Noi pe Preasfânta Fecioară Maria şi Născătoarea de Dumnezeu o cinstim mai mult decât pe toţi sfinţii şi îngerii, dar totuşi nu-i aducem slujire ca lui Dumnezeu. Cinstirea ce i se dă ei se numeşte preacinstire (supravenerare), şi ei i se cuvine această preacinstire pentru că ea este Maica lui Dumnezeu, nu numai o «prietenă» a Lui, asemenea celorlalţi sfinţi. De aceea se spune în cântarea bisericească (axionul): «Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii». Ea este mai presus decât sfinţii şi

îngerii, deoarece şi îngerii şi oamenii i se închină. Astfel, i s-a închinat ei arhanghelul Gavriil, la Buna Vestire (Luca 1, 28-29)- 28. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei; 29. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?

 şi în acelaşi chip i s-a închinat ei şi Sfânta Elisabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 40-43)- 40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta; 41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt; 42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; 43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

  Însăşi Sfânta Fecioară, prin Duhul Sfânt, prooroceşte că pe ea o vor ferici toate neamurile: Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic… (Luca 1, 48-49), adică cinstirea ei este voită de Dumnezeu.

Neoprotestantii spun că nu trebuie să dăm prea multă cinstire Fecioarei Maria, pentru că nici însuşi Fiul ei, Iisus Hristos, n-a cinstit-o. Aceasta se vede din cuvintele Mântuitorului, redate de Sfântul Evanghelist Matei în textul următor: Cineva I-a zis: Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă (Matei 12, 47-50). Deci faptul că Fecioara Maria I-a fost mamă nu are nici o importanţă. In faţa Lui, legăturile Sale de sânge sau de rudenie trupească n-au nici un preţ şi nici o precădere faţă de legăturile Sale spirituale cu cei ce fac voia Tatălui, oricine ar fi aceştia.

Învățătura Ortodoxa ne învață că aici este vorba de altceva şi anume că, în afară de înrudirea trupească, mai există şi o altă înrudire cu Hristos, mult mai mare şi mai importantă, înrudirea sufletească, ce constă în a face voia lui Dumnezeu. Această înrudire însă nu desfiinţează şi nu micşorează pe cea trupească. Deosebirea stă numai în aceea că înrudirea sufletească şi-o poate câştiga oricine, împlinind voia Tatălui. Înrudire înseamnă nu numai o legătură de sânge, trupească, ci şi o legătură de dragoste şi de unitate sufletească. Cel ce face voia lui Dumnezeu, acela devine sufleteşte înrudit cu Dumnezeu, deoarece Ii este cu totul ataşat
lui Dumnezeu. Astfel, prin cuvintele de mai sus, Mântuitorul nici n-a înlăturat înrudirea Sa cea trupească cu Maica Sa, nici n-a micşorat cinstirea ce i se cuvenea unei mame de la fiul ei, ci numai a căutat să accentueze că cealaltă înrudire cu El, cea sufletească, deşi este de mai mare preţ, o poate realiza totuşi orice credincios. Aşadar, a fost un cuvânt de îndemn şi de încurajare la adresa mulţimii, iar nu unul de dispreţ la adresa Maicii Sale. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cât a fost cu Maica Sa pe pământ, pururea o asculta şi o iubea şi era supus faţă de ea (Luca 2, 51)-Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.

şi oricând îi cerea ceva, nu se arăta neascultător faţă de ea. Astfel, vedem că la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a făcut prima minune,
prefacând apa în vin (Ioan 2, 3-10)-3. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin; 4. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu; 5. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune; 6.Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre; 7.  Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus; 8. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus; 9. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire; 10. Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.

Apoi a avut mare grijă de Maica Sa, chiar şi când era răstignit pe Cruce; purtându-i de grijă, a dat-o spre îngrijire celui mai iubit dintre toţi ucenicii Săi, Sfântului Ioan Evanghelistul, după cum este scris: Deci Iisus, văzând pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: ,,Femeie, iată fiul tău!» Apoi a zis ucenicului: «Iată mama ta!» Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19, 26-27). Vezi că Mântuitorul, nici în vremea cea grea a suferinţelor Sale de pe Cruce, nu a neglijat purtarea de grijă faţă de Maica Sa, care L-a născut şi L-a crescut? Şi cum oare ar fi putut să dispreţuiască pe Mama Sa, când însuşi Dumnezeu a dat poruncă sa cinstim pe tată şi pe mamă, după cum s-a scris: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta (Deut. 5, 16)?

Neoprotestanții  pun întrebarea de ce o numim pe Maria pururea fecioară, de vreme ce însuşi Fiul său a numit-o femeie, ceea ce înseamnă că a fost căsătorită, iar nu fecioară, căci aşa se adevereşte din cuvântul Scripturii: Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! (Ioan 19, 26). Tot aşa o numeşte, dispreţuitor, şi la nunta din Cana Galileii: A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? (Ioan 2, 4). In acest caz, nici nu o putem socoti mai de cinste şi nu îi putem aduce un cult deosebit.

    Raspunsul este urmatorul: In primul citat, nicidecum nu este vorba de dispreţ, ci, dimpotrivă, se vede cum Mântuitorul s-a îngrijit de soarta ei, încredinţând-o spre purtare de grijă Apostolului Ioan, ştiind că El se va înălţa la cer, pentru ca să o îngrijească la bătrâneţile ei. Acest lucru nu este o necinstire, ci, cu adevărat, o mare cinstire şi respect faţă de Mama Sa, căreia nici în chinurile de pe Cruce nu uită să-i poarte de grijă, datorită dragostei celei mari pe care o avea faţă de ea, ca mamă. Iar dacă o numeşte «femeie», nicidecum nu o face în înţeles de femeie căsătorită sau în semn de dispreţ, ci numai în înţeles de gen. Căci tot aşa s-au adresat şi cei doi îngeri Mariei Magdalena la mormânt: Femeie, de ce plângi? (Ioan 20, 12- 13). Iar cei doi bărbaţi, care s-au arătat la înălţarea la cer a Domnului, au zis către apostoli: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? (Fapte 1, 11). Nici îngerii, nici cei doi bărbaţi n-au adresat dispreţuitor cuvintele «femeie» sau «bărbaţi», ci dimpotrivă, în chip mângâietor. 

