Neoprotestantul: Pentru care pricină voi, ortodocşii, susţineţi că preoţia este o Taină şi că ea se poate împărtăşi numai unora? Noi ştim că preoţia este universală şi că toţi credincioşii au darul preoţiei, fiecare dintre ei putând face slujba de preot, după mărturia Sfintei Scripturi, care zice: Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos… Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată (I Petru 2, 5, 9) 5. Si voi insiva, ca pietre vii, ziditi-va drept casa duhovniceasca, preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, bine-placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos;
6. Pentru ca scris este in Scriptura: “Iata, pun in Sion Piatra din capul unghiului, aleasa, de mare pret, si cel ce va crede in ea nu se va rusina”.
7. Pentru voi, deci, care credeti, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului,
8. Si piatra de poticnire si stanca de sminteala, de care se poticnesc, fiindca n-au dat ascultare cuvantului, spre care au si fost pusi.
9. Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea minunata.

 iar mai departe: Şi ne-a făcut pe noi (Iisus Hristos) împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi Tatăl Său (Apoc. 1, 6) Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi Tatăl Său, Lui fie slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin!

 şi iarăşi: Şi l-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ (Apoc. 5, 10) Şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ.

 Aşadar din aceste locuri ale Sfintei Scripturi rezultă clar că preoţia nu poate fi rezervată numai unora, ci că toţi credincioşii o au. 

Preotul: In zadar ai adus dumneata aceste citate din Sfânta Scriptură în susţinerea rătăcirii voastre sectare, deoarece din ele nu rezultă nicidecum universalitatea preoţiei, aşa precum vi se pare vouă. Toate cuvintele din citatele de mai sus au înţeles spiritual, şi nicidecum literal. Vezi că apostolul zice: „pietre vii”, „casă duhovnicească”, „preoţie sfântă”, „jertfe duhovniceşti”. Deci dacă cuvintele „pietre”, „casă” şi „jertfe” trebuie înţelese duhovniceşte, pentru că aşa cer atributele lămuritoare care le însoţesc („vii”, „duhovnicească”, „duhovniceşti”), atunci desigur că şi cuvântul „preoţie” – care este în strânsă legătură cu „pietrele”, „casa” şi „jertfele” de care este vorba în acest loc – trebuie înţeles şi el duhovniceşte, iar nicidecum în înţelesul său obişnuit (Ps. 50, 18-19 ş.a.) 18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.

 Iar faptul că preoţia este Taină se poate vedea prealuminat din următoarele mărturii ale Sfintei Scripturi:
1. Preoţia este un dar împărtăşit prin Sfânta Taină a „punerii mâinilor preoţiei” (I Tim. 4, 14) Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor.

2. Preoţia este Taină care se poate da numai celor chemaţi de Dumnezeu prin punerea mâinilor episcopilor, care sunt urmaşi ai apostolilor (II Tim. 1,6) Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele.

3. Preoţia este o Taină pe care nu o poate avea orice credincios, ci numai cei aleşi (Fapte 6, 5) şi numai aceia pe care vor pune mâinile episcopii Bisericii, care sunt locţiitori ai Sfinţilor Apostoli (Fapte 6, 6).

4. Preoţia este Taină care se dă prin hirotonie (punerea mâinilor) de către episcopi, urmaşii Sfinţilor Apostoli (Fapte 14. 23) Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.

5. Preoţia este o Taină care se dă prin lucrarea Sfântului Duh, spre a păstori preoţii Biserica lui Dumnezeu (Fapte 20, 28) Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

6. Preoţia este Taină care nu se poate da de alţi preoţi, ci numai de episcopi – care sunt urmaşi ai Sfinţilor Apostoli -,
deoarece vedem că marele Apostol Pavel a sfinţit (hirotonit) şi a aşezat pe episcopi ca urmaşi ai săi

7. Preoţia este Taină care se dă numai prin episcopii urmaşi ai apostolilor, aşa precum Tit şi Timotei – episcopii hirotoniţi de marele Pavel Apostolul – au sfinţit şi au aşezat preoţi şi diaconi (I Tim. 5, 22) Nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat.

I( Timotei 3, 1-10) 1. Vrednic de crezare, este cuvantul: de pofteste cineva episcopie, bun lucru doreste.
2. Se cuvine, dar, ca episcopul sa fie fara de prihana, barbat al unei singure femei, veghetor, intelept, cuviincios, iubitor de straini, destoinic sa invete pe altii,
3. Nebetiv, nedeprins sa bata, neagonisitor de castig urat, ci bland, pasnic, neiubitor de argint,
4. Bine chivernisind casa lui, avand copii ascultatori, cu toata buna-cuviinta;
5. Caci daca nu stie cineva sa-si randuiasca propria lui casa, cum va purta grija de Biserica lui Dumnezeu?
6. Episcopul sa nu fie de curand botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sa cada in osanda diavolului.
7. Dar el trebuie sa aiba si marturie buna de la cei din afara, ca sa nu cada in ocara si in cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie sa fie cucernici, nu vorbind in doua feluri, nu dedati la vin mult, neagonisitori de castig urat,
9. Pastrand taina credintei in cuget curat.
10. Dar si acestia sa fie mai intai pusi la incercare, apoi, daca se dovedesc fara prihana, sa fie diaconiti.

(Tit 1, 5- 9) 5. Pentru aceasta te-am lasat in Creta, ca sa indreptezi cele ce mai lipsesc si sa asezi preoti prin cetati, precum ti-am randuit:
6. De este cineva fara de prihana, barbat al unei femei, avand fii credinciosi, nu sub invinuire de desfranare sau neascultatori.
7. Caci se cuvine ca episcopul sa fie fara de prihana, ca un iconom al lui Dumnezeu, neingamfat, nu grabnic la manie, nu dat la bautura, pasnic, nepoftitor de castig urat,
8. Ci iubitor de straini, iubitor de bine, intelept, drept, cuvios, cumpatat,
9. Tinandu-se de cuvantul cel credincios al invataturii, ca sa fie destoinic si sa indemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici.

8. Preoţia este Taină care se dă numai prin episcopi – următorii apostolilor -, căci nicăieri nu se spune că un preot ar fi hirotonit pe alt preot, ci numai că preoţii şi diaconii s-au hirotonit de apostoli şi de urmaşii lor, episcopii (I Tim. 5, 22) Nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat.

 9. Preoţia este o Taină care nu se poate încredinţa oricăruia dintre creştini, ci numai acelora care îndeplinesc anumite condiţii (I Tim. 5, 22).

10. Preoţia este o Taină pe care nu o pot avea toţi, ci numai cei ce au chemare, ca şi Aaron (Evrei 5, 4) Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron.

(Luca 6, 12-18) 12. Si in zilele acelea, Iisus a iesit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.
13. Si cand s-a facut ziua, a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.
14. Pe Simon, caruia i-a zis Petru, si pe Andrei, fratele lui, si pe Iacov, si pe Ioan, si pe Filip, si pe Vartolomeu,
15. Si pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu si pe Simon numit Zilotul,
16. Si pe Iuda al lui Iacov si pe Iuda Iscarioteanul, care s-a facut tradator.
17. Si coborand impreuna cu ei, a stat in loc ses, El si multime multa de ucenici ai Sai si multime mare de popor din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe tarmul Tirului si al Sidonului, care venisera ca sa-L asculte si sa se vindece de bolile lor.
18. Si cei chinuiti de duhuri necurate se vindecau.

Neoprotestantul: In Sfânta Scriptură se arată că toţi cei din poporul lui Israel se ziceau preoţi şi slujitori ai Domnului, după cum scrie: Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru (Isaia 61, 6) Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru. Bunătăţile popoarelor, voi le veţi mânca şi cu averile lor voi vă veţi mândri.

Şi iarăşi: Şi voi veţi fi mie preoţie împărătească şi neam sfânt (Ieş. 19, 6) Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt!” Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel”.

 Deci iată că orice om din adunarea creştinească poate să fie preot şi slujitor al Domnului.

