Cinstirea Îngerilor și a Sfinților – dialog cu Neoprotestanții-

Neoprotestantul : Pentru care pricină voi, ortodocşii, vă închinaţi la îngeri şi la sfinţi şi îi puneţi pe ei mijlocitori către Dumnezeu pentru mântuirea voastră? Căci nu există decât un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Iisus Hristos. Apostolul ne învaţă clar în această privinţă: Unul este Dumnezeu, Unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus (I Tim. 2, 5) Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.

 Deci nici îngerii, nici sfinţii, nimeni în afară de Hristos nu poate mijloci de la Dumnezeu mântuirea noastră.

Preotul : Ascultă, omule, noi nu ne închinăm la sfinţi şi la îngeri ca şi lui Dumnezeu. Inchinarea pe care o aducem noi sfinţilor şi îngerilor este numai o cinstire (venerare), iar lui Dumnezeu ne închinăm şi îi slujim cu desăvârşită închinare, care se mai numeşte şi „latrie” sau „adorare”. Noi venerăm pe sfinţii lui Dumnezeu pentru că ei sunt prieteni şi casnici ai lui Dumnezeu, după cum este scris: Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc (Ioan 15, 14) După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.

Iar despre Avraam citim de asemenea: Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate şi a fost numit prieten al lui Dumnezeu (Iacov 2, 23) Şi s-a împlinit Scriptura care zice: „Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate” şi „a fost numit prieten al lui Dumnezeu”.

 Şi marele Apostol Pavel scrie efesenilor: Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu (Efes. 2, 19) Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,

 Aşadar, ca pe nişte prieteni ai lui Dumnezeu şi casnici ai Lui îi cinstim (venerăm) pe sfinţi. Incă mai ştim că sfinţii sunt proslăviţi de Dumnezeu în ceruri (Luca 20, 36) Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

 sfinţii vor judeca lumea (I Cor. 6, 2) Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici?

(Matei 19, 28) ar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

(Evrei 12, 22-23) 22. Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească; 23. Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi.

