Sfintele moaşte sunt rămăşiţele pământeşti făcătoare de minuni ale unora dintre sfinţi. Noi le cinstim ca pe nişte obiecte în care Dumnezeu îşi arată puterea minunată a harului Său. Cât au fost pe pământ, sfinţii au avut în ei harul Duhului Sfânt într-o măsură foarte mare, făcând – prin el – adeseori minuni, harul acesta avându-l într-o măsură mai mare în sufletele lor şi în viaţa cerească la care s-au dus. Dar precum sfântul poate sta în legătură cu oamenii care se roagă lui, ajutându-i în chip minunat, cu atât mai mult păstrează el însuşi o anumită legătură cu trupul său, care a fost şi el lăcaşul Duhului Sfânt, precum spune Apostolul: ...nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi…? (I Cor. 6, 19). Sfânta Scriptură ne spune despre minuni făcute prin trupurile
sfinţilor în vremea vieţuirii lor pământeşti, mărturisind despre puterea ce era în ele. O femeie s-a vindecat de curgerea sângelui ei numai prin atingere de haina Mântuitorului (Matei 9, 21) = 21. Caci zicea in gandul ei: Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa;

(Marcu 5, 28) = Caci isi zicea: De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca!

(Luca 8, 43-44) = 43. Si o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea ei, si de nici unul nu putuse sa fie vindecata,
44. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si indata s-a oprit curgerea sangelui ei.

 (Matei 14, 36) = Si-L rugau ca numai sa se atinga de poala hainei Lui; si cati se atingeau se vindecau.

şi mulţi oameni se vindecau numai atingându-se de ştergarele şi de trupul Apostolului Pavel (Fapte 19, 11-12) = 11. Si Dumnezeu facea, prin mainile lui Pavel, minuni nemaiintalnite.
12. Incat si peste cei ce erau bolnavi se puneau stergare sau sorturi purtate de Pavel, si bolile se departau de ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei.

iar alţii, numai prin trecerea umbrei trupului Apostolului Petru peste ei

(Fapte 5, 15) = Incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei.

O dovadă că trupurile sfinţilor şi după moarte au putere de la Dumnezeu de a face minuni ne-o dă Sfânta Scriptură, arătându-ne că oasele Proorocului Elisei învie un mort (IV Regi 13, 21) = Dar iata, odata, cand ingropau un mort, s-a intamplat ca cei ce-l ingropau sa vada una din aceste cete si, speriindu-se, au aruncat mortul in mormantul lui Elisei. Cazand acela, s-a atins de oasele lui Elisei si a inviat si s-a sculat pe picioarele sale.

Închinarea la moaşte înseamnă idolatrie?

  -Nici sfintele moaşte nu sunt idoli sau zei ori asemănări ale lui Dumnezeu, şi nici închinarea la ele nu este idolatrie. Căci dacă Însuşi Dumnezeu le proslăveşte prin puterea minunată ce le-o dă, şi noi trebuie să le cinstim, deoarece prin aceasta cinstim pe Dumnezeu, Care le-a dat putere, şi suntem datori să cinstim puterea dumnezeiască din ele, iar nu pe ele însele ca atare. Noi nu le ridicăm sfintelor moaşte biserici, cum făceau păgânii zeilor şi idolilor lor, ci pe locul descoperirii lor ridicăm biserici lui Dumnezeu şi proslăvim pe Dumnezeu prin ele. Prima şi a doua poruncă înlătură cinstirea idolilor, dar nu şi pe a sfintelor moaşte, căci prin sfintele moaşte noi nu înlocuim pe Dumnezeu, aşa cum îl înlocuiesc păgânii idolatri, prin idolii lor.

Cei ce se ating de cadavre devin necuraţi timp de şapte zile?

-Numai cadavrele din Vechiul Testament spurcau pe cei ce se atingeau de ele, pentru că erau sub păcat şi sub blestem. Totuşi, nici chiar acelea nu erau toate spurcate: căci trupul mort al lui Iosif n-a spurcat pe Moise când acela l-a luat cu sine din Egipt (Ieş. 13, 19); cadavrul lui Elisei Proorocul n-a spurcat pe cel care a fost aşezat în mormânt peste el, ci l-a înviat (IV Regi 13, 20-21 ş.a.). In Noul Testament, trupurile (cadavrele) creştinilor nu mai sunt spurcate, pentru că ele sunt biserici sau lăcaşuri ale Sfântului Duh (I Cor. 6, 19-20) = 19. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?
20. Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

( 3, 16- 17)  = 16. Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi.