Preotul: Nu este nimic adevărat în cele ce rătăcit cugeti dumneata şi cei asemenea ţie rătăciţi, socotind că orice om din popor poate să fie preot şi slujitor al lui Dumnezeu. Dacă ar fi cum rău credeţi şi înţelegeţi voi, sectarilor, atunci ar fi urmat ca toţi oamenii din poporul evreu

– cărora li s;au zis aceste cuvinte
– să fi fost preoţi şi slujitori ai Domnului. Insă noi vedem că nu toţi erau preoţi, ci numai cei din seminţia lui Aaron şi a lui Levi, şi numai aceia aveau dreptul să fie preoţi şi slujitori ai Domnului la Altar şi în biserica lui Dumnezeu (Ieş. 28, 1-3) 1. “Sa iei la tine pe Aaron, fratele tau, si pe fiii lui, ca dintre fiii lui Israel sa-Mi fie preoti Aaron si fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar si Itamar.
2. Sa faci lui Aaron, fratele tau, vesminte sfintite, spre cinste si podoaba.
3. Sa spui dar, la toti cei iscusiti, pe care i-am umplut de duhul intelepciunii si al priceperii, sa faca lui Aaron vesminte sfintite pentru ziua sfintirii lui, cu care sa-Mi slujeasca.

(Num. 3, 5-13) 5. Atunci a grait Domnul cu Moise si a zis:
6. “Ia semintia lui Levi si o pune la indemana lui Aaron preotul, ca sa-l ajute in slujba lui.
7. Sa fie de paza in locul lui si in locul fiilor lui Israel la cortul adunarii; sa faca slujbele la cort;
8. Sa pastreze toate lucrurile cortului adunarii, sa strajuiasca in locul fiilor lui Israel si sa faca slujbele la cort.
9. Da pe leviti la indemana lui Aaron, fratele tau, si fiilor lui, preotilor; sa-Mi fie daruiti Mie dintre fiii lui Israel.
10. Iar lui Aaron si fiilor lui incredinteaza-le cortul adunarii, ca sa-si pazeasca datoria lor preoteasca si toate cele de la jertfelnic si de dupa perdea; iar de se va apropia cineva strain, sa fie omorat”.
11. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
12. “Iata, Eu am luat din fiii lui Israel pe leviti in locul tuturor intailor nascuti, in locul tuturor celor ce se nasc intai in Israel si aceia vor fi in locul acestora.
13. Levitii sa fie ai Mei, caci toti intai-nascutii sunt ai Mei. In ziua cand am lovit pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, atunci Mi-am sfintit pe toti intai-nascutii lui Israel de la om pana la dobitoc si acestia sa fie ai Mei. Eu sunt Domnul”.

(Evrei 7, 14) Ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar despre seminţia acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit nimic.

Aşa încât voi, sectarilor, aţi înţeles cuvintele Scripturii ca şi Datan şi Aviron, care pe baza „că toţi sunt o împărăţie de preoţi” şi de aceea nu mai au nevoie de Aaron preotul şi de fiii lui, din înţelegerea lor cea rea au început a face şi ei slujba de preoţi. Şi pentru această pricină în faţa întregului popor au fost bătuţi de Dumnezeu: pe unii i-a înghiţit pământul de vii şi pe alţii i-a ars focul lui Dumnezeu (Num. cap. 16). Pe Saul Împăratul, fiindcă a îndrăznit să aducă jertfă lui Dumnezeu în locul preotului, l-a lepădat Dumnezeu de la împărăţie ca pe un nebun şi a murit străpuns de sabia lui (I Regi 13, 1-14) 1. Se implinise un an de cand fusese facut Saul rege si acum domnea in al doilea an peste Israel, cand si-a ales el trei mii de Israeliti:
2. Doua mii erau cu Saul la Micmas si pe Muntele Betelului si o mie era cu Ionatan in Ghibeea lui Veniamin; iar celalalt popor era lasat de el pe la casele lor.
3. Si a sfaramat Ionatan tabara de paza a Filistenilor, care era in Gheba. Si au auzit de aceasta Filistenii, iar Saul a sunat din trambita in toata tara, strigand: “Sa auda Evreii!”
4. Si dupa ce a auzit tot Israelul ca Saul a sfaramat tabara de paza a Filistenilor si ca Filistenii au urat pe Israeliti, s-a adunat poporul la Saul in Ghilgal.
5. Filistenii s-au adunat si ei, ca sa se razboiasca impotriva Israelitilor: treizeci de mii de care, sase mii de calareti si popor mult ca nisipul de pe malul marii; si au venit si si-au pus tabara in Micmas, in partea de rasarit a Bet-Avenului.
6. Iar Israelitii, vazandu-se in primejdie, pentru ca poporul era stramtorat, s-au ascuns prin pesteri, prin stufisuri, printre stanci, prin turnuri si prin santuri;
7. Ba unii din Israeliti au trecut peste Iordan in pamantul lui Gad si al Galaadului. Saul insa se afla inca tot in Galaad si tot poporul care era cu el era cuprins de frica.
8. Acolo a asteptat el opt zile, pana la vremea hotarata de Samuel; dar Samuel nu mai venea la Ghilgal. Acum poporul incepuse sa fuga de la el.
9. De aceea a zis Saul: “Aduceti-mi cele pentru jertfa de curatire”. Si a adus ardere de tot.
10. Dar nu apucase el bine sa aduca ardere de tot, si iata veni si Samuel. Saul iesi inaintea lui ca sa-l intampine si sa-i ureze de bine.
11. Samuel insa i-a zis: “Ce ai facut?” Si i-a raspuns Saul: “Am vazut ca poporul se imprastie si fuge de la mine si tu nu ai venit la vremea hotarata, iar Filistenii s-au adunat la Micmas.
12. Atunci am socotit ca au sa navaleasca Filistenii asupra mea in Ghilgal si eu n-am intrebat inca pe Domnul; de aceea m-am hotarat sa aduc ardere de tot”.
13. Iar Samuel i-a zis: “Rau ai facut, ca nu ai implinit porunca Domnului Dumnezeului tau care ti s-a dat, caci acum ar fi intarit Domnul domnia ta peste Israel de-a pururi.
14. Acum insa nu va dura domnia ta; Domnul Isi va gasi un barbat dupa inima Sa si-i va porunci Domnul sa fie conducatorul poporului Sau, deoarece tu nu ai implinit ceea ce ti s-a poruncit de la Domnul”.

(I Regi 31, 1-6) 1. Filistenii insa s-au batut cu Israelitii si au fugit acestia de Filisteni si au cazut ucisi pe muntele Ghelboa.
2. Si au ajuns Filistenii pe Saul si pe fiii lui si au ucis pe Ionatan, pe Aminadab si pe Melchisua, fiii lui Saul.
3. Lupta contra lui Saul ajunsese cumplita si arcasii il lovira pe acesta, ranindu-l greu.
4. Atunci a zis Saul purtatorului sau de arme: Trage-ti sabia si ma strapunge cu ea, ca sa nu vina acesti netaiati imprejur sa ma ucida si sa-si bata joc de mine”. Purtatorul de arme insa n-a voit, caci se temea cumplit. Atunci Saul si-a luat sabia si s-a aruncat in ea.
5. Vazand purtatorul de arme ca Saul a murit, s-a aruncat si el in sabia sa si a murit cu el.
6. Asa a murit in ziua aceea Saul si cei trei fii ai lui si purtatorul de arme al sau, precum si toti oamenii lui.