     – Că a născut fiind fecioară, Sfânta Scriptură ne arată în acest fel: Când arhanghelul Gavriil a venit în Nazaret şi i-a binevestit ei că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), intrând la ea, a numit-o: plină de har şi binecuvântată între femei (Luca 1, 28). Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împăraţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1, 29-35). Ai auzit, omule rătăcit, cum arhanghelul s-a închinat Fecioarei Maria numind-o pe ea plină de har şi binecuvântată între femei şi că ea a aflat mare har de la Dumnezeu, că n-a cunoscut bărbat, că a fost umbrită de puterea Celui Preaînalt şi că a zămislit şi a născut din Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu? Apoi ai mai auzit că, deşi era fecioară neştiind de bărbat, îngerul Domnului nu i-a zis «binecuvântată eşti tu între fecioare», ci între femei, prin aceasta nearătând dispreţ faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea «plină de har», ci descoperind o veche taină: „zdrobirea capului şarpelui prin femeie” (Fac. 3, 15) şi că ea va fi acea tainică şi duhovnicească Evă care va naşte pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viaţa în lume? Dumnezeieştii Părinţi ai Bisericii zic că Hristos S-a numit sămânţă a femeii (Fac. 3, 15)= Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”.

 ca Cel ce nu S-a născut din sămânţă de bărbat, ci de la Duhul Sfânt şi din Preacuratele sângiuri ale Preasfintei Fecioare Şi-a luat trup. Aşadar, câtă nebunie şi rătăcire este în capul sectarilor care hulesc pe Preasfânta şi Preacurata Fecioară Maria, cea neispitită de bărbat, punând-o pe ea în rândul femeilor celor măritate, pe cea plină de dar, pe cea care a aflat har de la Dumnezeu şi este binecuvântată între femei (Luca 1, 28)= Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.

 Vor vedea aceşti hulitori şi stricaţi la minte şi la înţelegere sectari în ziua cea mare a Judecăţii de apoi, când această Împărăteasă şi Fecioară Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului său cu mare şi negrăită slavă, după cum Psalmistul a arătat, zicând: Şezut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată in haină aurită şi prea înfrumuseţată… Pomeni-vor numele tău in tot neamul… (Ps. 44, 11, 20-21).  

Și mai spun Neoprotestantii =  oare pentru că arhanghelul Gavriil a numit-o pe ea femeie, zicând: binecuvântată eşti tu între femei, apoi pentru aceasta zici că Fecioara Maria era femeie căsătorită, aşa cum o numiţi voi cu hulă şi nebunie ereticească? Oare n-a zis ea la închinarea îngerului că «nu ştiu de bărbat» (adică este fecioară)? 

Sau când Dumnezeu a zidit-o pe Eva din coasta lui Adam (Fac. 2, 21-22)= 21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne; 22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.

şi a adus-o la el, iar el a numit-o pe ea «femeie» oare şi atunci Eva era femeie căsătorită, fiindcă o numise Adam «femeie»? Oare nu era atunci Eva fecioară zidită din trupul cel feciorelnic al lui Adam, fără de împreunare de femeie? Aşadar, dacă Eva a fost zidită de Dumnezeu fecioară, iar însuşi Dumnezeu şi Adam pe această fecioară, Eva, o numesc «femeie» (Fac. 2, 22-23)= 22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam; 23. Şi a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.

 apoi nu o numeşte pe ea «femeie», în înţeles că era femeie căsătorită, cum rău  înţeleg neoprotestanții, cuvântul «femeie». Ci atât Dumnezeu, cât şi Adam au zis Evei «femeie» – atunci când ea era fecioară -, ca să arate prin acest cuvânt că ea era parte femeiască, nu bărbătească, şi prin cuvântul femeie a arătat genul ei feminin. Deci nicidecum nu se înţelege că Dumnezeu şi Adam, pe cea luată din coasta lui Adam – şi care
atunci era fecioară – au numit-o femeie în înţeles de femeie măritată (căsătorită), aşa cum voi rătăcit şi rău înţelegeţi cuvântul femeie în Sfânta Scriptură. Căci precum Eva era fecioară, atunci când i s-a zis «femeie», tot astfel Eva cea tainică şi duhovnicească, Preacurata Fecioară Maria, care a născut pe Noul Adam, Hristos, fecioară este în vecii vecilor, cu toate că Sfânta Scriptură o numeşte pe ea «femeie», arătând prin aceasta genul ei feminin. Atunci Adam, prin lucrarea lui Dumnezeu, a născut întru feciorie din trupul său femeie fără de femeie (adică fără a se împreuna cu femeie), iar la plinirea vremii, firea femeiască, prin lucrarea Sfântului Duh, a născut bărbat fără de bărbat, în feciorie născând Fecioara şi rămânând fecioară, precum şi la început a născut Adam întru feciorie femeie fără de femeie, rămânând întru feciorie. Căci aşa a binevoit Dumnezeu, ca întru Fecioara Maria să dea împrumut firii lui Adam celui vechi prin Noul Adam Cel născut din Fecioară, Care a venit în lume şi S-a îmbrăcat în firea noastră din negrăita Sa milă şi bunătate, pentru ca să izbăvească pe vechiul Adam, cu tot neamul lui, din osândă şi din moarte. Căci precum întru Adam toţi mor, aşa întru Hristos toţi vor învia (I Cor. 15, 22)= Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia. (Rom. 5, 8)= Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu; (Ioan 3, 16)= Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

(5, 24)= Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

Deci luați aminte, ,că Sfânta Scriptură nu numeşte pe Maica Domnului «femeie» (Luca 1, 43)= Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

în sensul de femeie căsătorită, cum rău se înțelege de către unii, ci, prin cuvântul «femeie», Sfânta Scriptură arată numai genul feminin al Sfintei Fecioare Maria şi totodată arată în chip umbros şi tainic că ea este femeia aceea prin care se va zdrobi capul şarpelui (Fac. 3, 15)= Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”.

 şi prin care va veni mântuirea neamului omenesc. La cele de mai sus trebuie adăugate şi următoarele: 

1. Fiind Maică a Mântuitorului, Fecioara Maria a fost şi este mijlocitoare a mântuirii.
2. Zămislind de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul în pântecele ei, a fost cu totul curăţită de păcate, ca nici un alt om, oricât de sfânt ar fi fost.
3. Fiindu-i prezisă de Dumnezeu cinstirea ei – ca nici o altă cinstire a vreunui om -, Sfânta Fecioară Maria trebuie socotită ca cea dintâi dintre sfinţi, aşa cum Ioan Botezătorul este cel mai mare între prooroci (Luca 7, 28)= Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

, deoarece venirea lui a fost profeţită de alţi profeţi (Mal. 3 , 1 )= Blestemul vă atinge, pentru că voi Mă înşelaţi, voi, neamul întreg!

(Isaia 40, 3)= Un glas strigă: „În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.

Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire mai mare decât altor sfinţi, o preacinstire, ea fiind împărăteasa şi cununa tuturor sfinţilor. Iar cum că şi după naştere a rămas fecioară, citeşte şi vezi cele proorocite despre ea de Proorocul Iezechiel (44, 1-3)= 1. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă; 2. Şi mi-a zis Domnul: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă; 3. Cit priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi”.