şi astfel ele sunt curăţite de blestemul care era asupra lor. Prin urmare, ele nu mai spurcă pe cei ce se ating de ele. Dar să ştii că toate cazurile de neatingere a anumitor lucruri socotite ca spurcate, au alcătuit o învăţătură aparţinând numai Vechiului Testament, care în Testamentul Nou nu mai re valoare. Apostolul scrie: Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru înţelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, răbdaţi porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te atinge! – toate lucruri menite să piară prin întrebuinţare – potrivit unor rânduieli şi învăţături omeneşti? (Col. 2, 20-22) = 20. Daca deci ati murit impreuna cu Hristos pentru intelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca si cum ati vietui in lume, rabdati porunci ca acestea:
21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22. – Toate lucruri menite sa piara prin intrebuintare – potrivit unor randuieli si invataturi omenesti?

 In Vechiul Testament erau şi alte lucruri «necurate» care necurăţeau pe om prin atingerea de ele. Aşa erau, de pildă, hainele şi patul celor care aveau curgere de sânge (Lev. cap. 15)  sau animalele socotite în Vechiul Testament ca necurate (Lev. 11, 24-25 ş.a.) = 24. Tot cel ce se va atinge de trupul lor necurat va fi pana seara;
25. Si tot cel ce va lua in maini trupul lor sa-si spele haina si necurat va fi pana seara.

Sectarii înşişi se ating adesea de ele, dar niciodată nu se socotesc spurcaţi şi nu se curăţesc după prescrierile Vechiului Testament. 

Se poate pune întrebarea: Menirea trupurilor moarte este de a fi îngropate şi de a se preface, prin putrezire, în pământul din care au fost luate, iar nu de a fi sustrase acestei legi a naturii. Căci scris este: In sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Fac. 3, 19). Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat (Eccl. 12, 7). Atunci de ce tocmai trupurile sfinţilor să le sustragem de la această menire a lor şi de la legile naturii care le privesc şi pe ele ca şi pe orice altă
materie?

– Intr-adevăr, legea stricăciunii trupurilor moarte este o lege generală, dar, ca orice lege, ea este în primul rând pentru cei păcătoşi (I Tim. 1, 9) = Stiind aceasta, ca legea nu este pusa pentru cel drept, ci pentru cei fara de lege si razvratiti, pentru necredinciosi si pacatosi, pentru necuviosi si spurcati, pentru ucigasii de tata si ucigasii de mama, pentru omoratorii de oameni,

 Neputrezirea trupurilor sfintilor este o dovadă că şi legea aceasta – prin excepţiile ce le face – priveşte mai mult pe cei păcătoşi. De altfel, însăşi Biblia ne marturiseşte că excepţii de la această lege au mai fost şi că Dumnezeu, în anumite cazuri, ridică puterea ei. Aşa, de pildă, prin voia şi puterea lui Dumnezeu, trupurile lui Enoh şi al lui Ilie n-au fost îngropate în pământ spre a putrezi, ci au fost luate la cer , căci zice Cartea Sfântă: Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu (Fac. 5, 24) şi iarăşi: Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că şi el a fost răpit de pe pământ (Sir. 49, 16). Şi Apostolul Pavel grăieşte, de asemenea: Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bineplăcut lui Dumnezeu (Evrei 11, 5). Tot aşa şi despre Ilie ni se spune: Pe când mergeau ei (Ilie şi Elisei) aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer (IV Regi 2, 11; Sir. 48, 12). Despre Melchisedec, apoi, nu avem nici un indiciu în Biblie că ar fi fost îngropat vreodată, căci era fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii (Evrei 7, 3) =  Fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, ci, asemanat fiind Fiului lui Dumnezeu, el ramane preot pururea.

( Fac. 14, 18) = Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preainalt.

 Dar peste toate, însuşi trupul Mântuitorului, care a fost întru totul asemenea trupurilor noastre, în afară de păcat (Evrei 2, 17) = Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului.

(4, 15 ş.a.) = Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.

n-a suferit putrezire în pământ şi totuşi s-a înălţat la cer. Prin urmare, Dumnezeu a făcut şi face, cu trupurile sfinţilor, excepţie de la legea generală – pe care tot El a dat-o – a îngropării şi a putrezirii în pământ. Istoria creştinismului încă e bogată în mărturii asemănătoare celor din Biblie în această privinţă. 

Trupurile moarte, dacă nu putrezesc mai întâi în pământ, nu vor putea învia.