   Iar pe Ozia Împăratul, care a îndrăznit să tămâieze înaintea Domnului la altar, l-a bătut Dumnezeu cu lepră, de care a bolit până la moarte (II Parali. 26, 16-23) 16. Si cand a ajuns puternic, el s-a mandrit in inima lui spre pieirea lui; si a savarsit o nelegiuire inaintea Domnului Dumnezeului sau, caci a intrat in templul Domnului, ca sa tamaieze pe jertfelnicul tamaierii.
17. Dar dupa el a intrat si Azaria preotul, impreuna cu optzeci de preoti ai Domnului, oameni alesi,
18. Si s-au impotrivit regelui Ozia si i-au zis: “Nu ti-e dat tie, Ozia, sa tamaiezi inaintea Domnului, ci preotilor, fiilor lui Aaron, care sunt sfintiti sa tamaieze; iesi din locasul sfant, caci ai facut o faradelege si nu-ti va fi de loc spre cinste acest lucru inaintea Domnului Dumnezeu”.
19. Ozia insa s-a suparat pe ei; si cum tinea in mana lui cadelnita, ca sa tamaieze, deodata s-a ivit lepra pe fruntea lui in fata preotilor, in templul Domnului, dinaintea altarului tamaierii.
20. Iar daca s-au uitat la el cu luare aminte Azaria arhiereul si toti preotii, iata el avea pe fruntea lui lepra. Si l-au silit sa iasa de acolo; dar si el insusi s-a grabit sa iasa, caci il lovise Domnul.
21. Si a fost lepros regele Ozia pana in ceasul mortii lui; dupa aceea el a trait ascuns intr-o casa osebit, fiind oprit de a mai intra in templul Domnului. Iar ingrijirea peste casa regelui si carmuirea poporului tarii a tinut-o Iotam, fiul lui.
22. Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintai si cele de pe urma, le-a scris Isaia proorocul, fiul lui Amos.
23. Si a raposat Ozia cu parintii lui si l-au inmormantat la un loc cu parintii lui in campul cu mormintele regilor, ca ziceau: El a fost lepros. Si in locul lui a fost facut rege Iotam, fiul sau.

 Aşadar înţelege, omule rătăcit de la adevăr, că citatele din Sfânta Scriptură care vorbesc despre preoţie în înţeles sobornicesc şi mai larg, nu se referă nicidecum la preoţie ca Taină, ci  la preoţia generală, care nu are aceleaşi puteri, îndatoriri şi daruri ca preoţia cea întemeiată de Domnul Hristos în Biserica Sa; căci pe această preoţie pe care a întemeiat-o Domnul în Legea Darului, a înzestrat-o cu mari daruri, puteri deosebite şi dregătorii duhovniceşti.

Neoprotestantul: Cu ce daruri şi puteri deosebite a înzestrat Hristos preoţia voastră, faţă de preoţia pe care o poate avea orice creştin, şi cu ce dregătorii duhovniceşti a îmbrăcat-o pe ea?

Preotul: Noi ştim că cei dintâi preoţi ai Testamentului Nou au fost Sfinţii Apostoli, care au transmis mai departe
preoţia prin urmaşii lor, episcopi şi preoţi, pe care i-au hirotonit în Biserica lui Hristos. Acestor apostoli Mântuitorul le-a dat puterea Sa (Matei 28, 18-19) 18. Si apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicand: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant.
19. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele  Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

şi de asemenea le-a dat slava Sa (Ioan 17, 22) Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Slava Sa stă în cele trei dregătorii prin care S-a preaslăvit El, şi anume:
1. Ca Împărat, conducător sau păstor (Matei 2, 2-6) 2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui.
3. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el.
4. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos?
5. Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul:
6. “Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel”.

(Matei 27, 14) Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte.

(Ioan 10, 11-18) 11. Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale.
12. Iar cel platit si cel care nu este pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le risipeste.
13. Dar cel platit fuge, pentru ca este platit si nu are grija de oi.
14. Eu sunt pastorul cel bun si cunosc pe ale Mele si ale Mele Ma cunosc pe Mine.
15. Precum Ma cunoaste Tatal si Eu cunosc pe Tatal. Si sufletul Imi pun pentru oi.
16. Am si alte oi, care sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu si va fi o turma si un pastor.
17. Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, fiindca Eu Imi pun sufletul, ca iarasi sa-l iau.
18. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi il pun. Putere am Eu ca sa-l pun si putere am iarasi ca sa-l iau. Aceasta porunca am primit-o de la Tatal Meu.

2. Ca Arhiereu (Evrei 5, 6; 7) 6.În alt loc se zice: „Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”; 7. El, în zilele trupului Său, a adus, cu strigăt şi cu lacrimi, cereri şi rugăciuni către Cel ce putea să-L mântuiască din moarte şi auzit a fost pentru evlavia Sa.

(Ps. 109, 4) Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”.

3. Ca Învăţător şi Prooroc (Ioan 3, 2) Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

(Matei 21, 11, 46) 11. Iar multimile raspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
12. Si a intrat Iisus in templu si a alungat pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu si a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor care vindeau porumbei.
13. Si a zis lor: Scris este: “Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de talhari!”
14. Si au venit la El, in templu, orbi si schiopi si i-a facut sanatosi.
15. Si vazand arhiereii si carturarii minunile pe care le facuse si pe copiii care strigau in templu si ziceau: Osana Fiului lui David, s-au maniat,
16. Si I-au zis: Auzi ce zic acestia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda?
17. Si lasandu-i, a iesit afara din cetate la Betania, si noaptea a ramas acolo.
18. Dimineata, a doua zi, pe cand se intorcea in cetate, a flamanzit;
19. Si vazand un smochin langa cale, S-a dus la el, dar n-a gasit nimic in el decat numai frunze, si a zis lui: De acum inainte sa nu mai fie rod din tine in veac! Si smochinul s-a uscat indata.
20. Vazand aceasta, ucenicii s-au minunat, zicand: Cum s-a uscat smochinul indata?
21. Iar Iisus, raspunzand, le-a zis: Adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut cu smochinul, ci si muntelui acestuia de veti zice: Ridica-te si arunca-te in mare, va fi asa.
22. Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi.
23. Iar dupa ce a intrat in templu, s-au apropiat de El, pe cand invata, arhiereii si batranii poporului si au zis: Cu ce putere faci acestea? Si cine Ti-a dat puterea aceasta?
24. Raspunzand, Iisus le-a zis: Va voi intreba si Eu pe voi un cuvant, pe care, de Mi-l veti spune, si Eu va voi spune voua cu ce putere fac acestea:
25. Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau intru sine, zicand: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ati crezut lui?
26. Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindca toti il socotesc pe Ioan de prooroc.
27. Si raspunzand ei lui Iisus, au zis: Nu stim. Zis-a lor si El: Nici Eu nu va spun cu ce putere fac acestea.
28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Si, ducandu-se la cel dintai, i-a zis: Fiule, du-te astazi si lucreaza in via mea.
29. Iar el, raspunzand, a zis: Ma duc, Doamne, si nu s-a dus.
30. Mergand la al doilea, i-a zis tot asa; acesta, raspunzand, a zis: Nu vreau, apoi caindu-se, s-a dus.
31. Care dintr-acestia doi a facut voia Tatalui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevarat graiesc voua ca vamesii si desfranatele merg inaintea voastra in imparatia lui Dumnezeu.
32. Caci a venit Ioan la voi in calea dreptatii si n-ati crezut in el, ci vamesii si desfranatele au crezut, iar voi ati vazut si nu v-ati cait nici dupa aceea, ca sa credeti in el.
33. Ascultati alta pilda: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
34. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori, ca sa-i ia roadele.
35. Dar lucratorii, punand mana pe slugi, pe una au batut-o, pe alta au omorat-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decat cele dintai, si au facut cu ele tot asa.
37. La urma, a trimis la ei pe fiul sau zicand: Se vor rusina de fiul meu.
38. Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui.
39. Si, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis.
40. Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori?
41. I-au raspuns: Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri”?
43. De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei.
44. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va strivi.
45. Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste.
46. Si cautand sa-L prinda, s-au temut de popor pentru ca Il socotea prooroc.

(Matei 22, 16) Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

(Luca 24, 19) El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.

(Ioan 7, 40 ş.a.) Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul.
Deci Apostolii şi urmaşii lor, episcopii şi preoţii cei aşezaţi de ei, au aceste dregătorii duhovniceşti, care constituie slujba preoţească sub raportul drepturilor şi îndatoririlor lor.

Neoprotestantul: Dar care vă sunt vouă, ortodocşilor, mărturiile biblice prin care se pot arăta aceste dregătorii duhovniceşti, pe care ziceţi că le au episcopii şi preoţii voştri?

