De ce noi  Creștinii, ne  închinăm la îngeri şi la sfinţi şi îi punem pe ei mijlocitori către Dumnezeu pentru mântuirea noastră?

 -Raspunsul este că noi nu ne închinăm la sfinţi şi la îngeri ca şi lui Dumnezeu. Închinarea pe care o aducem noi sfinţilor şi îngerilor este numai o cinstire (venerare), iar lui Dumnezeu ne închinăm şi îi slujim cu desăvârşită închinare, care se mai numeşte şi „latrie” sau „adorare”. Noi venerăm pe sfinţii lui Dumnezeu pentru că ei sunt prieteni şi casnici ai lui Dumnezeu, după cum este scris:  Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc (Ioan 15, 14)Iar despre Avraam citim de asemenea: Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate şi a fost numit prieten al lui Dumnezeu (Iacov 2, 23). Şi marele Apostol Pavel scrie efesenilor: Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu (Efes. 2, 19).

      Aşadar, ca pe nişte prieteni ai lui Dumnezeu şi casnici ai Lui îi cinstim (venerăm) pe sfinţi. Incă mai ştim că sfinţii sunt proslăviţi de Dumnezeu în ceruri: Caci nici sa moara nu mai pot, caci sunt la fel cu ingerii si sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii. (Luca 20, 36); Sfinţii vor judeca lumea : Au nu stiti ca sfinț-ii vor judeca lumea? Si daca lumea este judecata de voi, oare sunteti voi nevrednici sa judecati lucruri atat de mici? I Cor. (6, 2) ; Iar Iisus le-a zis: Adevarat zic voua ca voi cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel. Matei (19, 28);    Ci v-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca;  -Si de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti, Evrei (12, 22-23) ; Sfinţii, încă pe pământ fiind, aveau darul proorociei  Proorocii asupra lui Ieroboam. Domnia lui Ieroboam; pacatul si moartea lui. 1. In acel timp s-a imbolnavit Abia, fiul lui Ieroboam.2. Si a zis Ieroboam femeii sale: “Scoala-te si te schimba de haine, ca sa nu te cunoasca nimeni ca tu esti femeia lui Ieroboam, si du-te la Silo. Acolo este proorocul Ahia; el mi-a spus ca voi fi rege peste acest popor.3. Ia cu tine pentru omul lui Dumnezeu: zece paini, turte si un ulcior cu miere si du-te la el, ca el iti va spune ce se va intampla cu copilul acesta”.4. Femeia lui Ieroboam asa a si facut; s-a sculat si s-a dus la Silo si a tras la casa lui Ahia. Acum insa Ahia nu putea sa vada, caci ochii i se intunecasera de batranete.5. Si a zis Domnul lui Ahia: “Iata, vine femeia lui Ieroboam, ca sa te intrebe de fiul ei, ca este bolnav; asa si asa ii vei spune; ea vine schimbata de haine”.6. Ahia auzind zgomotul pasilor ei, cand a intrat pe usa, a zis: “Intra femeie a lui Ieroboam. Ce gand ai avut de n-ai schimbat hainele? Eu sunt trimis sa-ti vestesc lucruri grozave.7. Du-te si spune-i lui Ieroboam: Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te-am ridicat din mijlocul poporului de jos si te-am pus conducator peste poporul Meu Israel.8. Si am rupt regatul de la casa lui David si Zi l-am dat tie; iar tu nu te-ai purtat asa cum s-a purtat robul Meu David, care a pazit poruncile Mele si a umblat dupa Mine cu toata inima lui, facand numai lucrurile care sunt placute inaintea ochilor Mei.9. Tu insa ai intrecut in rautate pe toti care au fost inaintea ta, caci te-ai dus si ti-ai facut alti dumnezei si chipuri turnate, ca sa Ma intarati la manie, iar pe Mine M-ai aruncat inapoia ta.10. Pentru aceasta voi aduce necazuri peste casa lui Ieroboam si voi starpi din casa lui Ieroboam pe toti cei de parte barbateasca, rob sau liber in Israel, si voi curata casa lui Ieroboam cum se matura gunoiul, de ramane curat.11. Cine va muri dintre cei care sunt ai lui Ieroboam in cetate, pe acela cainii il vor manca; cine va muri in camp, pe acela pasarile cerului il vor ciuguli, pentru ca asa a grait Domnul.12. Scoala-te dar, si du-te la casa ta; si indata ce piciorul tau va calca in cetate, copilul va muri.13. Si-l vor plange ton Israelitii si-l vor inmormanta; caci el singur dintre acei care sunt ai lui Ieroboam va fi ingropat in mormant, fiindca numai in el, din casa lui Ieroboam, s-a gasit ceva bun inaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.14. Si isi va aseza Domnul un rege peste Israel care va nimici casa lui Ieroboam in acea zi. Dar cand? Chiar acum incepe necazul.15. Si va lovi Domnul pe Israel si va fi el ca trestia, care se clatina in apa, si va azvarli pe Israeliti din acest pamant bun pe care l-a dat parintilor lor si-i va spulbera dincolo de Eufrat, pentru ca ei si-au facut dumbravi inchinate Astartei, intaratand la manie pe Domnul.16. Domnul va vinde pe Israel pentru pacatele lui Ieroboam pe care el insusi le-a facut si cu care a dus la pacat pe Israel”.17. Atunci s-a sculat femeia lui Ieroboam si a plecat si a venit la Tirta si cand a pasit ea cu piciorul peste pragul casei, copilul a murit. III Regi (14, 1-17), vezi şi proorocia lui Elisei asupra lui Ghiezi: IV Regi (5, 25-27) 25Cand insa a venit si s-a aratat stapanului sau, Elisei i-a zis: “De unde vii Ghehazi?” Si El a raspuns: “Robul tau n-a fost nicaieri”.26. Iar Elisei i-a zis: “Au doar inima mea nu te-a intovarasit cand omul acela s-a dat jos din caruta si a venit in intampinarea ta? Este timpul oare sa iau argint si haine, maslini si vii, vite mari sau marunte, robi sau roabe? 27. Sa se lipeasca dar lepra lui Neeman de tine si de urmasii tai in veci”. Si a iesit Ghehazi de la Elisei alb de lepra ca zapada. Sfinţii, încă în viaţa aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec  Acum insa da inapoi femea omului aceluia, ca e prooroc, si se va ruga pentru tine si vei fi viu; iar de nu o vei da inapoi, sa stii bine ca ai sa mori si tu si toti ai tai!”(Fac. 20, 7);  Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor ş.a. Sfinţii lui Dumnezeu au posibilitatea, în cer, de a mijloci la Dumnezeu pentru oameni şi de a contribui la mântuirea acestora. Aceasta se arată luminat din cuvântul Apocalipsei, care zice: Şi când (Mielul) a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor Apoc. (5, 8). Aşadar rugăciunile sfinţilor sunt duse la Dumnezeu, iar sfinţii nu se roagă numai pentru ei, ci şi pentru oameni, după cum am arătat mai sus că s-a rugat Avraam pentru Abimelec, Moise pentru popor şi după cum se ruga marele Apostol Pavel pentru creştinii din Filipi, către care scrie: Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie  Filip. (1, 3-4). Şi iarăşi: Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre... I Tes. (1, 2-3). Şi iarăşi: Pentru aceasta, ne şi rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa... II Tes. (1, 11). Şi iarăşi: Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeu… să vă dea vouă duhul înţelepciunii...Efes. (1,16-17). Şi iarăşi: Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră II Cor. (13, 9). Iar lui Timotei îi scrie: Mulţumesc lui Dumnezeu, Căruia Ii slujesc din strămoşi, cu cuget curat, că te pomenesc neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele (II Tim. 1,3). De asemenea, în Vechiul Testament este scris: ...iar robul Meu, Iov, să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aţi vorbit despre Mine aşa de drept cum a vorbit robul Meu, Iov Iov (42, 8). Deci iată, din cele de până aici se vede clar că sfinţii au posibilitatea să mijlocească la Dumnezeu cele spre mântuirea noastră, precum şi faptul că ei şi în viaţă, cât şi după moarte, se roagă în cer pentru cei de pe pământ, mijlocind pentru ei ce e spre folos, după cele scrise în Sfânta Scriptură: Acesta este iubitorul de fraţi, proorocul lui Dumnezeu, Ieremia, care mult se roagă pentru popor şi pentru sfânta cetate II Mac. (15, 14)Şi Daniel prin vedenie se ruga lui Dumnezeu: 