Neoprotestanții spun că nu trebuie sa dăm cinstire Sfintei Fecioare Maria pentru că a mai avut şi alţi copii, care sunt numiţi de Sfânta Scriptură «fraţi si surori» ai lui Iisus, iar Iisus este numit «întâiul născut» (Matei 1, 25)= Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

 de unde urmează că Maria a mai avut ulterior şi alţi fii. Si într-adevăr Biblia ne vorbeşte de nişte «fraţi» ai Domnului şi, de asemenea, despre «surorile» Lui, când redă cuvintele iudeilor, nedumeriţi de persoana minunată a Domnului: Au nu este Acesta fiul teslarului ? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui: Iacov şi Iosi şi Simon şi Iuda? Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi? (Matei 13, 55-56; Marcu 6, 3). Atunci (își pun Neoprotestanții întrebarea) de ce să falsificăm adevărul numind-o pe Maica Domnului «Pururea Fecioară» şi venerând-o ca atare? Raspunsul este: 

In citatul prim, expresia «întâiul născut» nu înseamnă numaidecât că trebuie să presupunem şi existenţa altora născuţi ulterior (al doilea, al treilea etc). Acesta este un fel de a vorbi al Vechiului Testament, unde «întâiul născut» se numeşte cel ce deschide întâi pântecele, indiferent dacă va mai avea şi alţi fraţi sau nu (Ieş. 13, 2)= Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu!

şi unde adeseori numeralul cardinal (1, 2, 3 etc.) este înlocuit ori întrebuinţat amestecat cu cel ordinal (întâiul, al doilea, al treilea). Ebraismul acesta a intrat şi în felul de vorbire al Noului Testament. In cazul de faţă «întâiul născut» înseamnă «unul născut», în sens de «unicul
născut». Alt înţeles este exclus, deoarece, dacă într-adevăr Iisus ar mai fi avut şi alţi fraţi naturali (fii ai Mariei) n-ar fi lăsat-o pe Maica Sa în grija unui apostol, ci în grija vreunui frate al Său. In citatul al doilea, se spune de „fraţi” şi de „surori” ai Domnului. „Fraţii” sunt chiar amintiţi cu numele şi sunt în număr de patru, iar „surorile” (la plural) trebuie să fi fost cel puţin două. In Sfânta Scriptură sunt amintiţi de mai multe ori (vezi Matei 12, 47-50, Marcu 3, 31; Luca 8, 19; Ioan 2, 12; 7, 3; Fapte 1, 14; I Cor. 9, 5; Gal. 1, 19). Ei însă în nici un caz nu au putut fi fraţi naturali ai lui Iisus Hristos şi fii ai Mariei, mama lui Iisus, pentru că:

 1. După o veche şi unanimă tradiţie, Maria, mama lui Iisus, a rămas după naştere fecioară, aşa cum a fost prefigurată în vedenia Proorocului Iezechiel (44, 1-3)= 1. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă; 2. Şi mi-a zis Domnul: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă; 3. Cit priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi”.

2. Mama acestor aşa-zişi fraţi ai Domnului este o altă persoană decât Fecioara Maria, căci este numită în Sfânta Scriptură Maria sau cealaltă Marie (adică deosebită de Maria, Maica Domnului, şi de Maria Magdalena) sau sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, fiind amintită chiar alături de Maica Domnului şi în apropierea ei.  Iată textele biblice lămuritoare: Şi erau acolo multe femei, privind de departe… între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu (Matei 27, 55-56). Iacov şi Iosi sunt doi din cei patru „fraţi” ai Domnului (Matei 13, 55). Mama lor aşadar este o altă persoană decât Maria, mama lui Iisus. Evanghelistul continuă apoi: După ce a trecut sâmbăta…, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul (Matei 28, 1). Aici iarăşi este vorba de «cealaltă Marie», care nu poate fi alta decât mama „fraţilor” Domnului şi despre care a fost vorba şi în textul precedent.In chip asemănător scriu şi ceilalţi evanghelişti: Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea (Marcu 15, 40). Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus (Marcu 15, 47). Acelaşi evanghelist scrie apoi: Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă (Marcu 16, 1). Apoi, în alt text: Iar ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea (Luca 24, 10). Şi, în sfârşit, altul: Şi stăteau lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena (Ioan 19, 25).

In toate textele de mai sus este vorba de aceleaşi femei care au luat parte la evenimentele Patimilor şi ale Învierii Domnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi (doi din „fraţii” Domnului – Matei 13, 55) este numită în ambele locuri Maria, mama lui Iacov, apoi alteori mama lui Iosi, sau cealaltă Marie, iar în alte locuri, sora mamei Lui, Maria lui Cleopa. Dar după adevăr este vorba de aceeaşi persoană, căci totdeauna este numită «Maria». Deci „fraţii Domnului”, având altă mamă decât pe Maria, mama lui Iisus, nu pot fi fii ai Fecioarei Maria şi fraţi naturali ai lui Iisus.

3. „Fraţii Domnului” nici ei înşişi nu se numesc «fraţi», ci «robi» şi «slujitori ai lui Iisus», anume după toată probabilitatea căci certitudine deplină nu există – doi dintre ei, Iacov şi Iuda, sunt autorii celor două epistole soborniceşti, numite «a lui Iacov» şi respectiv «a lui Iuda». Or, acolo ei se numesc fiecare «rob» (Iacov 1, 1) şi «slujitor» (Iuda 1, 1) ai Domnului Iisus, iarnu «fraţi».
4. Dacă ar fi fost fraţi naturali ai Săi, Hristos i-ar fi făcut apostoli; ori ei n-au fost dintre cei doisprezece apostoli. Deşi mulţi presupun că aceştia doi dintre „fraţii Domnului”, anume Iacov şi Iuda, ar fi identici cu cei doi apostoli dintre cei doisprezece care poartă acest nume (Apostolul Iacov, connumit la fel cu „fratele Domnului” cel Mic, în toate listele apostolilor, iar Iuda „fratele Domnului” ar fi fost Apostolul Iuda Tadeul), totuşi, aceasta este o simplă presupunere, neîndestulător de întemeiată, mai ales că ei înşişi nu se numesc «apostoli», după cum nu se numesc nici «fraţi ai Domnului»; iar despre apostoli vorbesc la persoana a treia (Iuda 1, 17). Despre Iacov, „fratele Domnului”, se ştie numai că a fost dintre cei şaptezeci de apostoli şi cel dintâi episcop al Ierusalimului şi că se bucura de cea mai mare autoritate, atât în faţa credincioşilor, cât şi în faţa apostolilor (Fapte 12, 17; 15, 13), în timp ce Apostolul Iacov al lui Zevedeu fusese ucis (Fapte 12, 2); iar despre celălalt Iacov nu mai putem şti nimic.
5. Hristos ar fi încredinţat în grija lor pe Fecioara Maria, iar nu în grija Apostolului Ioan, care, oricum, era mai străin acesteia decât un fiu al ei.
6. „Fraţii Domnului” nu pot fi nici măcar fraţi vitregi ai lui Iisus sau fii ai lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară a acestuia, deoarece:
a) Nicăieri nu se spune şi nicăieri nu se poate presupune că Iosif ar mai fi fost căsătorit şi înainte şi că ar fi devenit văduv prin divorţ. Ştim din Tradiţie doar atât, că era «drept».
b) Mama „fraţilor Domnului”, după cum s-a văzut mai sus, trăia şi era în apropierea intimă a Maicii Domnului, ceea ce ar fi fost exclus – pentru motive lesne de înţeles – dacă ea ar fi fost cândva soţia lui Iosif, acum divorţată.