Preotul: Mărturiile Sfintei Scripturi care arată prealuminat dregătoriile duhovniceşti şi puterile cu care Mântuitorul
nostru Iisus Hristos a înzestrat pe apostoli şi pe următorii lor, episcopii şi preoţii Legii Darului, sunt acestea:

1. Apostolii – începătorii preoţiei Legii Darului – au fost aleşi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos din mulţimea celorlalţi ucenici (vezi Luca 6, 12-16) 12. Si in zilele acelea, Iisus a iesit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.
13. Si cand s-a facut ziua, a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.
14. Pe Simon, caruia i-a zis Petru, si pe Andrei, fratele lui, si pe Iacov, si pe Ioan, si pe Filip, si pe Vartolomeu,
15. Si pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu si pe Simon numit Zilotul,
16. Si pe Iuda al lui Iacov si pe Iuda Iscarioteanul, care s-a facut tradator.

(Marcu 3, 13-19) 13. Si S-a suit pe munte si a chemat la Sine pe cati a voit, si au venit la El.
14. Si a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita  sa propovaduiasca,
15. Si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii.
16. Deci a randuit pe cei doisprezece: pe Simon, caruia i-a pus numele Petru;
17. Pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui Iacov, si le-a pus lor numele Boanerghes, adica fii tunetului.
18. Si pe Andrei, si pe Filip, si pe Bartolomeu, pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu, si pe Tadeu, si pe Simon Cananeul,
19. Si pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a si vandut.

(Matei 10, 1-5 ş.a.) 1. Chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta.
2. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Intai Simon, cel numit Petru, si Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu si Ioan fratele lui;
3. Filip si Vartolomeu, Toma si Matei vamesul, Iacov al lui Alfeu si Levi ce se zice Tadeu;
4. Simon Cananeul si Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vandut.
5. Pe acesti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor si zicand: In calea paganilor sa nu mergeti, si in vreo cetate de samarineni sa nu intrati;

2. Pe aceşti ucenici pe care i-a ales Mântuitorul i-a învăţat cum să boteze şi ei botezau poporul chiar în timpul când
Domnul Hristos propovăduia Evanghelia, că zice: Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui (Ioan 4, 1-2) 1. Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan; 2. Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,

3. Pe aceşti 12 apostoli începători ai preoţiei Legii Darului, Mântuitorul i-a învăţat cum să se roage şi să facă frângerea pâinii (Liturghia de azi) (Matei 26, 26-28) 26. Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu.
27. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti,
28. Ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.

(Marcu 14, 22-28) 22. Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu.
23. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti.
24. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa.
25. Adevarat graiesc voua ca de acum nu voi mai bea din rodul vitei pana in ziua aceea cand il voi bea nou in imparatia lui Dumnezeu.
26. Si dupa ce au cantat cantari de lauda, au iesit la Muntele Maslinilor.
27. Si le-a zis Iisus: Toti va veti sminti, ca scris este: “Bate-voi pastorul si se vor risipi oile”.
28. Dar dupa invierea Mea, voi merge mai inainte de voi in Galileea.

(Luca 22, 19-20) 19. Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea Mea.
20. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi.

4. Acestor 12 apostoli pe care i-a ales, Mântuitorul li s-a arătat adeseori după Învierea Sa, timp de 40 de zile, şi i-a învăţat cele pentru Împărăţia lui Dumnezeu (adică cum să facă slujbele) (Fapte 1, 2-3) 2. Până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales; 3. Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu.

5. Peste aceşti 12 apostoli în ziua întâi a săptămânii (Duminica), la 50 de zile după Înviere (la Cincizecime), S-a pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 1-2) 1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc; 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

6. Pe aceşti Sfinţi Apostoli – începătorii preoţiei Legii Darului – i-a îmbrăcat cu putere de sus spre a propovădui Evanghelia (Fapte 1, 5) Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.

(Fapte 2, 1-3) 1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc; 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei; 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.

Luca 24, 48-49) 48. Voi sunteţi martorii acestora; 49. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.

7. Acestor sfinţi ucenici şi apostoli ai Săi, Duhul Sfânt le-a dat putere şi înţelegere să vorbească în alte limbi (Fapte 2, 4) Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.

8. Pe aceşti apostoli începători ai preoţiei din Legea Nouă, Mântuitorul i-a trimis după Învierea Sa să facă ucenici
din toate neamurile, prin propovăduire, şi să-i boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi să-i înveţe să păzească cele ce le-a poruncit lor (Matei 28, 19-20) 19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh; 20. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

9. Acestor apostoli, după Pogorârea Duhului Sfânt, li s-a dat putere de a hirotoni pe cei aleşi: pe unii arhierei (sau mai mari preoţi, cum se mai numesc), apoi prezviteri (sau bătrâni) şi diaconi (vezi Fapte 6, 1-6) 1. In zilele acelea, inmultindu-se ucenicii, elenistii (iudei) murmurau impotriva evreilor, pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.
2. Si chemand cei doisprezece multimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lasand de-o parte cuvantul lui Dumnezeu, sa slujim la mese.
3. Drept aceea, fratilor, cautati sapte barbati dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care noi sa-i randuim la aceasta slujba.
4. Iar noi vom starui in rugaciune si in slujirea cuvantului.
5. Si a placut cuvantul inaintea intregii multimi, si au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duh Sfant, si pe Filip, si pe Prohor, si pe Nicanor, si pe Timon, si pe Parmena, si pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6. Pe care i-au pus inaintea apostolilor, si ei, rugandu-se si-au pus mainile peste ei.

(Fapte 8, 14-17) 14. Iar apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan,
15. Care, coborand, s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant.
16. Caci nu Se pogorase inca peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati in numele Domnului Iisus.
17. Atunci isi puneau mainile peste ei, si ei luau Duhul Sfant.

( Fapte 13, 1-3) 1. Si erau in Biserica din Antiohia prooroci si invatatori: Barnaba si Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut impreuna cu Irod tetrarhul, si Saul.
2. Si pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: Osebiti-mi pe Barnaba si pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.
3. Atunci, postind si rugandu-se, si-au pus mainile peste ei si i-au lasat sa plece.

( Fapte 14, 3) Deci multă vreme au stat acolo, grăind cu îndrăzneală întru Domnul, Care da mărturie pentru cuvântul harului Său, făcând semne şi minuni prin mâinile lor.

( Fapte 20, 17-28) 17. Si trimitand din Milet la Efes, a chemat la sine pe preotii Bisericii.
18. Si cand ei au venit la el, le-a zis: Voi stiti cum m-am purtat cu voi, in toata vremea, din ziua cea dintai, cand am venit in Asia,
19. Slujind Domnului cu toata smerenia si cu multe lacrimi si incercari care mi s-au intamplat prin uneltirile iudeilor.
20. Si cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca sa nu vi le vestesc si sa nu va invat, fie inaintea poporului, fie prin case,
21. Marturisind si iudeilor si elinilor intoarcerea la Dumnezeu prin pocainta si credinta in Domnul nostru Iisus Hristos.
22. Iar acum iata ca fiind eu manat de Duhul, merg la Ierusalim, nestiind cele ce mi se vor intampla acolo,
23. Decat numai ca Duhul Sfant marturiseste prin cetati, spunandu-mi ca ma asteapta lanturi si necazuri.
24. Dar nimic nu iau in seama si nu pun nici un pret pe sufletul meu, numai sa implinesc calea mea si slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a marturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25. Si acum, iata, eu stiu ca voi toti, printre care am petrecut propovaduind imparatia lui Dumnezeu, nu veti mai vedea fata mea.
26. Pentru aceea va marturisesc in ziua de astazi ca sunt curat de sangele tuturor.
27. Caci nu m-am ferit sa va vestesc toata voia lui Dumnezeu.
28. Drept aceea, luati aminte de voi insiva si de toata turma, intru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastrati Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.

(I Petru 5, 1-4) 1. Pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce sunt impreuna-preot si martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va sa se descopere:
2. Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetand-o, nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste;
3. Nu ca si cum ati fi stapani peste Biserici, ci pilde facandu-va turmei.
4. Iar cand Se va arata Mai-marele pastorilor, veti lua cununa cea nevestejita a maririi.