Dan. (10, 11-21)…11. Si a grait catre mine: “Daniele, om placut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ti le spun tie si stai drept, ca acum sunt trimis catre tine”. Si pe cand imi graia cuvantul acesta, m-am sculat tremurand.
12. Si a zis catre mine: “Nu te teme, Daniele, ca din ziua cea dintai, de cand ti-ai sarguit inima ta ca sa intelegi si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau, cuvintele tale au fost auzite si eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
13. Si ingerul pazitor al Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile, dar iata ca Mihail, cel dintai dintre ingerii pazitori, a venit in ajutorul meu si eu l-am lasat acolo la ingerul pazitor al regelui Persilor
14Si am venit ca sa-ti fac cunoscut ce se va intampla poporului tau la sfarsitul zilelor; ca mai este o vedenie pentru zilele cele din urma”.
15. Si pe cand graia cu mine astfel de cuvinte, mi-am intors privirea spre pamant si am ramas ca un mut.
16. Si iata! Acela care avea infatisarea fiului omului s-a atins de buzele mele; atunci am deschis gura mea si am grait si am zis catre cel ce sta inaintea mea: “O, Stapanul meu! Din pricina acestei vedenii m-au cuprins zvarcoliri de durere si am ramas fara putere.
17. Si cum poate un slujitor atat de mic al Domnului sau sa graiasca cu un Stapan atat de mare ca Tine! Si de spaima imi piere toata puterea si suflarea mi se opreste”.
18. Atunci s-a atins iarasi de mine acela care avea infatisarea Fiului Omului si mi-a dat tarie.
19. Si mi-a zis: “Nu te teme, om placut al lui Dumnezeu! Pace tie! Fii tare si curajos!” Si pe cand graia cu mine, m-am simtit intarit si am zis: “Spune, Stapane, caci Tu m-ai intarit!”
20. Atunci El a zis: “Stii tu, oare, pentru ce am venit la tine? Acum Ma voi intoarce sa fac razboi cu ingerul pazitor al Persiei si, cand Eu Ma voi duce, iata ca ingerul pazitor al Greciei va veni.
21. Iti voi vesti tie ceea ce este scris in cartea adevarului. Nimeni nu poate sa Ma ajute mai bine la aceasta decat Mihail, ingerul vostru pazitor”. De asemenea, Dumnezeu trimite pe îngerii Săi în ajutorul celor ce se roagă Lui.