Împiedicând procesul descompunerii lor, se înlătură posibilitatea învierii lor, căci zice Sfântul Apostol Pavel: Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină? Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit. Şi ceea ce semeni, nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte; iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe, un trup al său… Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc… (I Cor. 15, 35-44; Ioan 12, 24). Deci este absolut necesar ca trupurile să putrezească în pământ spre a putea învia. Atunci, dar, de ce să oprim de la putrezire, şi deci de la înviere, tocmai trupurile sfinţilor?

– In citatul acesta este vorba de schimbarea pe care trebuie să o sufere toate trupurile pentru a putea trece, din timp, în eternitate, adică pentru a putea fi adaptate eternităţii.
Schimbarea aceasta se face de obicei prin moarte. Totuşi, sunt şi excepţii de la această regulă (Enoh şi Ilie), după cum ţi-am spus mai sus, şi aceştia sunt schimbaţi la trup, fără să fi trecut prin moarte, precum apostolul zice: Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, deodată, într-o clipeală de ochi, la trâmbiţa cea de apoi (I Cor. 15, 51-52; I Tes. 4, 15-17). Astfel se vede că Dumnezeu poate găsi şi alte căi şi mijloace pentru schimbarea trupurilor noastre, fără ca să le treacă numaidecât prin moarte şi putrezire.

Toate trupurile moarte trebuie înmormântate, căci şi în Testamentul Vechi, toţi drepţii au fost înmormântaţi?

– Şi după Testamentul Nou, trupurile sfinţilor sunt îngropate, ca şi ale tuturor creştinilor, şi numai acelea din ele care fac minuni sunt dezgropate şi li se dă o cinste deosebită, dar nu adorare, ca lui Dumnezeu. Prin această cinstire ele nu sunt idolatrizate, căci a venera nu este acelaşi lucru cu a idolatriza. In Testamentul Vechi au fost ascunse moaştele lui Moise şi poate şi ale altor drepţi, pentru că iudeii, într-adevăr,  fiind înclinaţi spre idolatrie, avându-le, le-ar fi zeificat ca pe viţelul de aur (Ieş. 32, 1-35, Deut. 9, 16), sau ca pe şarpele de aramă (IV Regi 18, 4) = Si a stricat sarpele cel de arama, pe care-l facuse Moise; chiar pana in zilele acelea fiii lui Israel il tamaiau si-l numeau Nehustan.

Pentru evitarea acestor rătăciri, era bine sa rămână ascunse trupurile unor bărbaţi sfinţi şi drepţi, ca Moise, despre care, de altfel, ştim că însuşi Arhanghelul Mihail căuta să nu-l lase în stăpânirea diavolului (Iuda 1, 9) = Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea diavolului, certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: “Sa te certe pe tine Domnul!”

Pe atunci trupul mort era socotit ca necurat, căci încă nu sosise Hristos cu harul Său sfinţitor şi deci trupul omenesc era încă nerăscumpărat de sub stăpânirea diavolului. Totuşi, iudeii cinsteau şi trupurile morţilor, fiindcă le îngrijeau mormintele (Matei 23, 29) = Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca ziditi mormintele proorocilor si impodobiti pe ale dreptilor,

Incă să ştii şi aceasta, că Biserica a cinstit din primele veacuri osemintele mucenicilor, adunându-le cu mare evlavie şi grijă şi zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai târziu, ingrijindu-se ca în altarul fiecărei biserici, ca şi în sfântul antimis de pe altar, să se pună o părticică din sfintele moaşte, ceea ce se face până azi. Epistola Bisericii din Smirna despre martiriul Sfântului Policarp, episcopul acelei c e t ă ţ i ( 1 5 6 ) , spune: „Noi am strâns oasele lui ca pe un odor mai scump decât aurul şi decât pietrele scumpe şi le-am aşezat unde se cuvine; aici ne vom aduna cu bucurie şi Domnul ne va da nouă să sărbătorim ziua naşterii sale muceniceşti, spre cinstirea biruinţei şi spre întărirea altor luptători”. Se înţelege că cinstirea sfintelor moaşte se îndreaptă tot spre Dumnezeu, a Cărui putere sălăşluieşte în ele. „Cinstim moaştele mucenicilor ca să adorăm dumnezeieşte pe Acela ai Cărui ucenici sunt, şi cinstim pe slujitori în aşa fel, ca cinstea lor să treacă asupra Stăpânului, Care a zis: Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte” (Matei 10,40) = Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

Există  mărturii mai clare din Sfânta Scriptură despre cinstirea Sfintelor moaşte?