(Apoc. 1, 6) Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi Tatăl Său, Lui fie slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin!

( Apoc. 5, 10) Şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ.

(II Tim. 1, 6) Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele.

(I Tim. 4, 14) Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor

10. Aceşti 12 apostoli au poruncit episcopilor celor hirotoniţi de ei (Filip. 1, 1) Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:

să hirotonească dintre creştini pe unii diaconi şi preoţi, iar pe alţii să-i ridice la treapta episcopiei (vezi Tit 1, 5-7) 5. Pentru aceasta te-am lasat in Creta, ca sa indreptezi cele ce mai lipsesc si sa asezi preoti prin cetati, precum ti-am randuit:
6. De este cineva fara de prihana, barbat al unei femei, avand fii credinciosi, nu sub invinuire de desfranare sau neascultatori.
7. Caci se cuvine ca episcopul sa fie fara de prihana, ca un iconom al lui Dumnezeu, neingamfat, nu grabnic la manie, nu dat la bautura, pasnic, nepoftitor de castig urat,

(I Tim. 5, 21-22) 21. Te indemn staruitor inaintea lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos si a ingerilor alesi, ca sa pazesti acestea, fara a lua o hotarare dinainte, nefacand nimic cu partinire.
22. Nu-ti pune mainile degraba pe nimeni, nici nu te face partas la pacatele altora. Pastreaza-te curat.

(I Tim. 3, 1-13 ş.a.) 1. Vrednic de crezare, este cuvantul: de pofteste cineva episcopie, bun lucru doreste.
2. Se cuvine, dar, ca episcopul sa fie fara de prihana, barbat al unei singure femei, veghetor, intelept, cuviincios, iubitor de straini, destoinic sa invete pe altii,
3. Nebetiv, nedeprins sa bata, neagonisitor de castig urat, ci bland, pasnic, neiubitor de argint,
4. Bine chivernisind casa lui, avand copii ascultatori, cu toata buna-cuviinta;
5. Caci daca nu stie cineva sa-si randuiasca propria lui casa, cum va purta grija de Biserica lui Dumnezeu?
6. Episcopul sa nu fie de curand botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sa cada in osanda diavolului.
7. Dar el trebuie sa aiba si marturie buna de la cei din afara, ca sa nu cada in ocara si in cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie sa fie cucernici, nu vorbind in doua feluri, nu dedati la vin mult, neagonisitori de castig urat,
9. Pastrand taina credintei in cuget curat.
10. Dar si acestia sa fie mai intai pusi la incercare, apoi, daca se dovedesc fara prihana, sa fie diaconiti.
11. Femeile (lor) de asemenea sa fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpatate, credincioase intru toate.
12. Diaconii sa fie barbati ai unei singure femei, sa-si chiverniseasca bine casele si pe copiii lor.
13. Caci cei ce slujesc bine, rang bun dobandesc si mult curaj in credinta cea intru Hristos Iisus.

11. Pe aceşti episcopi şi preoţi hirotoniţi de Sfinţii Apostoli, îi numeşte Dumnezeu „slujitori” şi „iconomi” (ispravnici) ai Tainelor lui Dumnezeu  (I Cor. 4, 1) Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.

(Tit 1, 7)  Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât.

robi puşi peste alţi robi (Matei 24, 45) Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?

12. Episcopii şi preoţii sunt lucrătorii cărora le-a încredinţat Domnul via – lumea creştină – să o lucreze în locul celor din Legea Veche (Matei 21, 33-43) 33. Ascultati alta pilda: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
34. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori, ca sa-i ia roadele.
35. Dar lucratorii, punand mana pe slugi, pe una au batut-o, pe alta au omorat-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decat cele dintai, si au facut cu ele tot asa.
37. La urma, a trimis la ei pe fiul sau zicand: Se vor rusina de fiul meu.
38. Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui.
39. Si, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis.
40. Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori?
41. I-au raspuns: Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri”?
43. De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei.

13. Aceşti episcopi şi preoţi – urmaşii Sfinţilor Apostoli – se mai numesc şi părinţi şi învăţători întru Hristos (I Cor. 4, 15)  Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.

14. Aceşti episcopi şi preoţi sunt slugile ce pregătesc masa şi amestecă vinul şi cheamă lumea la mântuire (Prov. 9, 2-6) 2. A injunghiat vite pentru ospat, a pregatit vinul cu mirodenii si a intins masa sa.
3. Ea a trimis slujnicele sale sa strige pe varfurile dealurilor cetatii:
4. “Cine este neintelept sa intre la mine!” Si celor lipsiti de buna-chibzuiala le zice:
5. “Veniti si mancati din painea mea si beti din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6. Parasiti neintelepciunea ca sa ramaneti cu viata si umblati pe calea cea dreapta a priceperii!”

(Matei 22, 1-14) 1. Si, raspunzand, Iisus a vorbit iarasi in pilde, zicandu-le:
2. Imparatia cerurilor asemanatu-s-a omului imparat care a facut nunta fiului sau.
3. Si a trimis pe slugile sale ca sa cheme pe cei poftiti la nunta, dar ei n-au voit sa vina.
4. Iarasi a trimis alte slugi, zicand: Spuneti celor chemati: Iata, am pregatit ospatul meu; juncii mei si cele ingrasate s-au junghiat si toate sunt gata. Veniti la nunta.
5. Dar ei, fara sa tina seama, s-au dus: unul la tarina sa, altul la negutatoria lui;
6. Iar ceilalti, punand mana pe slugile lui, le-au batjocorit si le-au ucis.
7. Si auzind imparatul de acestea, s-a umplut de manie, si trimitand ostile sale, a nimicit pe ucigasii aceia si cetatii lor i-au dat foc.
8. Apoi a zis catre slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiti n-au fost vrednici.
9. Mergeti deci la raspantiile drumurilor si pe cati veti gasi, chemati-i la nunta.
10. Si iesind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toti cati i-au gasit, si rai si buni, si s-a umplut casa nuntii cu oaspeti.
11. Iar intrand imparatul ca sa priveasca pe oaspeti, a vazut acolo un om care nu era imbracat in haina de nunta,
12. Si i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? El insa a tacut.
13. Atunci imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
14. Caci multi sunt chemati, dar putini alesi.

15. De aceşti episcopi şi preoţi au poruncă creştinii să asculte şi să facă cele ce îi învaţă, căci aceştia vor da socoteală pentru sufletele lor (Evrei 13, 17) Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.

(I Tes. 5, 12-13) 12. Va mai rugam, fratilor, sa cinstiti pe cei ce se ostenesc intre voi, care sunt mai-marii vostri in Domnul si va povatuiesc;
13. Si pentru lucrarea lor, sa-i socotiti pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Traiti intre voi in buna pace.

16. Pe aceşti episcopi şi preoţi îi numeşte Domnul Hristos sarea pământului (Matei 5, 13) Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

17. Apostolilor şi urmaşilor lor, episcopilor şi preoţilor, le-a dat Domnul Hristos puterea de a ierta păcatele celor ce vor mântuirea sufletelor (Ioan 20, 9-23) 9. Caci inca nu stiau Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti.
10. Si s-au dus ucenicii iarasi la ai lor.
11. Iar Maria statea afara langa mormant plangand. Si pe cand plangea, s-a aplecat spre mormant.
12. Si a vazut doi ingeri in vesminte albe sezand, unul catre cap si altul catre picioare, unde zacuse trupul lui Iisus.
13. Si aceia i-au zis: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea le-a zis: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.
14. Zicand acestea, ea s-a intors cu fata si a vazut pe Iisus stand, dar nu stia ca este Iisus.
15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea, crezand ca este gradinarul, I-a zis: Doamne, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu Il voi ridica.
16. Iisus i-a zis: Maria! Intorcandu-se, aceea I-a zis evreieste: Rabuni! (adica, Invatatorule)
17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.
18. Si a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si acestea i-a zis ei.
19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!
20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul.
21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.

(Fapte 19, 18) Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor.

18. Aceştia au cheile Împărăţiei cerurilor şi putere să încuie şi să descuie, să lege şi să dezlege (Matei 16, 18-19) 18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui; 19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.