7. Ţinând seama de faptul că peste tot în Orient, dar în special la iudei, cuvântul «frate» se întrebuinţa şi în înţeles mai larg, de «văr» sau de alte rudenii mai apropiate sau mai îndepărtate, ca de exemplu la Facere (13, 8)=Atunci a zis Avram către Lot: „Să nu fie sfadă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem fraţi.

 unde Avraam îl numeşte pe Lot «frate», deşi îi era numai nepot de frate (Fac. 11, 27)=Iar spiţa neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au născut Avram, Nahor şi Haran; lui Haran i s-a născut Lot

 trebuie să admitem că şi „fraţii Domnului” au fost – probabil – veri ai lui Iisus, dar nu veri primari, pentru că deşi mama lor este numită «soră» a Maicii Domnului (Ioan 19, 25)= Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

 ea nu putea să fi fost soră bună a acesteia, deoarece purta acelaşi nume cu Maria, şi foarte rar se obişnuia în vechime ca două surori sau doi fraţi să poarte acelaşi nume. Ci cuvântul «soră» trebuie să aibă aici, de asemenea, înţelesul de vară, probabil vară primară2. In acest caz, fiii ei, numiţi „fraţii Domnului”, ar putea fi cel mult veri secundari ai lui Iisus Hristos. 

Neoprotestanții afirmă ca ar fi de acord cu fecioria Sfintei Născătoare de Dumnezeu dacă nu ar fi scris in  Sfânta Scriptură că -Iosif n-a cunoscut-o pe ea, numai până ce a născut pe Cel întâi Născut, pe Iisus Hristos,- lăsând astfel a se înţelege că apoi ea ar fi putut avea şi alţi copii.

Sfânta Scriptură zice într-adevăr: Şi n-a cunoscut- o pe ea până ce a născut pe Fiul său Cel Unul Născut, Căruia I-a pus numele Iisus (Matei 1, 25); dar luaţi aminte şi înţelegeţi că, în Sfânta Scriptură, expresia până când înseamnă veşnicie. Căci zice Domnul: Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20). Oare aceasta înseamnă că se va despărţi de noi după sfârşitul veacului acestuia? Oare nu zice dumnezeiescul Apostol Pavel: Şi astfel (după obşteasca înviere) pururea vom fi cu Domnul (I Tes. 4, 17)? Iar în alt loc al Sfintei Scripturi este scris: Zis-a Domnul Domnului meu: şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale (Ps. 109, 1). Oare  aceasta înseamnă că după aceea Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu va şedea de-a dreapta Tatălui spre a împăraţi cu El peste toate veacurile, ştiind bine că împărăţia Lui nu va avea sfârşit? (Luca 1, 35)= Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

 Iar dacă în alt loc al Sfintei Scripturi se zice că Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea dacă a scăzut apa, şi zburând corbul nu s-a mai întors până când s-a uscat apa pe pământ (Fac. 8, 7)=Şi a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a secat apa de pe pământ.

 aceasta înseamnă că s-a mai întors la corabie vreodată? Iarăşi se arată în dumnezeiasca Scriptură că Micol, fata lui Saul (soţia lui David), nu a născut fiu până în ziua în care a murit (II Regi 6, 23)= Şi Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei.

 Oare înseamnă că a mai născut fii după ce a murit, pentru că se zice «până când»? Aşadar deschide ochii minţii asupra acestor mărturii, alese din multe altele ale Sfintei Scripturi, şi înţelege că cuvântul până când în Sfânta Scriptură înseamnă veşnicie şi, după cum Mântuitorul Hristos veşnic va fi cu apostolii Săi şi cu toţi cei ce împlinesc poruncile Lui, după cum El veşnic va sta de-a dreapta Tatălui împărăţind în împărăţia Sa cea fără de sfârşit, după cum corbul în veci nu s-a mai întors pe corabia lui Noe şi după cum în veci Micol, fiica lui Saul, nu a mai născut fii după ziua în care a murit, tot astfel Iosif cel drept şi temător de Dumnezeu, veşnic (în veac) nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioară înainte de naştere, a fost fecioară în naştere şi a rămas pururea fecioară, Preasfânta şi Preacurata Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, Impărăteasa îngerilor şi a oamenilor. La acestea să mai adăugăm şi observaţia că expresia «până când» nu limitează nicidecum durata stării de feciorie a Mariei, ci, dimpotrivă, este folosită tocmai să accentueze faptul că Iisus Hristos S-a născut din fecioară fără de bărbat. De aceea unele ediţii ale Noului Testament folosesc şi traducerea: fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul Născut…, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, aşa cum am arătat mai sus.

  – Privind mijlocirea Sfintei Fecioare Maria spunem urmatoarele: Iar în ce priveşte adresarea noastră către Maica Domnului în acest chip: «Nu avem alt ajutor în afară de tine», prin aceasta noi nu tăgăduim unicitatea lui Hristos ca Mijlocitor al mântuirii noastre obiective, dar nu neglijăm nici folosul oricărui alt ajutor în legătură cu mântuirea noastră subiectivă.Înţelesul acestei adresări este următorul: „Tu ne poţi da cel mai mare ajutor la mântuirea noastră subiectivă; un alt ajutor mai mare nu găsim la nici un alt sfânt”. Sau: „Nu avem pe altcineva care să ne poată ajuta atât de mult cât ne poţi ajuta tu, ca Maică a Mântuitorului nostru”. Iar cuvintele de rugăciune adresate ei: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi» înseamnă: «Înduplecă pe Fiul Tău să ne mântuiască», sau «Izbăveşte-ne pe noi». In limba greacă, limba în care au fost scrise toate cărţile Noului Testament, ca şi cărţile de cult ortodox, verbul «a mântui» înseamnă şi a izbăvi de rău, de necaz, de ispită, de strâmtorare. Deci, «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieştene pe noi» înseamnă: «ajută-ne cu rugăciunile tale să ne izbăvim de rele, de necaz, de lucrările diavolului, de patimi». Aşadar, prin «mântuieşte-ne pe noi» nu înţelegem «iartă-ne păcatele», ci «roagă-te Fiului tău pentru mântuirea noastră». Cu neputinţă este ca preacinstirea Maicii Domnului să supere pe Fiul ei, Căruia prin aceasta nu-I scădem nimic din adorarea ce I se cuvine, ci, dimpotrivă, toată preacinstirea Maicii Domnului trece de partea Fiului său, Care a ales-o şi a sfinţit-o pe ea spre
a-I fi Lui Maică. Deci ia aminte, omule încurcat la înţelegere şi rătăcit de la adevăr, cele ce am a-ţi spune. In cele de până aici ţi-am arătat, cu mărturii din Sfânta Scriptură, cinstea, slava şi darurile date de Dumnezeu Preasfintei Sale Maici şi ai auzit că Dumnezeu, încă îndată după căderea lui Adam şi a Evei, a prevestit că Maica Domnului va fi acea «femeie-fecioară» care va zdrobi capul şarpelui (Fac. 3, 15) = Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”.