Fac. (24, 7). Domnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului, Cel ce m-a luat din casa tatalui meu si din pamantul in care m-am nascut, Care mi-a grait si Care mi S-a jurat, zicand: tie-ti voi da pamantul acesta si urmasilor tai, Acela va trimite pe ingerul Sau inaintea ta si vei lua femeie feciorului meu de acolo…Dumnezeu trimite pe îngerul Său la Daniel şi îl scapă din gura leilor: 

Dan. (6, 23).Dumnezeu a trimis pe ingerul Sau si a astupat gura leilor, si ei nu mi-au facut nici un rau, pentru ca am fost gasit nevinovat inaintea Lui, precum si in fata ta, rege, n-am facut nici un rau!”

Şi marele Apostol Pavel arată că îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El îi trimite spre ajutorul celor ce vor să moştenească mântuirea 

Evrei (1, 14): Ingerii oare nu sunt toti duhuri slujitoare, trimise ca sa slujeasca, pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?

Cine primeşte pe sfinţi, primeşte pe Hristos:

Matei (10, 40-41). 40. Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
41. Cine primeste prooroc in nume de prooroc plata de prooroc va lua, si cine primeste pe un drept in nume de drept rasplata dreptului va lua.

Aşadar, din mărturiile scripturistice de mai sus ţi-am arătat că sfinţii şi îngerii pot să mijlocească la Dumnezeu pentru noi, oamenii, prin rugăciunile lor, ca nişte prieteni ai lui Dumnezeu

Ioan (15, 14): Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc.

ca nişte iubiţi ai lui Dumnezeu..Dan. (10, 19) Si mi-a zis: “Nu te teme, om placut al lui Dumnezeu! Pace tie! Fii tare si curajos!” Si pe cand graia cu mine, m-am simtit întarit si am zis: “Spune, Stapâne, caci Tu m-ai întarit!” ..şi ca nişte casnici ai lui Dumnezeu (Efes. (2, 19). Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu.

Nici o umbrire sau micşorare nu se aduce slavei lui Dumnezeu prin venerarea şi cinstirea slugilor Lui. Mai întâi, că una este închinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu, cum mai sus am arătat, şi alta este cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi îngerilor şi sfinţilor lui Dumnezeu, ca unor slugi şi prieteni iubiţi ai lui Dumnezeu. Apoi, însuşi Duhul Sfânt ne îndeamnă să lăudăm pe Dumnezeu prin sfinţii Lui, zicând: Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui  Ps. (150, 1). Laudati pe Domnul intru sfintii Lui; laudati-L pe El intru taria puterii Lui. 

Noi, când cerem ajutorul şi mijlocirea sfinţilor şi a îngerilor în rugăciunile noastre, tot pe Dumnezeu îl slăvim, deoarece şi sfinţii la rândul lor duc cererile şi rugăciunile noastre, împreună cu rugăciunile lor, la Dumnezeu .

Fapte (9 :32-42)

 32.Si trecand Petru pe la toti, a coborat si la sfintii care locuiau in Lida.
33. Si acolo a gasit pe un om, anume Enea, care de opt ani zacea in pat, fiindca era paralitic.
34. Si Petru i-a zis: Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul. Si indata s-a ridicat.
35. Si l-au vazut toti cei ce locuiau in Lida si in Saron, care s-au si intors la Domnul.
36. Iar in Iope era o ucenita, cu numele Tavita, care, talcuindu-se, se zice Caprioara. Aceasta era plina de fapte bune si de milosteniile pe care le facea.
37. Si in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit. Si, scaldand-o, au pus-o in camera de sus.
38. Si fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind ca Petru este in Lida, au trimis pe doi barbati la el, rugandu-l: Nu pregeta sa vii pana la noi.
39. Si Petru, sculandu-se, a venit cu ei. Cand a sosit, l-au dus in camera de sus si l-au inconjurat toate vaduvele, plangand si aratand camasile si hainele cate le facea Caprioara, pe cand era cu ele.
40. Si Petru, scotand afara pe toti, a ingenunchiat si s-a rugat si, intorcandu-se catre trup, a zis: Tavita scoala-te! Iar ea si-a deschis ochii si, vazand pe Petru, a sezut.
41. Si dandu-i mana, Petru a ridicat-o si, chemand pe sfinti si pe vaduve, le-a dat-o vie.
42. Si s-a facut cunoscuta aceasta in intreaga Iope si multi au crezut in Domnul.

 Însuşi Dumnezeu a proslăvit pe sfinţii Săi : (Apoc. 5,8) Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie care sunt rugaciunile sfintilor.

(Ioan 17, 22) Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:şi le-a zis lor: Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine

 Sau: Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc, plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va lua (Matei 10, 40-41).