(Matei  18, 18) Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.

19. Acestora le-a dat să cunoască tainele Împărăţiei cerurilor (Matei 13, 10-11) 10. Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? 11. Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.

20. Despre aceşti preoţi şi episcopi s-a proorocit că vor fi preoţi ai lui Dumnezeu îmbrăcaţi cu mântuire (Ps. 131, 16) Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.

(Ier. 23, 3-5) 3. Si voi aduna ramasitele turmei Mele din toate tarile prin care le-am risipit, le voi intoarce la staulele lor si vor naste si se vor inmulti.
4. Voi pune peste acestea pastori, care le vor paste si ele nu se vor mai teme, nici se vor mai speria, nici se vor mai pierde, zice Domnul.
5. Iata vin zile, zice Domnul, cand voi ridica lui David Odrasla dreapta si va ajunge rege si va domni cu intelepciune; va face judecata si dreptate pe pamant.

(Ier. 33, 15-18 ş.a.) 15. In zilele acelea si in vremea aceea voi ridica lui David Odrasla dreapta si aceea va face judecata si dreptate pe pamant.
16. In zilele acelea Iuda va fi izbavit si Ierusalimul va trai fara primejdie Si Odraslei aceleia I se va pune numele: “Domnul – dreptatea noastra”
17. Ca asa zice Domnul: “Nu va lipsi lui David barbat care sa sada pe scaunul casei lui Israel.
18. Si preotii-leviti nu vor avea lipsa de barbat care sa stea inaintea fetei Mele si sa aduca in toate zilele arderi de tot, sa aprinda tamaie si sa savarseasca jertfe”.

21. Cu aceştia S-a făgăduit Domnul că va fi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20)Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

22. În vremea lui Moise, Dumnezeu a ales pe Aaron şi pe fiii săi spre a-I fi preoţi, până avea să vină Mesia – Hristos cel făgăduit în Legea Veche. Şi numai Aaron cu urmaşii lui aveau dreptul de a preoţi, a tămâia şi a aduce jertfe şi rugăciuni pentru popor (Ieş. 28, 1) Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui, ca dintre fiii lui Israel să-Mi fie preoţi Aaron şi fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar şi Itamar.

(Num. 3- 10, 38) Iar lui Aaron şi fiilor lui încredinţează-le cortul adunării, ca să-şi păzească datoria lor preoţească şi toate cele de la jertfelnic şi de după perdea; iar de se va apropia cineva străin, să fie omorât”; 38. Iar în partea de dinainte a cortului adunării, spre răsărit, trebuia să-şi aşeze tabăra Moise şi Aaron şi fiii acestuia, cărora li se încredinţase paza locaşului sfânt în locul fiilor lui Israel. Iar de se va apropia vreun străin, să fie omorât.

(Numeri  18, 7) Iar tu şi fiii tăi să vă îndepliniţi preoţia voastră în toate cele ce ţin de jertfelnic şi ce se află înăuntru după perdea, şi să săvârşiţi slujbele darului vostru preoţesc, iar altul străin, de se va apropia, să fie omorât”.

Numai arhiereul sau marele preot avea voie să intre o dată în an în locul cel preasfânt din biserică (Ieş. 30, 10) Aaron va săvârşi jertfa de curăţire peste coarnele lui o dată pe an; cu sânge din jertfa de curăţire cea pentru păcat îl va curăţi el o dată pe an; în neamul vostru aceasta este mare sfinţenie înaintea Domnului”.

 De asemenea, doar arhiereul putea unge cu untdelemn pe cel ce era făcut împărat (I Regi 9, 16) „Mâine pe vremea asta voi trimite la tine pe un om din ţinutul lui Veniamin şi tu îl vei unge cârmuitor al poporului Meu Israel; acela va izbăvi pe poporul Meu din mâna Filistenilor, căci am căutat spre poporul Meu, deoarece strigătul lui a ajuns până la Mine”.

(I Regi 10, 1) Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat, zicând: „Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului şi-l vei izbăvi din mâna vrăjmaşilor celor dimprejurul lor. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns rege peste moştenirea Sa:

(I Regi 16, 1-18) 1. Domnul a zis catre Samuel: “Pana cand te vei tangui tu pentru Saul, pe care l-am lepadat, ca sa nu mai fie rege peste Israel? Umple cornul tau cu mir si du-te, ca te trimit la Iesei Betleemitul, caci dintre fiii lui Mi-am ales rege”.
2. Samuel a zis: “Cum sa ma duc? Va auzi Saul si ma va ucide”. Iar Domnul a zis: “Ia cu tine o junca din cireada si zi: Am venit sa aduc jertfa Domnului.
3. Si cheama pe Iesei si pe fiii lui la jertfa, si Eu iti voi arata ce sa faci si-Mi vei unge pe acela pe care iti voi spune Eu”.
4. Si a facut Samuel asa, cum i-a spus Domnul. Si cand a sosit el la Betleem, batranii poporului, tremurand, i-au iesit in intampinare si au zis: “Cu pace este venirea ta, vazatorule?”
5. Iar el a raspuns: “Cu pace. Am venit sa aduc jertfa Domnului; sfintiti-va si veniti cu mine sa aducem jertfa!” Si a sfintit pe Iesei si pe fiii lui si i-a chemat la jertfa.
6. Iar dupa ce au venit ei, vazand el pe Eliab, a zis: “De buna seama, acesta este inaintea Domnului unsul Lui”.
7. Dar Domnul a zis catre Samuel: “Nu te uita la infatisarea lui si la inaltimea staturii lui; Eu nu Ma uit ca omul; caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima”.
8. Apoi a chemat Iesei pe Aminadab si l-a dus la Samuel, iar Samuel a zis: “Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”.
9. Dupa aceea a adus Iesei pe Sama, si Samuel a zis: “Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”.
10. Si asa a adus Iesei pe sapte din fiii sai, dar Samuel a zis catre Iesei: “Pe nici unul din acestia nu l-a ales Domnul!”
11. Dupa aceea a zis Samuel catre Iesei: “Oare toti fiii tai sunt aici?” Iar Iesei a raspuns: “Mai am unul mai mic. Acela paste oile”. A zis Samuel: “Trimite sa-l aduca, pentru ca nu vom sedea sa pranzim pana nu vine acela”.
12. Si a trimis Iesei si l-au adus. Acela era balan, cu ochi frumosi si placut la fata. Atunci Domnul a zis: “Scoala de-l unge, caci acesta este!”
13. Si a luat Samuel cornul cu mir si l-a uns in mijlocul fratilor lui, si a odihnit Duhul Domnului asupra lui David din ziua aceea si dupa aceea. Iar Samuel s-a sculat si a plecat la Rama.
14. Atunci s-a departat de la Saul Duhul Domnului si-l tulbura un duh rau, trimis de Domnul.
15. Si au zis slugile lui Saul: “Iata un duh rau trimis de Domnul te tulbura.
16. Sa porunceasca dar domnul nostru slugilor sale care sunt inaintea ta si sa caute un om iscusit la cantarea din harpa, si cand va veni asupra ta duhul cel rau trimis de la Dumnezeu, atunci acela, cantand cu mana sa, te va linisti”.
17. Si a raspuns Saul slugilor sale: “Cautati-mi un om care canta bine si mi-l aduceti”.
18. Atunci unul din slujitorii lui a zis: “Iata eu am vazut la Iesei Betleemitul un fiu care stie sa cante, om voinic si razboinic, priceput la vorba si barbat chipes si Domnul este cu el”.

 Tot astfel, toate slujbele sfinte numai preoţilor le era dat a le face, iar dintre mireni, care ar fi îndrăznit a se apropia de vreo slujbă preoţească, era omorât (Num, 18, 7) Iar tu şi fiii tăi să vă îndepliniţi preoţia voastră în toate cele ce ţin de jertfelnic şi ce se află înăuntru după perdea, şi să săvârşiţi slujbele darului vostru preoţesc, iar altul străin, de se va apropia, să fie omorât”.