 Apoi, despre ea s-a proorocit că va fi acea fecioară care va naşte pe Emanuel- Dumnezeu (Isaia 7, 14) = Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.

 ea va fi mijlocitoare a intrării în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Ier. 31, 21-23); ei i s-a închinat arhanghelul Gavriil şi a numit-o pe ea «plină de har» şi binecuvântată între femei» (Luca 1, 28); ei i s-a închinat Elisabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul, numind-o «cea binecuvântată între femei» şi «Maica Domnului meu» (Luca 1, 40-43) = 40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta; 41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt; 42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; 43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

 fericit este pântecele şi sânul ei, că a purtat şi a alăptat pe Mântuitorul lumii, Hristos (Luca 11, 27-28) = 27. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! ; 28. Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.

 Mântuitorul, ca Fiu al ei, o asculta şi-i era supus (Luca 2, 51) = Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.

 prima minune a tăcut-o Mântuitorul la nunta din Cana Galileii, la rugămintea ei (Ioan 2, 3-10) = 3. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin; 4. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu; 5. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune; 6. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre; 7. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus; 8. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus; 9. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire; 10. Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.

 

 Mântuitorul S-a îngrijit de soarta ei, chiar şi atunci când El suferea înfricoşatele chinuri pe Cruce, incredinţând-o spre purtare de grijă celui mai iubit dintre toţi apostolii Săi (Ioan 19, 26-27) = 26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! ; 27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.

 ea însăşi, prin Duhul Sfânt, a proorocit că toate neamurile o vor ferici şi-i vor aduce cult pentru mărirea cu care a învrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei (Luca 1, 48-49) = 48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; 49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.

 însuşi numele ei înseamnă «Doamnă, Stăpână» în limba ebraică. Această Doamnă şi Împărăteasă-Fecioară va sta de-a dreapta tronului Fiului său în ziua Judecăţii de apoi (Ps. 44, 11) = Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.

 ea a zămislit şi a născut din Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35) = Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

 fiind umbrită de puterea Celui Preaînalt (Luca 1, 35) şi rămânând fecioară şi după naştere (Iez. 44, 1-3) = 1. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă; 2. Şi mi-a zis Domnul: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă; 3. Cit priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi”.

 ea este «mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii» (Axionul). Ea n-a mai avut şi alţi fii în afară de Iisus Hristos, Mântuitorul lumii (Ioan 20 ,12-13) = 12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus; 13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.

 (Fapte 1, 11) = Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.

 iar mama aşa-zişilor «fraţi şi surori ai Domnului» nu este Maica Domnului, ci Maria lui Cleopa (Matei 27, 55-56) = 55. Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I; 56. Între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu.

 (Marcu 15, 40, 47) = 40. Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea; 41.Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim; 42.  Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei; 43. Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus; 44. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult; 45. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul; 46. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului; 47. ar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

(16, 1) = Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.

( Ioan 19, 25 ş.a.) = Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
„Fraţii Domnului” sunt numai rudenii cu El, iar nu fraţi naturali ai Lui, căci în vechime la iudei, rudeniile de aproape se ziceau fraţi (Fac. 13, 8) = Atunci a zis Avram către Lot: „Să nu fie sfadă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem fraţi.

– Mama „fraţilor Domnului”, Maria lui Cleopa, se numeşte soră cu Maica Domnului, tot în acest sens de rudenie apropiată (Ioan 19, 25 ş.a.). Aşadar, după ce ai văzut mărturiile Sfintei Scripturi despre aceste adevăruri privitoare la Maica Domnului, dacă ai avea mintea ta curăţită de întunericul ereziei şi de păcate, ai putea înţelege prealuminat, pentru care pricină noi, creştinii ortodocşi din Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, aducem preacinstire Preasfintei Fecioare Maria. Rugându-ne ei, o punem pe ea mijlocitoare către Fiul său şi Dumnezeul nostru, spre a ne ajuta prin mijlocirea preaputernicelor sale rugăciuni, pe care le face pururea către Dumnezeu pentru tot neamul omenesc şi mai ales pentru toţi cei binecredincioşi. Dar fiindcă ochii minţii voastre, a sectarilor, de mult i-a închis satana ca să nu vadă lumina adevărului şi v-aţi făcut asemenea păsărilor şi corbilor de noapte, care la întuneric văd, iar la lumină orbesc, aşa şi voi, având întunecate minţile voastre de duhurile înşelăciunii, întunericul îl socotiţi lumină,iar lumina întuneric. Iar că adevărul acesta este, ascultă ce-ţi zic: De ce nu cinstiţi voi, sectarilor, pe Maica Domnului, când însăşi dumnezeiasca Scriptură vă arată că şi Arhanghelul Gavriil a cinstit-o pe ea cu închinăciune (Luca 1, 29)? =Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? 

 De ce n-o cinstiţi  pe Maica Domnului, care este Biserica Împăratului slavei, cea mai desfătată decât cerurile, căci ea pe Dumnezeu, a Cărui slavă nu o cuprinde nici cerul, nici pământul, L-a purtat în pântece? (II Paral. 2, 6) = Şi cine poate să-I zidească Lui templu, când cerul şi cerurile cerurilor nu-L încap? Şi cine sunt eu, ca să-I pot zidi templu? Fără numai doar pentru a se tămâia înaintea Lui.

 Pentru care pricină voi, Neoprotestanții nu cinstiţi pe Maica Domnului care, după mărturia Sfintei Scripturi şi a arhanghelului binevestitor, este «plină de har» (Luca 1, 28)? =  Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.

Pentru care pricină  socotiţi pe Maica Domnului ca pe o femeie de rând, pe aceea care a aflat «har de la Dumnezeu» şi care este «binecuvântată între femei» (Luca 1, 28-30)? = 28. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei; 29. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? 30. Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.

Pentru care pricină voi, Neoprotestanții ,sunteţi atât de împietriţi şi orbi la înţelegere şi nu cinstiţi pe Maica Domnului, pe care, prin Sfântul Duh, a mărturisit-o Elisabeta că este Maica Domnului şi binecuvântată între femei (Luca 1, 40-43)? = 40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta; 41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt; 42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; 43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

Dacă voi ziceţi că credeţi cele scrise în Sfânta Scriptură, apoi de ce nu preacinstiţi pe Maica Domnului, când Scriptura vă arată că pe ea „o vor ferici  toate neamurile”, pentru mărirea pe care a făcut-o Dumnezeu ei (Luca 1, 48-49)? = 48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; 49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.

