Despre mâncăruri curate și necurate (dialog cu Neoprotestanții)

Neoprotestantul: Suntem datori a face deosebire între mâncăruri curate sau permise şi mâncăruri necurate, spurcate sau oprite consumaţiei, deoarece în Sfânta Scriptură avem, în acest sens, porunci dumnezeieşti răspicate, cu care nu ne putem târgui, după cum se poate vedea chiar din citatul pe care l-ai folosit (Lev. 11) 1. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
2. “Graiti fiilor lui Israel si le ziceti: Iata animalele pe care le puteti manca din toate dobitoacele de pe pamant:
3. Orice animal cu copita despicata, care are copita despartita in doua si isi rumega mancarea, il puteti manca.
4. Dar si din cele ce-si rumega mancarea, sau isi au copita despicata sau impartita in doua, nu veti manca pe acestea: camila, pentru ca aceasta-si rumega mancarea, dar copita n-o are despicata; aceasta e necurata pentru voi….(până la sfârșitul capitolului.)..

 

Deut. 14) l. “Voi sunteti fiii Domnului Dumnezeului vostru; sa nu faceti crestaturi pe trupul vostru si sa nu va tundeti parul de deasupra ochilor vostri, pentru morti;
2. Caci voi sunteti poporul sfant al Domnului Dumnezeului vostru si pe voi v-a ales Domnul ca sa-I fiti poporul Lui de mostenire dintre toate popoarele cate sunt pe pamant.
3. Sa nu mancati nici un lucru necurat.
4. Iata dobitoacele pe care le puteti manca:
5. Boul, oaia, capra, cerbul, gazela, antilopa, tapul, cerboaica, boul salbatic si capra salbatica….(până la sfârșitul capitolului)