 sfinţii, încă pe pământ fiind, aveau darul proorociei (III Regi 14, 1-17) 1. In acel timp s-a imbolnavit Abia, fiul lui Ieroboam.
2. Si a zis Ieroboam femeii sale: “Scoala-te si te schimba de haine, ca sa nu te cunoasca nimeni ca tu esti femeia lui Ieroboam, si du-te la Silo. Acolo este proorocul Ahia; el mi-a spus ca voi fi rege peste acest popor.
3. Ia cu tine pentru omul lui Dumnezeu: zece paini, turte si un ulcior cu miere si du-te la el, ca el iti va spune ce se va intampla cu copilul acesta”.
4. Femeia lui Ieroboam asa a si facut; s-a sculat si s-a dus la Silo si a tras la casa lui Ahia. Acum insa Ahia nu putea sa vada, caci ochii i se intunecasera de batranete.
5. Si a zis Domnul lui Ahia: “Iata, vine femeia lui Ieroboam, ca sa te intrebe de fiul ei, ca este bolnav; asa si asa ii vei spune; ea vine schimbata de haine”.
6. Ahia auzind zgomotul pasilor ei, cand a intrat pe usa, a zis: “Intra femeie a lui Ieroboam. Ce gand ai avut de n-ai schimbat hainele? Eu sunt trimis sa-ti vestesc lucruri grozave.
7. Du-te si spune-i lui Ieroboam: Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te-am ridicat din mijlocul poporului de jos si te-am pus conducator peste poporul Meu Israel.
8. Si am rupt regatul de la casa lui David si Zi l-am dat tie; iar tu nu te-ai purtat asa cum s-a purtat robul Meu David, care a pazit poruncile Mele si a umblat dupa Mine cu toata inima lui, facand numai lucrurile care sunt placute inaintea ochilor Mei.
9. Tu insa ai intrecut in rautate pe toti care au fost inaintea ta, caci te-ai dus si ti-ai facut alti dumnezei si chipuri turnate, ca sa Ma intarati la manie, iar pe Mine M-ai aruncat inapoia ta.
10. Pentru aceasta voi aduce necazuri peste casa lui Ieroboam si voi starpi din casa lui Ieroboam pe toti cei de parte barbateasca, rob sau liber in Israel, si voi curata casa lui Ieroboam cum se matura gunoiul, de ramane curat.
11. Cine va muri dintre cei care sunt ai lui Ieroboam in cetate, pe acela cainii il vor manca; cine va muri in camp, pe acela pasarile cerului il vor ciuguli, pentru ca asa a grait Domnul.
12. Scoala-te dar, si du-te la casa ta; si indata ce piciorul tau va calca in cetate, copilul va muri.
13. Si-l vor plange ton Israelitii si-l vor inmormanta; caci el singur dintre acei care sunt ai lui Ieroboam va fi ingropat in mormant, fiindca numai in el, din casa lui Ieroboam, s-a gasit ceva bun inaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.
14. Si isi va aseza Domnul un rege peste Israel care va nimici casa lui Ieroboam in acea zi. Dar cand? Chiar acum incepe necazul.
15. Si va lovi Domnul pe Israel si va fi el ca trestia, care se clatina in apa, si va azvarli pe Israeliti din acest pamant bun pe care l-a dat parintilor lor si-i va spulbera dincolo de Eufrat, pentru ca ei si-au facut dumbravi inchinate Astartei, intaratand la manie pe Domnul.
16. Domnul va vinde pe Israel pentru pacatele lui Ieroboam pe care el insusi le-a facut si cu care a dus la pacat pe Israel”.
17. Atunci s-a sculat femeia lui Ieroboam si a plecat si a venit la Tirta si cand a pasit ea cu piciorul peste pragul casei, copilul a murit.

 vezi şi proorocia lui Elisei asupra lui Ghiezi (IV Regi 5, 25-27) 25. Cand insa a venit si s-a aratat stapanului sau, Elisei i-a zis: “De unde vii Ghehazi?” Si El a raspuns: “Robul tau n-a fost nicaieri”.
26. Iar Elisei i-a zis: “Au doar inima mea nu te-a intovarasit cand omul acela s-a dat jos din caruta si a venit in intampinarea ta? Este timpul oare sa iau argint si haine, maslini si vii, vite mari sau marunte, robi sau roabe?
27. Sa se lipeasca dar lepra lui Neeman de tine si de urmasii tai in veci”. Si a iesit Ghehazi de la Elisei alb de lepra ca zapada.

 Sfinţii, încă în viaţa aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac. 20, 7) Acum însă dă înapoi femeia omului aceluia, că e prooroc, şi se va ruga pentru tine şi vei fi viu; iar de nu o vei da înapoi, să ştii bine că ai să mori şi tu şi toţi ai tăi!”

 Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor ş.a.

Neoprotestantul : Dar cum pot sfinţii şi îngerii să fie mijlocitori la Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor, de vreme ce noi trebuie să aşteptăm mântuirea numai de la Hristos, Mântuitorul şi Mijlocitorul mântuirii noastre, după cum este scris: Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi (Fapte 4, 12) Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi.

 Aşadar nu este nevoie să ne adresăm sfinţilor, când vrem să dobândim mântuirea.

Preotul: Dimpotrivă, acest lucru este prea de nevoie, căci sfinţii lui Dumnezeu au posibilitatea, în cer, de a mijloci la Dumnezeu pentru oameni şi de a contribui la mântuirea acestora. Aceasta se arată luminat din cuvântul Apocalipsei, care zice: Şi când (Mielul) a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor (Apoc. 5, 8) Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor.