 Pentru care pricină voi, Neoprotestanții, şi cei asemenea vouă  aţi ajuns la atâta întuneric de neînţelegere, că în loc de a cinsti şi a venera pe Maica Dumnezeului Celui viu, voi o huliţi, şi în nebunia voastră o socotiţi ca pe o femeie de rând? Sfântul Duh o arată pe ea în psalmi ca pe o împărăteasă a îngerilor şi a toată făptura, stând de-a dreapta scaunului Fiului ei în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Ps. 44, 10) = Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta;

 iar voi, Neoprotestanții o numiţi că este o femeie oarecare de rând, ca toate femeile. 

Duhul Sfânt arată în Sfânta Scriptură că Maica Domnului va fi pomenită din neam în neam şi popoarele o vor lăuda pe ea in veacul veacului (Ps. 44, 20-21) = 20. Pomeni-vor numele tău în tot neamul; 21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.

, iar voi, Neoprotestanții (Penticostali, Baptiști, Adventiști, Martori ai lui Iehova, Creștini după Evanghelie, etc), nu voiţi să o lăudaţi şi să o preacinstiţi pe Maica Domnului. Duhul Sfânt arată că toată slava fiicei Împăratului (a Maicii Domnului) este înlăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată (Ps. 44, 15) = Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată.

 Prin slava dinlăuntru arată că ea este cămara Duhului Sfânt, Preacurată, iar voi, sectarilor nebuni, o huliţi pe Maica Domnului şi o necinstiţi. Maica Domnului este acea fecioară care a născut pe Emanuel-Dumnezeu (Isaia 7, 13) = Şi a zis Isaia: „Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu?

şi voi, întunecaţilor, ziceţi că este o femeie oarecare ca toate femeile. Duhul Sfânt prin gura Proorocului Iezechiel o arată pe Maica Domnului ca „uşă încuiată”, prin care nimeni nu va trece decât Dumnezeul lui Israel, şi după trecere, încuiată va rămâne (Iez. 44, 1-3) = am arătat mai sus

adică Fecioară va fi înainte de naştere, Fecioară în naştere şi după naştere pururea va rămâne fecioară, iar voi, întunecaţilor la minte şi la înţelegere, orbiţi de satana, ziceţi că Maica Domnului a mai avut şi alţi fii în afară de Fiul lui Dumnezeu, pe Care L-a născut. Mai bine ar fi ca toţi care nu cinstesc pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu să vă legați câte o piatră de moară de grumaji şi să vă aruncaţi în mare (Matei 18, 6-7) = 6. ar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării; 7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.

(Marcu 9, 42) = Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.

(Luca 17, 1-2) = 1. Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! ; 2. Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici.

decât să se smintească sufletele bunilor creştini cu minciunile şi hulele voastre cele drăceşti şi blestemate. Cum ar fi putut oare Iosif cel drept şi temător de Dumnezeu (Matei 1, 19) = Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns

să îndrăznească a se atinge de Preasfânta Fecioară după naşterea lui Hristos, mai ales după ce el a primit descoperirea de la Însuşi Dumnezeu, prin îngerul Său, că Cel ce S-a zămislit în pântecele Fecioarei este de la Duhul Sfânt (Matei 1, 19-21) = 19. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns; 20. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt; 21. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.

şi că Cel zămislit din Duhul Sfânt va fi Mântuitorul lumii, Hristos (Matei 1.21)?  =Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.   Oare dreptul şi temătorul de Dumnezeu Iosif – căruia i se descoperise de la Dumnezeu că Fecioara Maria, logodnica sa, a zămislit de la Duhul Sfânt şi a înţeles că prin ea Dumnezeu va lucra la mântuirea neamului omenesc, la zdrobirea capului şarpelui (Fac. 3, 15) = Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”.

şi că ea este Fecioara cea proorocită de Duhul Sfânt prin Sfântul Prooroc Isaia, care va naşte pe Emanuel, Dumnezeul şi Mântuitorul lumii (Isaia 7, 14) = Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.

mai putea el cugeta ceva din cele omeneşti asupra ei? Tocmai de aceea Iosif cel drept şi temător de Dumnezeu (Matei 1, 19) = Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

s-a arătat atât de osârduitor şi ascultător şi a slujit cu atâta osteneală atât Pruncului Dumnezeu, de la naştere la fuga în Egipt şi la întoarcerea de acolo (Luca 2, 1, 4-6; Matei 2, 13-23), precum şi în ceilalţi ani ai vieţii sale, cât şi Maicii Domnului, pentru că îşi dădea desăvârşit seama de chemarea ce o avea el de a sluji Preasfintei Fecioare, prin care Dumnezeu a venit în lume cu trup, să mântuiască neamul omenesc. Deci, mute să fie gurile tuturor ereticilor şi ale sectarilor care aduc hule asupra Împărătesei Îngerilor şi a Maicii lui Dumnezeu şi asupra dreptului şi temătorului de Dumnezeu Iosif, în cele ce rău şi nebuneşte socotesc că a mai avut şi alţi fii Preasfânta şi Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, cea «plină de har» (Luca 1, 28-29) = 28. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei; 29.Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?

Ce înseamnă în Simbolul Credinţei Ortodoxe cuvintele: „S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om”, şi anume de ce spune în chip deosebit „S-a întrupat” şi în chip deosebit „S-a făcut om”?

Răspuns:  „S-a întrupat” înseamnă cu deosebire „S-a zămislit”, ca început al întrupării, iar „S-a făcut om” înseamnă cu deosebire arătarea Fiului lui Dumnezeu ca om între oameni prin naşterea din Sfânta Fecioară Maria. Dar prin cuvântul „S-a întrupat”, Sfinţii Părinţi, care au alcătuit Simbolul, au ţinut mai trup adevărat, nu numai unul părut, cum spuneau unii eretici, şi de aceea n-a venit cu el din cer, ci 1-a luat din Sfânta Fecioară Maria. Iar prin cuvântul „S-a făcut om”, au ţinut să sublinieze că Fiul n-a luat numai un trup fără suflet sau fără minte, cum spuneau alţi eretici, ci S-a făcut om deplin, cu trup şi suflet cuvântător. 

Ce înseamnă: „de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara?” Care este partea Duhului Sfânt şi care a Fecioarei Maria în întruparea Cuvântului ?