Preotul: Nu este deloc adevărat ceea ce susţii dumneata. Acelaşi Dumnezeu care a dat în Legea Veche poporului Israel lege în privinţa mâncărurilor curate şi necurate, prin Legea Darului (a Noului Testament) ne-a izbăvit şi ne-a scos pe noi de sub «jugul greu» al Legii Vechi (Fapte 15) 1. Si unii, coborandu-se din Iudeea, invatau pe frati ca: Daca nu va taiati imprejur, dupa randuiala lui Moise, nu puteti sa va mantuiti.
2. Si facandu-se pentru ei impotrivire si discutie nu putina cu Pavel si Barnaba, au randuit ca Pavel si Barnaba si alti cativa dintre ei sa se suie la apostolii si la preotii din Ierusalim pentru aceasta intrebare.
3. Deci ei, trimisi fiind de Biserica, au trecut prin Fenicia si prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor si faceau tuturor fratilor mare bucurie.
4. Si sosind ei la Ierusalim, au fost primiti de Biserica si de apostoli si de preoti si au vestit cate a facut Dumnezeu cu ei.
5. Dar unii din eresul fariseilor, care trecusera la credinta, s-au ridicat zicand ca trebuie sa-i taie imprejur si sa le porunceasca a pazi Legea lui Moise.
6. Si apostolii si preotii s-au adunat ca sa cerceteze despre acest cuvant.
7. Si facandu-se multa vorbire, s-a sculat Petru si le-a zis: Barbati frati, voi stiti ca, din primele zile, Dumnezeu m-a ales intre voi, ca prin gura mea neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada.
8. Si Dumnezeu, Cel ce cunoaste inimile, le-a marturisit, dandu-le Duhul Sfant, ca si noua.
9. Si nimic n-a deosebit intre noi si ei, curatind inimile lor prin credinta.
10. Acum deci, de ce ispititi pe Dumnezeu si vreti sa puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi n-am putut sa-l purtam?
11. Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem ca ne vom mantui in acelasi chip ca si aceia.
12. Si a tacut toata multimea si asculta pe Barnaba si pe Pavel, care istoriseau cate semne si minuni a facut Dumnezeu prin ei intre neamuri.
13. Si dupa ce au tacut ei, a raspuns Iacob, zicand: Barbati frati, ascultati-ma!
14. Simon a istorisit cum de la inceput a avut grija Dumnezeu sa ia dintre neamuri un popor pentru numele Sau.
15. Si cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris:
16. “Dupa acestea Ma voi intoarce si voi ridica iarasi cortul cel cazut al lui David si cele distruse ale lui iarasi le voi zidi si-l voi indrepta,
17. Ca sa-L caute pe Domnul ceilalti oameni si toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a facut acestea”.
18. Lui Dumnezeu Ii sunt cunoscute din veac lucrurile Lui.
19. De aceea eu socotesc sa nu tulburam pe cei ce, dintre neamuri, se intorc la Dumnezeu,
20. Ci sa le scriem sa se fereasca de intinarile idolilor si de desfrau si de (animale) sugrumate si de sange.
21. Caci Moise are din timpuri vechi prin toate cetatile propovaduitorii sai, fiind citit in sinagogi in fiecare sambata.
22. Atunci apostolii si preotii, cu toata Biserica, au hotarat sa aleaga barbati dintre ei si sa-i trimita la Antiohia, cu Pavel si cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, si pe Sila, barbati cu vaza intre frati.
23. Scriind prin mainile lor acestea: Apostolii si preotii si fratii, fratilor dintre neamuri, care sunt in Antiohia si in Siria si in Cilicia, salutare!
24. Deoarece am auzit ca unii dintre noi, fara sa fi avut porunca noastra, venind, v-au tulburat cu vorbele lor si au ravasit sufletele voastre, zicand ca trebuie sa va taiati imprejur si sa paziti legea,
25. Noi am hotarat, adunati intr-un gand, ca sa trimitem la voi barbati alesi, impreuna cu iubitii nostri Barnaba si Pavel,
26. Oameni care si-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
27. Drept aceea, am trimis pe Iuda si pe Sila, care va vor vesti si ei, cu cuvantul, aceleasi lucruri.
28. Pentru ca, parutu-s-a Duhului Sfant si noua, sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele ce sunt necesare:
29. Sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de (animale) sugrumate si de desfrau, de care pazindu-va, bine veti face. Fiti sanatosi!
30. Deci cei trimisi au coborat la Antiohia si, adunand multimea, au predat scrisoarea.
31. Si citind-o s-au bucurat pentru mangaiere.
32. Iar Iuda si cu Sila, fiind si ei prooroci, au mangaiat prin multe cuvantari pe frati si i-au intarit.
33. Si petrecand un timp, au fost trimisi cu pace de catre frati la apostoli.
34. Iar Sila s-a hotarat sa ramana acolo, si Iuda a plecat singur la Ierusalim.
35. Iar Pavel si Barnaba petreceau in Antiohia, invatand si binevestind, impreuna cu multi altii, cuvantul Domnului.
36. Si dupa cateva zile, Pavel a zis catre Barnaba: Intorcandu-ne, sa cercetam cum se afla fratii nostri in toate cetatile in care am vestit cuvantul Domnului.
37. Barnaba voia sa ia impreuna cu ei si pe Ioan cel numit Marcu;
38. Dar Pavel cerea sa nu-l ia pe acesta cu ei, fiindca se despartise de ei din Pamfilia si nu venise alaturi de ei la lucrul la care fusesera trimisi.
39. Deci s-a iscat neintelegere intre ei, incat s-au despartit unul de altul, si Barnaba, luand pe Marcu, a plecat cu corabia in Cipru;
40. Iar Pavel, alegand pe Sila, a plecat, fiind incredintat de catre frati harului Domnului.
41. Si strabatea Siria si Cilicia, intarind Bisericile.

 Insuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a arătat că spurcarea omului nu vine din afară, ci dinlăuntrul lui, din inimă, căci zice: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om… Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om… (Matei 15, 11,) Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.

(Matei 15, 17-20) 17. Nu intelegeti ca tot ce intra in gura se duce in pantece si se arunca afara?
18. Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om.
19. Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule.
20. Acestea sunt care spurca pe om, dar a manca cu maini nespalate nu spurca pe om.

Dar şi Sfinţii dumnezeieşti Apostoli, urmând învăţăturii Mântuitorului în această privinţă, când s-au adunat în Ierusalim la primul Sinod, spre a stabili dacă legea lui Moise este şi pentru neamuri, au hotărât că Legea Vechiului Testament este o sarcină nefolositoare, «un jug prea greu» (Fapte 15, 10) Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm?