Pentru a completa pe cele dinainte, îţi mai spun şi acestea: Noi cinstim sfintele moaşte (trupurile sfinţilor) care nu au putrezit şi au rămas, prin darul lui Dumnezeu, ca nişte daruri duhovniceşti Bisericii lui Hristos, pentru aceste motive: 

1. Că prin ele lucrează Dumnezeu diferite minuni şi semne (Marcu 16, 17-18) =17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,

18. Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.

( IV Regi 13, 21) = Dar iata, odata, cand ingropau un mort, s-a intamplat ca cei ce-l ingropau sa vada una din aceste cete si, speriindu-se, au aruncat mortul in mormantul lui Elisei. Cazand acela, s-a atins de oasele lui Elisei si a inviat si s-a sculat pe picioarele sale.
2. Că trupurile sfinţilor sunt biserici şi lăcaşuri ale Duhului Sfânt (I Cor. 6, 19) = Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?

( 3, 16-17) = 16. Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi.

( II Cor. 3, 17) = Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
3. Noi cinstim trupurile sfinţilor, deoarece chiar hainele de pe trupurile celor sfinţi şi basmalele cu care se ştergeau ei de sudori, făceau minuni (Luca 8, 43-44) = 43. Si o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea ei, si de nici unul nu putuse sa fie vindecata,
44. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si indata s-a oprit curgerea sangelui ei.

 (Matei 14, 36) = Si-L rugau ca numai sa se atinga de poala hainei Lui; si cati se atingeau se vindecau.

(9, 21) = Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă;

( Fapte 19, 11-12) = 11. Şi Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite; 12. Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei.
4. Noi cinstim trupurile sfinţilor, căci ei şi numai cu umbra lor vindecau pe cei bolnavi (Fapte 5, 15) = Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei.
5. Noi cinstim osemintele şi sfintele moaşte ale sfinţilor, fiindcă oasele lor chiar şi după moarte pot să facă minuni (IV Regi 13, 21) = Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale.
6. Noi cinstim sfintele moaşte ale sfinţilor, fiindcă şi Dumnezeu cinsteşte moartea sfinţilor Săi (Ps. 115, 6) = Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
7. Noi cinstim sfintele moaşte ale sfinţilor ca pe nişte trupuri sfinte ale fiilor lui Dumnezeu (Ioan 1, 12) = Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
8. Noi cinstim sfintele moaşte ale sfinţilor ca trupurile unor fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai lui Dumnezeu prin Iisus Hristos (Gal. 4, 7) = Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.

 (Rom. 8, 17) = Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim.
9. Noi cinstim trupurile şi sfintele moaşte ale sfinţilor ca pe nişte trupuri ale prietenilor lui Iisus Hristos (Ioan 15, 14) = Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
10. Noi cinstim trupurile sfinţilor ca trupurile unor dumnezei după harul lui Dumnezeu, deoarece sfinţii sunt şi ei dumnezei puşi de Dumnezeu pe acest pământ (Ieş. 7, 1) = Răspuns-a Domnul lui Moise şi i-a zis: „Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îţi va fi prooroc
11. Noi cinstim moaştele sfinţilor deoarece Dumnezeu a locuit întru ele (II Cor. 6, 16) = Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.

( Lev. 26, 12-13) = 12. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul Meu; 13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi robi acolo; am sfărâmat jugul vostru şi v-am povăţuit cu fruntea ridicată.
12. Noi cinstim moaştele sfinţilor, pentru că sufletele lor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele moartea (Inţel. 3, 1) = Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele.
13. Noi cinstim moaştele sfinţilor, pentru că ei s-au ostenit în veacul de acum şi vor trăi până la sfârşit (Ps. 47, 13) = Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.

(Ps. 83, 5) = Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda

14. Chiar şi hainele oamenilor sfinţi – care au acoperit trupurile lor – au făcut minuni, cum au fost, de pildă, cojocul lui Ilie Proorocul (IV Regi 2, 14) = Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: „Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.

sau mahramele Apostolului Pavel (Fapte 19, 11-13) = 11. Şi Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite; 12. Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei: 13. Şi au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoţând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduieşte Pavel! 

15. Şi îngerii cinstesc trupurile oamenilor sfinţi (Iuda 1, 9) = Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: „Să te certe pe tine Domnul!”

În multe biserici creştine şi azi se găsesc sfinte moaşte ale sfinţilor, care se păstrează neputrezite de sute sau chiar mii de ani şi prin care Dumnezeu lucrează nenumărate minuni cu cei credincioşi.

Iată,  puţine din cele prea multe mărturii din Sfânta Scriptură care ne arată că suntem datori a cinsti sfintele moaşte şi osemintele sfinţilor lui Dumnezeu.

Sursă: Arhim. Cleopa Ilie

 

Lasă un răspuns