Răspuns: 

Fiul lui Dumnezeu S-a zămislit ca om din Fecioară. Deci S-a zămislit fără de sămânţă bărbătească. Dar această zămislire minunată nu s-ar fi putut face fără lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a făcut ca Fecioara să zămislească fără sămânţă bărbătească pe Fiul lui Dumnezeu ca om. Acest adevăr îl arată nouă dumnezeiasca Scriptură când zice: Iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: «Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt» (Matei 1, 20)

 De aceea spune Simbolul: «şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara». Desigur, alta este partea Duhului Sfânt şi alta a Fecioarei Maria în întruparea Fiului lui Dumnezeu. Sfântul Duh nu-I dă acestuia firea omenească de la sine, ba nici măcar o parte din ea. Intr-un asemenea caz, Fecioara Maria ar fi fost numai un vas ales prin care ar fi venit Fiul lui Dumnezeu cu un trup adus întreg, sau în parte, din Cer, care deci n-ar mai fi fost un trup adevărat omenesc, luat din trup omenesc. Dar Duhul Sfânt dă Fecioarei puterea să-L zămislească fără de sămânţă bărbătească şi deci fără de păcat Şi a zis Maria către înger: «Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?» Şi răspunzând, îngerul a zis: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri» (Luca 1, 34-35).

Dar Duhul Sfânt a fost singur în Fecioara Maria, când aceasta a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu ca om?

Răspuns: 

N-a fost singur. In acest caz ea ar fi zămislit un om despărţit de Dumnezeu. Ci însuşi Fiul lui Dumnezeu era din acest moment în ea, Duhul Sfânt fiind nedespărţit de El. Fiul lui Dumnezeu a fost nedespărţit de firea Sa omenească din prima clipă a existenţei ei, din clipa zămislirii. De aceea spune Simbolul despre El însuşi că „S-a întrupat”, adică Şi-a alcătuit din Fecioara Maria firea omenească. Dar Duhul Sfânt i-a dat putere Mariei să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu în ea, ca pe Cel ce începe să-Şi alcătuiască trupul din ea. Căci Dumnezeu
lucrează asupra oamenilor totdeauna prin Duhul Sfânt. Sfântul Ioan Damaschin spune: „Duhul Sfânt S-a pogorât peste ea… dându-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului şi puterea de a naşte. Atunci a umbrit-o înţelepciunea ipostatică şi Puterea Prea înaltului Dumnezeu, adică Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinţă cu Tatăl, ca o sămânţă dumnezeiască şi Şi-a alcătuit Luişi din sângiurile ei trup însufleţit”.
 Cine a fost Fecioara Maria?
Răspuns:  Fecioara Maria a fost o fecioară din seminţia lui David, din care trebuia, după făgăduinţa dumnezeiască, să Se nască Mântuitorul. Ea trăise în curăţie desăvârşită şi era logodită cu Iosif, un bărbat bătrân din aceeaşi seminţie, dar ea avea de gând să trăiască în feciorie, căci se făgăduise lui Dumnezeu să ducă o viaţă de fecioară. De aceea, când îngerul îi aduce vestea că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, ea întreabă: Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu ştiu de bărbat? (Luca 1, 34). Deşi îngerul nu-i spusese cum va naşte, ca să poată înţelege că aceasta se va întâmpla în viitor, ea totuşi se miră, pentru că era hotărâtă să nu ştie de bărbat. Ea zămisleşte pe Fiul lui Dumnezeu ca fecioară. Sfânta Scriptură ne spune că după ce S-a aflat având în pântece, Iosif se gândea s-o părăsească, dar îngerul Domnului i s-a arătat în vis, spunându-i să nu-i fie teamă să ia pe logodnica lui, că ceea ce s-a zămislit într-insa este de la Duhul Sfânt (Matei 1, 20). Aşadar Sfânta Maria a fost Fecioară înainte de naştere, Fecioară în naştere şi după naştere a rămas pururea Fecioară. 

Dar de ce a fost nevoie de logodnic Fecioarei Maria, dacă ea a trăit pururea în feciorie până la moarte şi n-a mai avut copii ?

Răspuns:

Ca să înţelegi acest lucru, ascultă, frate, pe dumnezeiescul Părinte Ioan Damaschin, care în această privinţă zice aşa: „Duşmanul mântuirii noastre, diavolul, pândea fecioarele din cauza profeţiei lui Isaia care spune: Iată fecioara va avea în pântece şi va naşte fiu şi vor numi numele lui Emanuel, care se tălmăceşte: «cu noi este Dumnezeu» (Isaia 7, 14).

 Iar Cel care prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor (Iov 5, 13) = El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost

( I Cor. 3, 19) = Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor”.

ca să amăgească pe cel care se îngâmfă totdeauna cu înţelepciunea, face ca să fie logodită tânăra cu Iosif, este dată de preoţi „cartea cea pecetluită celui care ştie carte” (Isaia 29, 11) = Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie carte şi-i zici: „Citeşte!” el iţi răspunde: „Nu pot, căci ea este pecetluită!”

 (Aşadar) logodna a fost păzitoare a fecioarei şi înşelăciune a celui care pândea fecioarele” . 

 Naşterea Fecioarei Maria a fost după legile firii, adică a născut cu dureri, ca orice femeie?

Răspuns: 

Naşterea Pururea Fecioarei Maria a fost după legile firii, dar mai presus de firea naşterii, căci ea nici dureri nu a avut la naştere, nici cheile fecioriei ei nu s-au stricat prin naştere. Căci după cum Adam a născut femeie fără de femeie, aşa şi acum Fecioara Maria naşte pe Noul Adam Hristos, fără de împreunare de bărbat. Căci Hristos Fiul lui Dumnezeu Se naşte fără de Tată din femeie şi fără de mamă din Tată. Potrivit legii naşterii, pentru că s-a născut din femeie; mai presus de natura naşterii, pentru că S-a născut fără Tată. Potrivit legii naşterii, pentru că S-a născut la timpul sorocit naşterii – adică atunci când a împlinit nouă luni şi trece în a zecea mai presus de legea naşterii, căci S-a născut fără să pricinuiască durere, într-adevăr, aceleia căreia nu i-a precedat plăcerea, nu i-a urmat nici durerea, potrivit proorocului care zice: Înainte de a simţi dureri, a născut (Isaia 66, 7).

Şi iarăşi: Înainte de a veni vremea durerilor, ea a fugit şi a născut fiu (Isaia 66, 7). 

Dar pentru ce noi numim pe Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu?

Răspuns: 

Şi în cele de mai înainte ţi-am arătat, şi în cele ce urmează îţi spun aşa: Noi numim pe Preacurata Fecioară Maria «Născătoare de Dumnezeu», pentru că Cel ce S-a născut din ea, după firea omenească, este Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Iisus Hristos este o singură persoană în două firi: este persoana lui Dumnezeu Cuvântul, Care ca Dumnezeu, sau ca persoană a firii dumnezeieşti, este născut dinainte de veci din Tată, iar ca om, sau ca persoană a firii omeneşti, este născut în timp din Fecioara Maria. Una şi aceeaşi persoană S-a născut şi din Tatăl şi din Maria: din Tatăl după firea dumnezeiască, şi din Maria după firea omenească. Deci, tot Fiul lui Dumnezeu S-a făcut şi Fiul Mariei. Nu se poate spune că din Fecioara s-a născut numai firea omenească a lui Hristos, căci nu se naşte o fire, ci se naşte o persoană prin acea fire. Iar persoana firii omeneşti a lui Iisus Hristos era însuşi Fiul lui Dumnezeu. Dacă n-am recunoaşte că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, n-am socoti persoana născută din ea şi Dumnezeu, ci numai om. Iar dacă Iisus ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut mântui. Întreaga noastră mântuire îşi are deci temelia in faptul că Sfânta Fecioară Maria a fost cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

În ce chip îi zicem noi Fecioarei Maria „Maică a lui Dumnezeu”?