Aceste mărturii dovedesc până unde ajunge hula şi rătăcirea tuturor celor care, lepădându-se de cinstirea sfinţilor şi a îngerilor – care sunt slugi iubite ale lui Dumnezeu -, nu-şi dau seama că, de fapt, ei se leapădă de însuşi Dumnezeu, Ziditorul tuturor. Vai de hula şi de nebunia voastră. Pot fi exemple cand Sfintii nu mijlocesc… Căci iată, Avraam n-a vrut să mijlocească la Dumnezeu pentru bogatul nemilostiv, deşi acesta îl rugase stăruitor (Luca 16, 24-31)= 24. Si i-a zis, strigand: Parinte Avraam, ai mila de mine si trimite-l pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, ca ma chinuiesc in aceasta vapaie; 25. Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ti aminte ca tu ti-ai primit pe cele bune in viata ta, si Lazar, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mangaie, iar tu te chinuiesti. 26. Si peste toate acestea, intre noi si voi prapastie mare s’a intarit, incat cei ce vor sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici de acolo sa treaca la noi. 27. Si el a zis: Atunci rogu-te, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu,28. ca am cinci frati; sa le dea lor marturie, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.29. Dar Avraam i-a zis: Ii au pe Moise si pe profeti; sa asculte de ei.30 .Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci daca se va duce la ei cineva dintre morti, se vor pocai. 31. Si i-a zis: Daca nu asculta de Moise si de profeti, nici daca ar invia cineva din morti, tot nu vor crede”.

Dar Avraam nu a vrut deoarece păcatul bogatului nemilostiv era împotriva Duhului Sfânt, care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor, pentru că, păcătuind mereu cu încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi nepocăindu-se, a murit în această stare (Matei 12, 31-32) 31. De aceea va spun: Orice pacat si orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia impotriva Duhului Sfant nu li se va ierta. 32. Cel ce va grai cuvant impotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grai impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie.

Întrebari cu răspunsuri:  Sfânta Scriptură ne arată că sfinţii şi îngerii resping închinarea faţă de ei, spre a nu fi ştirbită şi umbrită închinarea faţă de Dumnezeu, Căruia Singur I se cuvine cinste deosebită şi închinare. In Sfânta Scriptură ni se spune despre Apostolul Petru: Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, intimpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om (Fapte 10, 25-26)-25. Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui;26. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om...Înțelesul este acesta: Apostolul Petru respinge închinarea ce i-a adus-o Corneliu, sub cuvânt că el este om, deoarece Corneliu îl socotise că este mai mult decât om, adică zeu. Sutaşul roman era familiarizat cu noţiunea de zei, ca unul ce fusese păgân. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, el era foarte înclinat a-l socoti ca zeu – iar dacă nu ca zeu, cel puţin ca pe un om superior celorlalţi oameni sau semizeu -, căruia el credea că i se cuvenea nu venerare, ci adorare, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat să i se aducă.

   In citatul din Faptele Apostolilor (14, 13-15), Pavel şi Varnava resping închinarea ce li s-a adus pentru acelaşi motiv ca şi mai sus, căci erau socotiţi ca zei şi li s-ar fi adus adorare, nu venerare. Contextul ne spune clar că locuitorii pământului din Listra, uimiţi de minunea vindecării ologului din naştere de către Pavel, în văzul tuturor au strigat: Zeii, asemânându-se oamenilor, s-au coborât la noi. Şi ziceau de Varnava că este Zeus, iar de Pavel că este Hermes, de vreme ce era «purtătorul cuvântului» : Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. Şi auzind Apostolii Pavel şi Varnava, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime, strigând şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi… (Fapte 14, 13-15). Dar iata ce spun urmatoarele versete din Fapte (14,11-12)- 11. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi; 12. Şi numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului….Astfel, este lesne de înţeles refuzul apostolilor de a fi adoraţi ca nişte zei, de vreme ce ei tocmai împotriva zeilor predicau întoarcerea la Unicul Dumnezeu. (Fapte 14, 15-17). Şi acestea zicând, abia au potolit
mulţimile, ca să nu le aducă jertfă. 15. Şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele; 16. Şi Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor; 17. Deşi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre.

