care hotărăşte de la caz la caz.

Credinciosul: Dar când se săvârşeşte Cununia?

Preotul: Fiind prilej de bucurie şi de veselie, Cununia se săvârşeşte în zilele de sărbătoare, îndată după Sfânta Liturghie, când toţi credincioşii se află în sfânta biserică. 

Credinciosul: Dar când nu este voie a se face nunţi?

Preotul: Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunti în următoarele zile şi răstimpuri din cursul anului:

a) In cele patru posturi de peste an, ca şi în toate zilele de post din cursul anului: miercurea şi vinerea, Ziua Crucii (14 septembrie), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august). Aceasta pentru că petrecerile şi ospeţele ce însoţesc de obicei nunta nu se potrivesc cu pocăinţa şi înfrânarea pe care ne-o impune postul. In Păresimi este îngăduită la nevoie logodna şi aceasta numai în ziua Bunei Vestiri (dacă nu cade în săptămâna Patimilor) şi în Duminica Floriilor;

b) In săptămâna brânzei;

c) In săptămâna luminată (dintre Duminica Paştilor şi Duminica Tomii), în Duminica Rusaliilor, în răstimpul dintre Crăciun şi Bobotează, precum şi în ajunul tuturor praznicelor împărăteşti.

Autor: Arhim. Cleopa Ilie

Lasă un răspuns