şi de aceea nu mai trebuie pusă asupra creştinilor. Pentru aceasta, dintre toate poruncile, aşezămintele, legile, legămintele şi semnele veşnice ale Vechiului Testament, au stabilit ca obligatorii numai patru, şi anume:
a) ferirea de desfrânare;
b) de cele jertfite idolilor;
c) de mâncarea cărnurilor dobitoacelor sugrumate şi
d) de sânge (Fapte 15, 20-29) 20. Ci sa le scriem sa se fereasca de intinarile idolilor si de desfrau si de (animale) sugrumate si de sange.
21. Caci Moise are din timpuri vechi prin toate cetatile propovaduitorii sai, fiind citit in sinagogi in fiecare sambata.
22. Atunci apostolii si preotii, cu toata Biserica, au hotarat sa aleaga barbati dintre ei si sa-i trimita la Antiohia, cu Pavel si cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, si pe Sila, barbati cu vaza intre frati.
23. Scriind prin mainile lor acestea: Apostolii si preotii si fratii, fratilor dintre neamuri, care sunt in Antiohia si in Siria si in Cilicia, salutare!
24. Deoarece am auzit ca unii dintre noi, fara sa fi avut porunca noastra, venind, v-au tulburat cu vorbele lor si au ravasit sufletele voastre, zicand ca trebuie sa va taiati imprejur si sa paziti legea,
25. Noi am hotarat, adunati intr-un gand, ca sa trimitem la voi barbati alesi, impreuna cu iubitii nostri Barnaba si Pavel,
26. Oameni care si-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
27. Drept aceea, am trimis pe Iuda si pe Sila, care va vor vesti si ei, cu cuvantul, aceleasi lucruri.
28. Pentru ca, parutu-s-a Duhului Sfant si noua, sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele ce sunt necesare:
29. Sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de (animale) sugrumate si de desfrau, de care pazindu-va, bine veti face. Fiti sanatosi!

Dar chiar şi în privinţa acestora, marele Apostol Pavel a mai făcut unele pogorăminte (îngăduinţe) (I Cor. 8, 4-13) 4. Iar despre mancarea celor jertfite idolilor, stim ca idolul nu este nimic in lume si ca nu este alt Dumnezeu decat Unul singur.
5. Caci desi sunt asa-zisi dumnezei, fie in cer, fie pe pamant, – precum si sunt dumnezei multi si domni multi, S
6. Totusi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatal, din Care sunt toate si noi intru El; si un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate si noi prin El.
7. Dar nu toti au cunostinta. Caci unii, din obisnuinta de pana acum cu idolul, mananca din carnuri jertfite idolilor, si constiinta lor fiind slaba, se intineaza.
8. Dar nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom manca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom manca, nu ne lipseste.
9. Dar vedeti ca nu cumva aceasta libertate a voastra sa ajunga poticnire pentru cei slabi.
10. Caci daca cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunostinta, sezand la masa in templul idolilor, oare constiinta lui, slab fiind el, nu se va intari sa manance din cele jertfite idolilor?
11. Si va pieri prin cunostinta ta cel slab, fratele tau, pentru care a murit Hristos!
12. Si asa, pacatuind impotriva fratilor si lovind constiinta lor slaba, pacatuiti fata de Hristos.
13. De aceea, daca o mancare sminteste pe fratele meu, nu voi manca in veac carne, ca sa nu aduc sminteala fratelui meu.

(Rom. 14, 14-23) 14. Stiu si sunt incredintat in Domnul Iisus ca nimic nu este intinat prin sine, decat numai pentru cel care gandeste ca e ceva intinat; pentru acela intinat este.
15. Dar daca, pentru mancare, fratele tau se mahneste, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mancarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
16. Nu lasati ca bunul vostru sa fie defaimat.
17. Caci imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant.
18. Iar cel ce slujeste lui Hristos, in aceasta este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.
19. Drept aceea sa urmarim cele ale pacii si cele ale zidirii unuia de catre altul.
20. Nu strica, pentru mancare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rau este pentru omul care mananca spre poticnire.
21. Bine este sa nu mananci carne, nici sa bei vin, nici sa faci ceva de care fratele tau se poticneste, se sminteste sau slabeste (in credinta).
22. Credinta pe care o ai, s-o ai pentru tine insuti, inaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judeca pe sine in ceea ce aproba!
23. Iar cel ce se indoieste, daca va manca, se osandeste, fiindca n-a fost din credinta. Si tot ce nu este din credinta este pacat.