   Asemenea se întâmplă şi cu îngerii, cum este de pildă îngerul care i-a făcut Apostolului Ioan descoperirile din Apocalipsă: Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei (Apoc. 19, 10) În acest verset se trebuie întelese următoarele: îngerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge închinarea ce i-a adus-o Apostolul şi Evanghelistul Ioan. Respingerea este motivată: Sunt împreună-slujitor cu tine…, adică sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu, cum eşti şi tu, deci suntem în raporturi de egalitate şi nu se cuvine să primesc de la tine închinare, mai cu seamă că şi tu eşti aici, nu în trup, ci în «duh»Apocalipsa (1,10) Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă…adică în stare îngerească; şi în plus, şi tu ca mine eşti în «duhul proorociei», care constă în a mărturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat în cuvintele: «Lui Dumnezeu te închină». Dumnezeu era de faţă şi îngerul descoperitor I-ar fi adus o jignire dacă ar fi primit pentru sine, chiar în faţa lui Dumnezeu, închinare de la Ioan. Chiar şi între oameni este jignitor a respecta prea mult pe un înalt slujitor al unui conducător de ţară, când acel conducător este de faţă. Totdeauna, toată atenţia şi toată cinstea se îndreaptă către cel ce este mai-marele tuturor, atunci când el este prezent. Dar aceasta nu înseamnă că cei din jurul lui nu ar fi şi ei oameni de mare cinste. In citatul din urmă (Apoc. 22, 8-9), de asemenea, îngerul exprimă chiar mai limpede decât în citatul dintâi, egalitatea sa cu Apostolul Ioan şi necuviinţa ce ar face-o primindu-i închinarea…(Apoc.22, 8-9)- 8. Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea; 9. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te! Îngerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge închinarea ce i-a adus-o Apostolul şi Evanghelistul Ioan. Respingerea este motivată: Sunt împreună-slujitor cu tine…, adică sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu, cum eşti şi tu, deci suntem în raporturi de egalitate şi nu se cuvine să primesc de la tine închinare, mai cu seamă că şi tu eşti aici, nu în trup, ci în «duh» (Apoc. 1, 10), adică în stare îngerească; şi în plus, şi tu ca mine eşti în «duhul proorociei», care constă în a mărturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat în cuvintele: «Lui Dumnezeu te închină». Dumnezeu era de faţă şi îngerul descoperitor I-ar fi adus o jignire dacă ar fi primit pentru sine, chiar în faţa lui Dumnezeu, închinare de la Ioan. Chiar şi între oameni este jignitor a respecta prea mult pe un înalt slujitor al unui conducător de ţară, când acel conducător este de faţă. Totdeauna, toată atenţia şi toată cinstea se îndreaptă către cel ce este mai-marele tuturor, atunci când el este prezent. Dar aceasta nu înseamnă că cei din jurul lui nu ar fi şi ei oameni de mare cinste.

In citatul din urmă (Apoc. 22, 8-9), de asemenea, îngerul exprimă chiar mai limpede decât în citatul dintâi, egalitatea sa cu Apostolul Ioan şi necuviinţa ce ar face-o primindu-i închinarea.

Astfel, în toate citatele de mai sus invocate de NEOPROTESTANTI (Baptiști, Penticostali, Adventiști,Creștini dupa Evanghelie, Martorii lui Iehova, etc) în motivarea învăţăturilor lor greşite, refuzul sfinţilor şi al îngerilor de a li se aduce închinare îşi are explicaţie proprie şi particulară: Apostolii Petru, Pavel şi Varnava au refuzat a li se aduce adorarea ca unor zei, iar nu cinstirea sau venerarea pe care sfinţii o primesc; iar îngerul descoperitor a respins închinarea lui Ioan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca împreună-slujitor al lui Dumnezeu. Insă în ce priveşte cinstirea şi venerarea pe care oamenii o aduc sfinţilor şi îngerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei,după cum se poate vedea în diferite locuri ale dumnezeieştii Scripturi. Un prim exemplu se poate vedea atunci când a treia căpetenie trimisă de împăratul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: «Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tai”. 

Şi iarăşi: …fiii proorocilor cei din Ierihon… au ieşit înaintea lui (Elisei) şi i s-au plecat până la pământ (IV Regi 2, 15) -Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: „Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Şi au ieşi t înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ, zicându-i:…

Şi iarăşi: Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel… (Dan. 2, 46)-Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel şi a dat poruncă să-i aducă jertfe şi tămâieri.

Şi iarăşi, vedem că Valaam s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ… înaintea îngerului Domnului (Num. 22, 31)-Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, şi s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ.

Iarăşi vedem că îngerul Domnului a primit închinare de la Isus al lui Navi, care a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat (Iosua 5, 14-15)- 14. Iar acela a răspuns: „Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!” Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: „Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?”; 15. Zis-a către Iosua căpetenia oştirii Domnului: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!” Şi a făcut Iosua aşa.

 Îngerii au primit închinare de la Lot (Fac. 19, 1) Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ

Îngerul Domnului a primit închinare de la Manoe şi femeia lui, care i s-a închinat lui până la pământ, iar îngerul Domnului s-a înălţat cu para focului de pe jertfelnic (Jud. 13, 18-21)- 18. Zis-a îngerul către el: „La ce mă întrebi tu de numele meu? Că el este minunata”; 19. Atunci a luat Manoe un ied şi prinos de pâine şi le-a adus Domnului pe o stâncă. Şi a făcut acela minunea pe care au văzut-o Manoe şi femeia sa; 20. Când a început a se înălţa flacăra de la jertfelnic spre cer, îngerul Domnului s-a ridicat cu flacăra de pe jertfelnic. Văzând aceasta, Manoe şi femeia lui au căzut cu faţa la pământ; 21. Şi s-a făcut nevăzut îngerul Domnului de Manoe şi de femeia lui. Atunci Manoe a înţeles că acela fusese îngerul Domnului.

 Îngerul Domnului a primit închinare de la David şi de la bătrânii poporului (I Paral. 21, 16-18)-16. Atunci ridicându-şi David ochii săi, a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer cu sabia goală în mâna sa, întinsă asupra Ierusalimului; şi a căzut David şi bătrânii cu fetele la pământ, îmbrăcaţi în sac; 17. Şi a zis David către Dumnezeu: „Oare nu eu am poruncit să se numere poporul? Eu am greşit, eu am făcut rău; dar aceste oi ce au făcut? Doamne Dumnezeul meu, să vină mâna Ta asupra mea, asupra casei tatălui meu, iar nu asupra poporului Tău, ca să-l piardă pe el!”; 18. ar îngerul Domnului a zis lui Gad proorocul să spună lui David: „Să se suie David şi să ridice un jertfelnic Domnului în aria lui Ornan Iebuseul”.