Răspuns: Dar cum ar putea să nu fie Maică a lui Dumnezeu aceea care a născut pe Dumnezeu întrupat?

Unde numeşte Sfânta Scriptură pe Fecioara Maria, Maică a lui Dumnezeu?

Vezi în Sfânta Evanghelie la (Luca, cap. 1, 43) = Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

şi oriunde vei auzi de mama lui Iisus, înţelege că despre Maica lui Dumnezeu este cuvântul, deoarece Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi adevărat Dumnezeu, Care a avut drept Maică pe pământ pe Preacurata Fecioară Maria.

 Care sunt mărturiile Sfintei Scripturi care ne dovedesc nouă că trebuie a cinsti şi a ne închina Preasfintei şi Preacuratei Fecioare Maria?

 Unele din mărturiile Sfintei Scripturi care ne arată nouă că suntem datori de a supravenera si a ne închina Preasfintei Fecioare Maria:
1. Mai întâi noi o supravenerăm şi ne închinăm Preasfintei Fecioare Maria, pentru că Însuşi Dumnezeu a învrednicit-o pe ea de cinstea cea mai mare, de a fi Maică Fiului Său şi a naşte pe Mesia; şi a vestit lucrul acesta prin proorocii Săi (vezi Fac. 3, 15; Isaia 7, 14; Ier. 23, 5-6; 31, 4; Iez. 44, 1-3 ş.a.).
2. Noi cinstim şi ne închinăm Preasfintei Fecioare Maria, deoarece însuşi Arhanghelul Gavriil, când a fost trimis de la Dumnezeu să-i binevestească că va naşte pe Mesia, Mântuitorul lumii, i s-a închinat ei şi a numit-o pe ea plină de har şi binecuvântată între femei (Luca 1, 26-29) = 26. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret; 27. Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria; 28. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei; 29. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
3. Noi cinstim pe Maica Domnului, pentru că şi Sfânta Elisabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul, a cinstit-o pe ea şi a numit-o: Maică a Domnului şi binecuvântată între femei (Luca 1, 40-43).

4. Noi cinstim şi preavenerăm pe Maica Domnului, pentru că şi Fiul ei, Hristos Dumnezeul nostru, a cinstit-o pe ea din copilărie şi i S-a supus ei (Luca 2, 51) = Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.
5. Noi cinstim şi preavenerăm pe Maica Domnului şi pururea Fecioara Maria, pentru că şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, chiar atunci când era în chinuri, răstignit pe Cruce, a avut mare grijă de ea şi a dat-o pe ea în seama celui mai iubit ucenic al Său, spre a-i purta de grijă la cele de trebuinţă (Ioan 19, 26-27) = 26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! ; 27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
6. Noi cinstim pe Maica Domnului, pentru că şi oamenii din mulţime au cinstit-o şi au fericit-o pe ea, iar Fiul ei a întărit această cinstire, zicând aşa este (Luca 11, 27-28) = 27. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! ;28. Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.
7. Noi cinstim şi preavenerăm pe Maica Domnului, pentru că ea însăşi prin Duhul Sfânt a mărturisit că i-a făcut ei mărire Cel puternic şi că de acum o vor ferici (pe ea) toate neamurile (Luca 1, 48-49) = 48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; 49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
8. Noi cinstim pe Maica Domnului, căci a fost cinstită şi ascultată de Fiul ei, ca mamă a Lui; căci Iisus Mântuitorul, plinind porunca care zice: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta (Deut. 5, 16).

a cinstit pe mama Sa şi a purtat grijă de ea în toată vremea vieţii Sale, până şi la moartea Sa de pe Cruce (Ioan 19, 26-27) = 26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! ; 27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.

9. Noi cinstim pe Maica Domnului şi o preavenerăm, pentru că ea va sta în ziua Judecăţii de apoi de-a dreapta Sfintei Treimi, după mărturia Sfântului Duh care zice: De faţă a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Ps. 44, 11-14).
10. Noi cinstim pe Maica Domnului, pentru că ea a fost preacinstită de Dumnezeu mai mult decât toată făptura, deoarece a născut pe Ziditorul tuturor făpturilor văzute şi nevăzute, Care ne-a răscumpărat pe noi din moarte (Rom 5, 17-19; 3, 23-24).
11. Noi cinstim pe Maica Domnului, căci ea, zămislind de la Duhul Sfânt şi fiind umbrită de puterea Celui Preaînalt, a fost curăţită cu totul de păcate, mai mult decât oricare alt sfânt ce stă înaintea lui Dumnezeu, deoarece nu a avut numai un dar de la Dumnezeu, ci a fost plină de har (Luca 1, 29-35).
12. Noi cinstim pe Maica Domnului mai mult decât pe oricare alt sfânt, deoarece înţelegem că ea a născut şi a alăptat pe Sfântul Sfinţilor, pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru şi Mântuitorul nostru (Dan. 9, 24; I Regi 2, 2).
13. Noi cinstim pe Preacurata Fecioară Maria, căci şi Biserica lui Hristos o cinsteşte şi-i cântă ei „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii…” (Axion). Iată, frate, puţine din cele prea multe mărturii ce se găsesc în Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură despre preavenerarea (preacinstirea) Fecioarei Maria. 

Fecioara Maria a trăit cea mai mare unire cu Dumne­zeu pe care o poate realiza omul. Ce înţelegere pentru Fiul Său, ce înţelegere pentru taina omului, taină care-şi are rădăcina în Dumnezeu, ce înţelegere pentru Dumnezeu Întrupat… Importanţa Maicii Domnului vine din legătura ei cu Hristos. Această unire supremă cu Dumnezeu Întru­pat e experienţa ce ni se pune înainte. Fecioara Maria este tipul fiinţei umane pe deplin realizate. Există la ea o inti­mitate infinită cu Dumnezeu şi un respect infinit: ea cu­noştea dumnezeirea lui Iisus într-un mod pe care noi nu-l cunoaştem, o cunoştea la un punct culminant. În Iisus ea slujea lui Dumnezeu. Există la ea în acelaşi timp o iubire maternă şi iubirea celei care este slujitoarea model a Domnului.

Nu putem să o separăm pe Fecioara Maria de noi, şi să o punem pe acelaşi plan cu Hristos. Ea stă pe acelaşi plan cu noi şi de aceea ne poate ajuta atât: arată ce poate realiza o făptură omenească folosindu-şi libertatea pentru a se însoţi cu voia lui Dumnezeu.

Autor: Arhim Cleopa Ilie

 

Lasă un răspuns