(I Cor. 10, 25-32) 25. Mancati tot ce se vinde in macelarie, fara sa intrebati nimic pentru cugetul vostru.
26. Caci “al Domnului este pamantul si plinirea lui”.
27. Daca cineva dintre necredinciosi va cheama pe voi la masa si voiti sa va duceti, mancati orice va este pus inainte, fara sa intrebati nimic pentru constiinta.
28. Dar de va va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, sa nu mancati pentru cel care v-a spus si pentru constiinta.
29. Iar constiinta, zic, nu a ta insuti, ci a altuia. Caci de ce libertatea mea sa fie judecata de o alta constiinta?
30. Daca eu sunt partas harului, de ce sa fiu hulit pentru ceea ce aduc multumire?
31. De aceea, ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti.
32. Nu fiti piatra de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,

 Aşadar, numai din punct de vedere subiectiv se mai poate face deosebire între mâncăruri; dar această deosebire, tocmai pentru că este subiectivă, este greşită. Căci obiectiv (în sine), toate mâncărurile sunt curate (Rom. 14, 14 ş.a.)Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este. 

 Sfântul Apostol Petru, în vedenia pe care a avut-o (Fapte 10, 10-16) 10. Si i s-a facut foame si voia sa manance, dar, pe cand ei ii pregateau sa manance, a cazut in extaz.
11. Si a vazut cerul deschis si coborandu-se ceva ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se pe pamant.
12. In ea erau toate dobitoacele cu patru picioare si taratoarele pamantului si pasarile cerului.
13. Si glas a fost catre el: Sculandu-te, Petre, junghie si mananca.
14. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, caci niciodata n-am mancat nimic spurcat si necurat.
15. Si iarasi, a doua oara, a fost glas catre el: Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate.
16. Si aceasta s-a facut de trei ori si indata acel ceva s-a ridicat la cer.

 a mâncat din animalele pe care – după legile Vechiului Testament – el însuşi le numise «spurcate». Hotărâtoare sunt în acest sens următoarele:
1. Stăruinţa cu care Petru a fost îndemnat «de trei ori» (Fapte  11, 10) Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.

2. Asigurarea ce i s-a dat că Dumnezeu a curăţit mâncărurile ce erau socotite în Vechiul Testament ca «necurate» (Fapte 10, 15) Şi iarăşi, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate.

(Fapte 11, 9) Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate.
3. A mers îndată să încreştineze pe păgânul Cornelie, pe baza tâlcuirii în acest sens a vedeniei (Fapte 10, 28) Şi a zis către ei: Voi ştiţi că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se unească sau să se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.
4. A fost învinuit de iudeo-creştinii rigorişti (iudaizanţi), care i-au zis: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei (Fapte 11, 3) Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei. dar n-a tăgăduit, ci numai s-a apărat, justificându-şi comportarea prin vedenia ce a avut-o (Fapte 11, 3-18) 3. Zicandu-i: Ai intrat la oameni netaiati imprejur si ai mancat cu ei.
4. Si incepand, Petru le-a infatisat pe rand, zicand:
5. Eu eram in cetatea Iope si ma rugam; si am vazut, in extaz, o vedenie: ceva coborandu-se ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se in jos din cer, si a venit pana la mine.
6. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am vazut dobitoacele cele cu patru picioare ale pamantului si fiarele si taratoarele si pasarile cerului.
7. Si am auzit un glas, care-mi zicea: Sculandu-te, Petre, junghie si mananca.
8. Si am zis: Nicidecum, Doamne, caci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodata in gura mea.
9. Si glasul mi-a grait a doua oara din cer: Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate.
10. Si aceasta s-a facut de trei ori si au fost luate iarasi toate in cer.
11. Si iata, indata, trei barbati, trimisi de la Cezareea catre mine, s-au oprit la casa in care eram.
12. Iar Duhul mi-a zis sa merg cu ei, de nimic indoindu-ma. Si au mers cu mine si acesti sase frati si am intrat in casa barbatului;
13. Si el ne-a povestit cum a vazut ingerul stand in casa lui si zicand: Trimite la Iope si cheama pe Simon, cel numit si Petru.
14. Care va grai catre tine cuvinte, prin care te vei mantui tu si toata casa ta.
15. Si cand am inceput eu sa vorbesc, Duhul Sfant a cazut peste ei, ca si peste noi la inceput.
16. Si mi-am adus aminte de cuvantul Domnului, cand zicea: Ioan a botezat cu apa; voi insa va veti boteza cu Duh Sfant.
17. Deci, daca Dumnezeu a dat lor acelasi dar ca si noua, acelora care au crezut in Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca sa-L pot opri pe Dumnezeu?
18. Auzind acestea, au tacut si au slavit pe Dumnezeu, zicand: Asadar si paganilor le-a dat Dumnezeu pocainta spre viata;