 Îngerul Domnului a primit închinare de la Daniel Proorocul (Dan. 8, 18)-Şi când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu faţa la pământ; atunci el s-a atins de mine şi m-a ridicat în picioare in locul în care mă aflam,(10, 9-15)-9. Şi am auzit glasul cuvintelor lui şi, la glasul cuvintelor lui, eu am căzut înmărmurit cu faţa la pământ; 10. Şi iată că o mână s-a atins de mine şi m-a ridicat în genunchi şi pe palmele mâinilor mele; 11. Şi a grăit către mine: „Daniele, om plăcut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ţi le spun ţie şi stai drept, că acum sunt trimis către tine”. Şi pe când îmi grăia cuvântul acesta, m-am sculat tremurând;12. Şi a zis către mine: „Nu te teme, Daniele, că din ziua cea dintâi, de când ţi-ai sârguit inima ta ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite şi eu am sosit din pricina cuvintelor tale;13. Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat acolo la îngerul păzitor al regelui Perşilor; 14. Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor; că mai este o vedenie pentru zilele cele din urmă”;15. Şi pe când grăia cu mine astfel de cuvinte, mi-am întors privirea spre pământ şi am rămas ca un mut.

 Iată că în cele de până aici ţi-am răspuns la cele ce ai afirmat dumneata, că îngerii şi sfinţii lui Dumnezeu nu voiesc a primi închinare de la oameni. Citeşte cu atenţie locurile indicate din Sfânta Scriptură şi vei înţelege destul de clar că nu ai dreptate în cele ce susţii, şi că atât sfinţii lui Dumnezeu, cât şi îngerii Lui, primesc cinstire şi venerare de la oameni, fără ca această venerare a lor să aducă vreo mâhnire lui Dumnezeu. Căci cum S-ar putea supăra Dumnezeu când vede pe prietenii Lui cei iubiţi şi pe casnicii Săi că se slăvesc în numele Lui,când El însuşi i-a proslăvit pe ei (Rom. 2, 10)- Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului….şi i-a înzestrat cu puteri minunate şi cu daruri deosebite.

       Mai întâi de toate sunt puterile date lor de a face minuni, după cum scrie: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36) şi iarăşi: Sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei (Ps. 15, 3). Oare nu prin mâna proorocului Său, Moise, a bătut Dumnezeu Egiptul (Ieş. 7, 10-12) 10. S-au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au făcut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul său înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui şi s-a făcut şarpe; 11. Atunci a chemat şi Faraon pe înţelepţii Egiptului şi pe vrăjitori şi au făcut şi vrăjitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrăjile lor; 12. Fiecare din ei şi-a aruncat toiagul şi s-a făcut şarpe. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

a prefăcut apa în sânge (7, 20-21), a adus broaşte (8, 6), tăuni (8, 24), ciuma vitelor (9, 3), băşici usturătoare, grindină şi foc (9, 8, 18, 33), lăcuste (10, 4-6), întuneric (10, 21), moartea primilor născuţi (12, 29- 30), i-a trecut pe evrei prin Marea Roşie (14, 15-16), l-a pierdut pe faraon şi pe ostaşii lui (14, 27)?

Şi nu tot prin mâna lui Moise a învins pe Amalec (Ieş. 17), a îndulcit apele Merei (Ieş. 15), a scos apă din piatră la Horeb (Ieş. 17, 6), a făcut să înghită pământul pe Core şi Datan (Num. 16, 28, 33), a vindecat prin şarpele de aramă (Num. 21), a izvorât apă din piatră la Cadeş (Num. 20)?

Apoi, prin Iosua Navi: oprirea apelor Iordanului (Iosua 3, 11-17), căderea zidurilor Ierihonului (Iosua 6, 6-20); prin Ghedeon: nimicirea madianiţilor (Jud. 7, 16-23); prin Samson: leul sfâşiat (Jud. 14), filistenii ucişi, porţile Gazei luate şi dărâmarea templului lui Dagon (Jud. 16, 28-31); prin Samuel: tunet şi ploaie peste seceriş (I Regi 12, 16-18); prin Ilie Proorocul: seceta cea mare (III Regi 17, 1), înmulţirea fainii şi a untdelemnului văduvei (III Regi 17, 14), învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului (III Regi 17, 17-23), coborârea focului din cer peste jertfe (III Regi 18, 36-38), deschiderea cerului şi ploaie mare (III Regi 18, 41-42)Se mai arată prin Ilie: Ohozia, pedepsit cu moartea (IV Regi 1, 16), despărţirea apelor Iordanului cu cojocul (IV Regi 2, 8); prin Elisei: despărţirea apelor Iordanului (IV Regi 2, 14)curăţirea apelor Ierihonului (IV Regi 2, 19-23), copiii din Betel sfâşiaţi de urşi (IV Regi 2, 23-24), învierea fiului şunamitencei (IV Regi 4, 32-35), vindecarea lui Neeman (IV Regi 5, 10-14), Ghiezi lovit cu lepră (IV Regi 5, 27), omul înviat prin oasele lui Elisei (IV Regi 13, 21); iar prin Isaia, vindecarea lui Iezechia (IV Regi 20, 1-7).