 În Noul Testament ni se spune că toate acele răzvrătiri ale mirenilor împotriva preoţiei şi pedepsele cele înfricoşate date de Dumnezeu lui Core, Datan şi Aviron – care au îndrăznit a lucra cele ale preoţiei nefiind preoţi -, sunt pilde pentru noi creştinii, ca să nu facem aşa ceva, ca să nu fim osândiţi în focul cel veşnic (vezi I Cor. 10, 1-12) 1. Caci nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti ca parintii nostri au fost toti sub nor si ca toti au trecut prin mare.
2. Si toti, intru Moise, au fost botezati in nor si in mare.
3. Si toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca;
4. Si toti, aceeasi bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau din piatra duhovniceasca ce ii urma. Iar piatra era Hristos.
5. Dar cei mai multi dintre ei nu au placut lui Dumnezeu, caci au cazut in pustie.
6. Si acestea s-au facut pilde pentru noi, ca sa nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;
7. Nici inchinatori la idoli sa nu va faceti, ca unii dintre ei, precum este scris: “A sezut poporul sa manance si sa bea si s-au sculat la joc”;
8. Nici sa ne desfranam cum s-au desfranat unii dintre ei, si au cazut, intr-o zi, douazeci si trei de mii;
9. Nici sa ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei si au pierit de serpi;
10. Nici sa cartiti, precum au cartit unii dintre ei si au fost nimiciti de catre pierzatorul.
11. Si toate acestea li s-au intamplat acelora, ca preinchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povatuirea noastra, la care au ajuns sfarsiturile veacurilor.
12. De aceea, cel caruia i se pare ca sta neclintit sa ia seama sa nu cada.

 Epistola Sobornicească a lui Iuda;

II Petru cap. 2;

(Evrei 2, 1-3) 1. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem.
2. Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire,
3. Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o.

(Evrei 3, 6-18) 6. Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Si casa Lui suntem noi, numai daca tinem pana la sfarsit cu neclintire, indrazneala marturisirii si lauda nadejdii noastre.
7. De aceea, precum zice Duhul Sfant: “Daca veti auzi astazi glasul Lui,
8. Nu va invartosati inimile voastre, ca la razvratire in ziua ispitirii din pustie,
9. Unde M-au ispitit parintii vostri, M-au incercat, si au vazut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
10. De aceea M-am maniat pe neamul acesta si am zis: Pururea ei ratacesc cu inima si caile Mele nu le-au cunoscut,
11. Ca M-am jurat in mania Mea: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
12. Luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, in vreunul din voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul cel viu.
13. Ci indemnati-va unii pe altii, in fiecare zi, pana ce putem sa zicem: astazi! ca nimeni dintre voi sa nu se invartoseze cu inselaciunea pacatului;
14. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, numai daca vom pastra temeinic, pana la urma, inceputul starii noastre intru El,
15. De vreme ce se zice: Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre, ca la razvratire.
16. Cine sunt cei care, auzind, s-au razvratit? Oare nu toti care au iesit din Egipt, prin Moise?
17. Si impotriva cui a tinut maine timp de patruzeci de ani? Au nu impotriva celor ce au pacatuit, ale caror oase au cazut in pustie?
18. Si cui S-a jurat ca nu vor intra intru odihna Sa, decat numai celor ce au fost neascultatori?

(Evrei 12, 25) Luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi – îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri –

(Col. 1, 21-23 ş.a.) 21. Dar pe voi, care oarecand erati instrainati si vrajmasi cu mintea voastra catre lucrurile rele, de acum v-a impacat,
22. Prin moartea (Fiului Sau) in trupul carnii Lui, ca sa va puna inaintea Sa sfinti, fara de prihana si nevinovati,
23. Daca, intr-adevar, ramaneti intemeiati in credinta, intariti si neclintiti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita la toata faptura de sub cer si al carei slujitor m-am facut eu, Pavel.

 Deci înţelege, omule, şi ia aminte că preoţia este o Taină Sfântă şi o dregătorie duhovnicească cu mare răspundere în faţa lui Dumnezeu şi nu toţi oamenii sunt preoţi, ci numai cei chemaţi şi aleşi de Dumnezeu spre slujba Sa pot să fie preoţi, şi nicidecum nu poate fi oricare om, precum vi se pare vouă (Luca 6, 12-16) 12. Si in zilele acelea, Iisus a iesit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.
13. Si cand s-a facut ziua, a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.
14. Pe Simon, caruia i-a zis Petru, si pe Andrei, fratele lui, si pe Iacov, si pe Ioan, si pe Filip, si pe Vartolomeu,
15. Si pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu si pe Simon numit Zilotul,
16. Si pe Iuda al lui Iacov si pe Iuda Iscarioteanul, care s-a facut tradator.

(Marcu 3, 13-19) 13. Si S-a suit pe munte si a chemat la Sine pe cati a voit, si au venit la El.
14. Si a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita  sa propovaduiasca,
15. Si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii.
16. Deci a randuit pe cei doisprezece: pe Simon, caruia i-a pus numele Petru;
17. Pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui Iacov, si le-a pus lor numele Boanerghes, adica fii tunetului.
18. Si pe Andrei, si pe Filip, si pe Bartolomeu, pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu, si pe Tadeu, si pe Simon Cananeul,
19. Si pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a si vandut.

(Matei 10, 1-5) 1. Chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta.
2. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Intai Simon, cel numit Petru, si Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu si Ioan fratele lui;
3. Filip si Vartolomeu, Toma si Matei vamesul, Iacov al lui Alfeu si Levi ce se zice Tadeu;
4. Simon Cananeul si Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vandut.
5. Pe acesti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor si zicand: In calea paganilor sa nu mergeti, si in vreo cetate de samarineni sa nu intrati;

(Evrei 13, 17) Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.

(Evrei 5, 4) Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron.

Deci în cele de până aici ai putut vedea pe baza trimiterilor din Sfânta Scriptură, care sunt dregătoriile, darurile şi puterile cu care a înzestrat Hristos Mântuitorul nostru preoţia Legii Darului, ca să cunoşti câtă deosebire este între preoţia ca Taină rânduită de Domnul şi preoţia generală (universală), pe care o înţelegeţi voi greşit şi rătăcit, confundând-o cu adevărata preoţie (sacramentală), cea întemeiată de Domnul în Biserica Noului Testament (Aşezământ).

Neoprotestantul: Dacă voi, ortodocşii, susţineţi că numai pe episcopii şi preoţii voştri i-a înzestrat Hristos Domnul cu atâtea daruri, puteri şi dregătorii duhovniceşti, atunci pentru ce Sfânta Scriptură cea Veche şi cea Nouă arată că creştinii sunt „casă duhovnicească”, „preoţie împărătească”, „neam sfânt”, „preoţi ai Domnului” şi „slujitori”, care pot să aducă lui Dumnezeu „jertfe duhovniceşti” (Isaia 61, 6) Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru. Bunătăţile popoarelor, voi le veţi mânca şi cu averile lor voi vă veţi mândri.

(Isaia 43, 21) Poporul pe care l-am făcut pentru Mine, ca să Mă preaslăvească întru laude.

(leş. 19, 6) Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt!” Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel”.

(I Petru 1, 2-3 ) 2. Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească; 3. Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie.

Preotul: În cele de mai sus s-a arătat lămurit că în aceste locuri Sfânta Scriptură vorbeşte în înţeles mai larg, duhovnicesc şi simbolic, despre o preoţie generală a poporului iudaic şi a celui creştin, dar nicidecum că toţi evreii din Legea Veche au fost preoţi ai Legii Vechi, sau că toţi creştinii din poporul creştinesc pot fi preoţi în înţelesul obişnuit al cuvântului. Iar dacă Sfânta Scriptură le spune creştinilor că sunt „casă duhovnicească”, le arată că trebuie să fie oameni sfinţi, alcătuind toţi împreună şi fiecare în parte un templu sfânt (I Cor. 3, 16) Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

dacă le spune „preoţie împărătească”, le zice pentru că aparţin marelui Împărat Dumnezeu (Ieş. 19, 6) Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt!” Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel”.

dacă îi numeşte „neam sfânt”, le zice astfel pentru că sunt un neam ales, deosebit, pus deoparte spre slujba lui Dumnezeu; dacă le spune „preoţie sfântă” o face tot în sens duhovnicesc, că adică pot să aducă şi ei un anume fel de „jertfe duhovniceşti”. 