5. La Sinodul Apostolic, ţinut mai apoi în Ierusalim (anul 50), pentru a se lua o hotărâre în legătură cu obligativitatea
Legii, Sfântul Apostol Petru ia cuvântul şi susţine, încredinţat fiind în urma vedeniei ce i s-a arătat, că poruncile din Vechiul Testament, între care se aflau şi cele privitoare la mâncăruri, nu mai trebuie ţinute în Testamentul cel Nou (Fapte 15, 7-11) 7. Si facandu-se multa vorbire, s-a sculat Petru si le-a zis: Barbati frati, voi stiti ca, din primele zile, Dumnezeu m-a ales intre voi, ca prin gura mea neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada.
8. Si Dumnezeu, Cel ce cunoaste inimile, le-a marturisit, dandu-le Duhul Sfant, ca si noua.
9. Si nimic n-a deosebit intre noi si ei, curatind inimile lor prin credinta.
10. Acum deci, de ce ispititi pe Dumnezeu si vreti sa puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi n-am putut sa-l purtam?
11. Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem ca ne vom mantui in acelasi chip ca si aceia.

Neoprotestantul: Dacă, după creştinism, toate animalele sunt curate, atunci voi ortodocşii de ce nu mâncaţi şi şerpi, şopârle, broaşte, şoareci, câini, pisici şi alte jivine care mişună în lume?

Preotul: Cu adevărat, toate jivinele sunt curate în sine. Dacă noi însă nu consumăm carnea anumitor jivine, nu înseamnă că ele sunt în sine spurcate, ci numai că nu ne prieşte carnea lor sau nu se potriveşte cu gustul nostru, care adeseori este numai o obişnuinţă sau un moft, iar nu o lege pe care o urmează toţi oamenii de pretutindeni. Ştiut este că pe alocuri oamenii s-au deprins a mânca şi animale care în alte locuri sunt socotite greţoase. Astfel, unii mănâncă pisici, alţii câini, alţii broaşte sau altele de acest fel. Deci dacă un anumit fel de carne i se pare unuia greţos, apoi nu înseamnă neapărat că ea este spurcată, deoarece, în acelaşi timp, un altul o mănâncă. Iar dacă vreo insectă sau carnea vreunei vietăţi, mai mică sau mai mare, produce crampe, tulburări stomacale sau intoxicaţii, iarăşi nu înseamnă neapărat că ea ar fi spurcată. Dumnezeu pe toate le-a făcut bune şi le-a curăţit, tuturor dându-le un anumit rost şi o anumită folosinţă. Vipera este un animal otrăvitor, dar dacă oamenii nu-i pot folosi carnea ca aliment, nu înseamnă că ea este spurcată, deoarece chiar otrava ei aduce un mare folos, ştiut fiind că azi este utilizată în tratamentul contra a numeroase boli. Aşadar, noi ştim că toate câte a făcut Dumnezeu dintru început erau bune foarte (Fac. 1, 31) Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

Iar dacă noi nu consumăm carnea unor animale ca hrană, deoarece nu ne place sau nu este de folos sănătăţii noastre, nu trebuie să le socotim necurate; pe cele ce Dumnezeu le-a curăţit, noi nu le numim
spurcate (Fapte 10, 15) Şi iarăşi, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate.

Autor: Arhim. Cleopa Ilie

Lasă un răspuns