Cei doisprezece sfinţi apostoli au săvârşit diferite vindecări (Matei 10, 1; Marcu 3, 14-15; 6, 7, 13; Luca 9, 1-2, 6), cei şaptezeci de ucenici au făcut diferite minuni (Luca 10, 9, 17) Apoi, alte nenumărate minuni ale apostolilor (Marcu 16, 20;Fapte 2, 43; 5, 12, 16), vindecarea ologului (Fapte 3, 2-8), moartea lui Anania şi a Safirei (Fapte 5, 1-10), vindecări de bolnavi (Fapte 5, 15-16), vindecarea slăbănogului Enea (Fapte 9,34), învierea Tavitei (Fapte 9, 36-41), minuni mari (Fapte 8, 7,13), redarea vederii lui Saul (Fapte 9, 17-18; 22, 11-13), orbirea lui Elimas (Fapte 13, 11), învierea lui Eutih (Fapte 20, 9-12), vindecarea tatălui lui Publius (Fapte 28, 8) şi alte nenumărate minuni şi puteri pe care nu este nici vreme, nici loc a le pomeni. Iată dar, cu ce puteri şi cu ce daruri a împodobit Dumnezeu pe sfinţii Săi, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Pentru aceasta, voi încheia cuvântul despre minunile sfintilor lui Dumnezeu cu ce zice Duhul Sfânt: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36). 

Iar dacă venerăm şi pe îngerii lui Dumnezeu întocmai ca pe sfinţi, apoi trebuie arătat că multe şi preaslăvite minuni a făcut Dumnezeu în lume prin mijlocirea sfinţilor Săi îngeri, ca de pildă: îngerul Domnului a condus pe israeliţi din Egipt (Ieş. 14, 19; 23, 20; 32, 34; 33, 2; Num. 20, 16); nimicirea Sodomei şi a Gomorei, de asemenea, s-a făcut prin îngeri (Fac. 19,13) = Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem”.

 molima în Ierusalim (II Regi 24, 15-17; I Paral. 21, 14-16); nimicirea oştirii asiriene (IV Regi 19, 35; II Paral. 32, 21;Isaia 37, 36); Irod lovit de moarte (Fapte 12, 23) = Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-l viermii, a murit.

 vestirea zămislirii lui Iisus Hristos (Matei 1, 20-21; Luca 1, 31); vestirea naşterii lui Hristos (Luca 2, 10) = Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.

 Învierea Domnului (Matei 28, 5-7); Înălţarea, şi tot prin ei se va face vestirea celei de a doua veniri a Domnului (Fapte 1, 11) = Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.

 zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1,13-36); îngerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei 4, 11; Marcu 1, 13); ei au vestit păstorilor Naşterea Domnului (Luca 2, 9) = Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.

 ei au vestit sfintelor mironosiţe Învierea Domnului (Matei 28, 1-7); ei vor despărţi pe cei drepţi de cei nedrepţi în ziua Judecăţii celei de apoi (Matei 13, 39-42; 24, 31) şi încă nenumărate minuni şi puteri ale lui Dumneze s-au făcut, se fac şi se vor face prin sfinţii Lui îngeri, până la sfârşitul veacurilor. Aceste binefaceri ale lui Dumnezeu făcute de El prin sfinţii Săi îngeri ne obligă să-i cinstim, ca pe cei ce slujesc cu milă şi cu blândeţe la mântuirea noastră (II Petru 2, 11; Iuda 1, 9; Ps. 67, 17; 90, 11; 102, 21 ş.a.).

 Avem temeiuri să credem că sfinţii mijlocesc pentru noi în rugăciunile lor?

Ţi-am arătat pe larg în cele de mai sus despre acest lucru, cu trimiteri din Sfânta Scriptură. Dar pentru a fi mai întemeiat despre acest adevăr, îţi mai spun şi cele ce urmează: Noi vedem din Sfânta Scriptură că sfinţii lui Dumnezeu, încă în viaţă fiind, se rugau şi mijloceau către Dumnezeu pentru oameni. Aşa auzim pe marele Apostol Pavel zicând: Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie (Filip. 1, 3-4; I Tes. 1, 2-3; II Tes. 1,11; Efes. 1, 16-18; 3, 14-21; II Cor. 13, 9; II Tim. 1,3 ş.a.).

    Dar pentru care pricină Dumnezeu primeşte pe sfinţi şi pe îngeri să se roage şi să mijlocească pentru mântuirea oamenilor, de vreme ce numai Mântuitorul nostru Iisus Hristos este singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni ? (I Tim. 2, 5)-Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.

Dumnezeu primeşte cererile şi mijlocirile care se fac către El, prin rugăciunile sfinţilor şi ale îngerilor, fiindcă El voieşte a-i slăvi pe ei, precum şi ei îl slăvesc în cer şi pe pământ. Acest lucru îl adevereşte Sfânta Scriptură când zice: Eu slăvesc pe cei ce Mă slăvesc pe Mine (I Regi 2, 30). Şi fiindcă sfinţii au pătimit împreună cu El în această viaţă, se vor slăvi împreună cu El, după cum este scris, ca să-Şi arate bogăţia slavei Sale spre vase ale milei, pe care mai dinainte le-a pregătit spre slavă (Rom. 9, 23)- Şi ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale către vasele milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă?