Neoprotestantul: Dar care „jertfe duhovniceşti” pot să aducă creştinii ca preoţie sfântă şi ca preoţie împărătească?

Preotul: „Jertfele duhovniceşti” despre care e vorba aici şi pe care pot să le aducă creştinii lui Dumnezeu sunt acestea:
1. „Jertfa buzelor”, adică rugăciunea (Col. 4, 2) Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire.

(II Tes. 1,3) Datori suntem, fraţilor, să mulţumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindcă mult creşte credinţa voastră şi dragostea fiecăruia dintre voi toţi prisoseşte, a unuia faţă de altul.

2. Jertfa de laudă (Ps. 115, 8) Ţie-ţi voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema.

3. Făgăduinţa (Fapte 13, 32-33) 32. Si noi va binevestim fagaduinta facuta parintilor.
33. Ca pe aceasta Dumnezeu a implinit-o cu noi, copiii lor, inviindu-L pe Iisus, precum este scris si in Psalmul al doilea: “Fiul Meu esti Tu; Eu astazi Te-am nascut”.

(Rom. 1, 1-2) 1. Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu; 2. Pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi.

(Ps. 115, 5, 9) 5. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său; 9. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui.

4. Umilirea duhului (Ps. 50, 18-19) 18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi; 19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

5. A se ruga unul pentru altul, ca de exemplu: soţul pentru soţie, soţia pentru soţ, părinţii pentru copii, copiii pentru părinţi, rudele pentru rude ş.a. (II Regi 7, 18, 25-29) 18. Atunci s-a dus regele David si, stand inaintea fetei Domnului, a zis: “Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul meu, si ce este casa mea, de m-ai marit asa? 25. Si acum, Doamne Dumnezeule, intareste pe veci cuvantul pe care l-ai rostit despre robul Tau si despre casa lui si implineste ceea ce i-ai sortit,
26. Ca sa preainalte numele Tau in veci si sa se zica: Domnul Savaot este Dumnezeu peste Israel. Casa robului Tau David sa fie tare inaintea fetei Tale.
27. De vreme ce Tu, Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tau, zicand: “Iti voi face casa”, apoi robul Tau si-a gatit inima sa, ca sa se roage tie cu aceasta rugaciune.
28. Deci, Doamne Dumnezeul meu, Tu esti Dumnezeu si cuvintele Tale sunt neschimbate si Tu ai vestit robului Tau un astfel de bine.
29. Incepe acum si binecuvanteaza casa robului Tau, ca sa fie ea vesnic inaintea fetei Tale, caci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vestit aceasta, si, prin binecuvantarea Ta, se va face casa robului Tau binecuvantata, ca sa fie inaintea Ta in veci”.

(I Paral. 17, 23-27) 23. Asadar, Doamne, cuvantul pe care l-ai grait Tu acum despre robul Tau si despre casa lui, intareste-l pe veci, si fa cum ai zis Tu.
24. Sa ramana si sa se preamareasca numele Tau in veci, ca sa se zica ca Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu peste Israel, si casa robului Tau David sa fie tare inaintea fetei Tale.
25. Caci Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tau ca-i vei zidi casa, de aceea robul Tau a si indraznit sa se roage inaintea Ta.
26. Si acum, Doamne, Tu esti adevaratul Dumnezeu si Tu ai vestit despre robul Tau astfel de lucruri bune.
27. Incepe dar a binecuvanta casa robului Tau, ca sa fie ea vesnica inaintea fetei Tale. Caci daca Tu, Doamne, o vei binecuvanta, binecuvantata va fi ea in veci”.

(Fac. 20, 17) Şi s-a rugat Avraam lui Dumnezeu şi Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui şi pe roabele lui, şi acestea au început a naşte.

(Iov 42, 8-10 ş.a.) 8. Acum deci luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi-le, pentru voi, ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aţi vorbit despre Mine aşa de drept cum a vorbit robul Meu Iov”; 9. Astfel Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat, s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul, şi Domnul a primit rugăciunea lui Iov; 10. Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte

6. A se ruga pentru stăpâniri şi pentru patrie

(I Tim. 2, 2) Pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă,

(Num. 27, 15-17) 15. Moise insa a grait Domnului si a zis:
16. “Domnul Dumnezeul duhurilor si a tot trupul sa randuiasca peste obstea aceasta un om,
17. Care sa iasa inaintea ei si care sa intre inaintea ei, care sa-i duca si sa-i aduca, ca sa nu ramana obstea Domnului ca oile ce n-au pastor”.

(Deut. 9, 26) Stăpâne Doamne, Împărate, Dumnezeule, nu pierde pe poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai izbăvit cu mărirea puterii Tale şi pe care l-ai scos din Egipt cu mână tare şi cu braţul Tău cel înalt.

(Deut. 26, 15) Caută deci din locaşul Tău cel sfânt, din ceruri, şi binecuvintează pe poporul Tău, Israel, şi pământul pe care ni l-ai dat nouă, după cum Te-ai jurat părinţilor noştri, ca să ne dai pământul în care curge lapte şi miere.

7. A se ruga pentru toţi oamenii şi pentru toată lumea (I Tim. 2, 2) Pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă,

(Ieş. 9, 29) Iar Moise i-a zis: „Îndată ce voi ieşi din oraş, voi întinde mâna mea spre cer, către Domnul, şi vor înceta tunetele; nu va mai fi nici grindină, nici ploaie, ca să cunoşti că al Domnului este pământul.

(Ies. 10, 17-18) 17. Iertati-mi acum inca o data greseala mea si va rugati Domnului Dumnezeului vostru sa abata in orice chip de la mine prapadul acesta!”
18. Si iesind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu.

(Num. 12, 13) Atunci a strigat Moise către Domnul şi a zis: „Dumnezeule, vindec-o!”

(I Regi 1, 17 ş.a.) Atunci Eli i-a răspuns şi i-a zis: „Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să-ţi plinească cererea pe care I-ai făcut-o!”

8. A se ruga neîncetat (Ps. 16, 6) Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.

(Ps. 33, 1) Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.

(I Tes. 1, 2-3) 2. Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toti si va pomenim in rugaciunile noastre,
3. Aducandu-ne aminte neincetat, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrul credintei voastre si de osteneala iubirii si de staruinta nadejdii voastre in Domnul nostru Iisus Hristos.

(I Tes. 5, 17) 17. Rugati-va neincetat.

(Filip. 1, 2-4) 2. Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos; 3.Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi; 4. Căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie

(Efes. 1, 16 ş.a.) Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele.

 Aşadar acest fel de jertfe se cere şi trebuie a se aduce de creştini ca „neam sfânt” şi „preoţie împărătească”. Acestea sunt „jertfele duhovniceşti” pe care le pot aduce creştinii lui Dumnezeu. Dar a aduce jertfe asemenea preoţilor şi a sluji ca preoţi lui Dumnezeu în biserică sau în sfântul altar, acestea nu le pot face decât numai aceia care sunt aleşi şi au chemare ca şi Aaron (Evrei 5, 4) Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron.

Luca 6, 12-18 ş.a.) 12. Si in zilele acelea, Iisus a iesit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.
13. Si cand s-a facut ziua, a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.
14. Pe Simon, caruia i-a zis Petru, si pe Andrei, fratele lui, si pe Iacov, si pe Ioan, si pe Filip, si pe Vartolomeu,
15. Si pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu si pe Simon numit Zilotul,
16. Si pe Iuda al lui Iacov si pe Iuda Iscarioteanul, care s-a facut tradator.
17. Si coborand impreuna cu ei, a stat in loc ses, El si multime multa de ucenici ai Sai si multime mare de popor din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe tarmul Tirului si al Sidonului, care venisera ca sa-L asculte si sa se vindece de bolile lor.
18. Si cei chinuiti de duhuri necurate se vindecau.

Autor: Arhimandrit Cleopa Ilie

Lasă un răspuns