   Deci sfinţii care au slăvit pe Dumnezeu în trupul şi sufletul lor (I Cor. 6, 20)-Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu;

(Filip. 1, 20)- După aşteptarea şi nădejdea mea că întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte;

 prin faptele lor cele bune (Matei 5, 16)-Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

şi au suferit chinuri pentru slava lui Dumnezeu (Ioan 21, 19)-Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie.

 aceştia se slăvesc de Dumnezeu şi au primit de la Dumnezeu nu numai slavă, ci şi darul de a face minuni mari, chiar şi mai mari decât a făcut
Mântuitorul nostru Iisus Hristos când era cu noi pe pământ. Acest adevăr Însuşi Mântuitorul cu proorocie mai înainte ni l-a spus nouă, zicând: Cel ce crede în Mine, va face şi el lucrurile pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face… (Ioan 14, 12). Noi ne închinăm sfinţilor lui Dumnezeu, nu ca unora care ar fi prin fire dumnezei şi binefăcători, ci ca unor robi şi slujitori ai lui Dumnezeu, care au dobândit de la El deplină încredere, încât orice vor cere primesc de la El, ca unii ce I-au păzit poruncile (I Ioan 3, 21-22)-21. iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu; 22. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.

   Noi venerăm (cinstim) pe sfinţii lui Dumnezeu fiindcă Însuşi Împăratul Dumnezeu Se simte cinstit văzând că sluga Lui iubită este cinstită nu numai ca o slugă, ci şi ca prieten al lui Dumnezeu (Ps. 138, 17; Ioan 15, 14). „Noi credem că Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostru Mijlocitor şi că El S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi şi cu Sângele Său a făcut împăcarea omului cu Dumnezeu, şi că El este îngrijitorul, Mângâietorul şi curăţitorul păcatelor noastre. Mărturisim, de asemenea, că sfinţii intervin pentru noi în rugăciuni şi cereri şi, înaintea tuturor, Preacurata Maică a lui Dumnezeu-Cuvântul. Tot astfel zicem şi despre sfinţii îngeri şi păzitorii noştri, despre apostoli, prooroci, martiri, drepţi şi despre toţi aceia pe care i-a preamărit El, ca pe nişte slugi credincioase ale Sale, cu care împreună îi numărăm şi pe arhierei şi pe preoţi, ca unii ce împreună stau la dumnezeiescul altar, precum şi pe bărbaţii drepţi, distinşi prin virtute. A ne ruga unii pentru alţii şi că mult poate rugăciunea dreptului (Iacov 5, 16)-Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

şi că Dumnezeu ascultă mai mult pe cei sfinţi, decât pe cei ce rămân în păcate – aceasta din sfintele cărţi ne învăţăm (Ioan 9, 31)-Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.

  Mărturisim că sfinţii sunt ajutători şi mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu, nu numai aici în timpul petrecerii lor cu noi, ci încă mult mai mult după moarte, când ei, după îndepărtarea «oglinzii» – de care pomeneşte Sfântul Apostol Pavel- , privesc curat Sfânta Treime şi nemărginita Lui lumină. Căci precum noi nu ne îndoim că sfinţii profeţi, fiind încă în trup muritor, au văzut lucrurile cele cereşti, prin care se neclătinat credem şi mărturisim că îngerii şi sfinţii – care au devenit ca nişte îngeri -, cu ajutorul nemărginitei lumini dumnezeieşti văd nevoile noastre”.

    Dar unde spune în Sfânta Scriptură că Dumnezeu îi ascultă pe sfinţi când ei se roagă pentru noi?
Am arătat că sfinţii sunt slăviţi de Dumnezeu cu cinste (Rom. 2, 10), că vor judeca lumea (I Cor. 6, 3), că sunt iubiţi de Dumnezeu (Dan. 10, 19). Iar cum că sfinţii sunt ascultaţi de Dumnezeu când se roagă pentru noi, caută în dumnezeiasca Scriptură la citatele pe care ţi le însemnez aici: Fac. 20, 7; Iov 42, 8; I Regi 7, 9; Ier. 15, 15; Iacov 5, 10, 15; Apoc. 8, 3-5; II Tim. 1, 3; Dan. 10, 11-21. De asemenea caută despre mijlocirea îngerilor pentru noi la: Fac. 24, 7; Dan. 3, 19-25; Evrei 1, 14; Num. 20, 16; Fac. 19, 12-13; II Regi 24, 16-17; I Parai. 21, 14-16; leş. 14, 19; 23, 20; 32, 34; 33, 2 ş.a. Dar vei găsi şi încă alte multe mărturii în această privinţă în Sfânta Scriptură, care confirmă cele de mai sus. Să nu rămâi la îndoială în această privinţă, ca să nu te osândeşti şi tu ca cei ce stau împotriva adevărului învederat şi dovedit.

Autor: Arhimandrit Cleopa Ilie

Lasă un răspuns