 Aşadar rugăciunile sfinţilor sunt duse la Dumnezeu, iar sfinţii nu se roagă numai pentru ei, ci şi pentru oameni, după cum am arătat mai sus că s-a rugat Avraam pentru Abimelec, Moise pentru popor şi după cum se ruga marele Apostol Pavel pentru creştinii din Filipi, către care scrie: Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie (Filip. 1, 3-4) 3. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi; 4. Căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie.

 Şi iarăşi: Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre… (I Tes. 1, 2-3) 2. Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre; 3. Aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos.

Şi iarăşi: Pentru aceasta, ne şi rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa… (II Tes. 1, 11) Pentru aceasta, ne şi rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa şi să împlinească cu putere toată pornirea voastră spre bunătate şi orice lucrare a credinţei voastre.

 Şi iarăşi: Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeu… să vă dea vouă duhul înţelepciunii… (Efes. 1, 16-17) 16.Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele; 17. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere.

Şi iarăşi: Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră (II Cor. 13, 9) Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră.

 Iar lui Timotei îi scrie: Mulţumesc lui Dumnezeu, Căruia Ii slujesc din strămoşi, cu cuget curat, că te pomenesc neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele (II Tim. 1,3) Mulţumesc lui Dumnezeu, Căruia Îi slujesc din strămoşi, cu cuget curat, că te pomenesc neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele.

 De asemenea, în Vechiul Testament este scris: …iar robul Meu, Iov, să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aţi vorbit despre Mine aşa de drept cum a vorbit robul Meu, Iov (Iov 42, 8) Acum deci luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi-le, pentru voi, ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aţi vorbit despre Mine aşa de drept cum a vorbit robul Meu Iov”.

 Deci iată, din cele de până aici se vede clar că sfinţii au posibilitatea să mijlocească la Dumnezeu cele spre mântuirea noastră, precum şi faptul că ei şi în viaţă, cât şi după moarte, se roagă în cer pentru cei de pe pământ, mijlocind pentru ei cele spre folos, după cele scrise în Sfânta Scriptură: Acesta este iubitorul de fraţi, proorocul lui Dumnezeu, Ieremia, care mult se roagă pentru popor şi pentru sfânta cetate (II Mac. 15, 14) Şi a grăit Onia, zicând către Iuda: Acesta este iubitorul de fraţi, proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roagă pentru popor şi pentru sfânta cetate.

 Şi Daniel prin vedenie se ruga lui Dumnezeu (Dan. 10, 11-21) 11. Si a grait catre mine: “Daniele, om placut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ti le spun tie si stai drept, ca acum sunt trimis catre tine”. Si pe cand imi graia cuvantul acesta, m-am sculat tremurand.
12. Si a zis catre mine: “Nu te teme, Daniele, ca din ziua cea dintai, de cand ti-ai sarguit inima ta ca sa intelegi si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau, cuvintele tale au fost auzite si eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
13. Si ingerul pazitor al Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile, dar iata ca Mihail, cel dintai dintre ingerii pazitori, a venit in ajutorul meu si eu l-am lasat acolo la ingerul pazitor al regelui Persilor
14. Si am venit ca sa-ti fac cunoscut ce se va intampla poporului tau la sfarsitul zilelor; ca mai este o vedenie pentru zilele cele din urma”.
15. Si pe cand graia cu mine astfel de cuvinte, mi-am intors privirea spre pamant si am ramas ca un mut.
16. Si iata! Acela care avea infatisarea fiului omului s-a atins de buzele mele; atunci am deschis gura mea si am grait si am zis catre cel ce sta inaintea mea: “O, Stapanul meu! Din pricina acestei vedenii m-au cuprins zvarcoliri de durere si am ramas fara putere.
17. Si cum poate un slujitor atat de mic al Domnului sau sa graiasca cu un Stapan atat de mare ca Tine! Si de spaima imi piere toata puterea si suflarea mi se opreste”.
18. Atunci s-a atins iarasi de mine acela care avea infatisarea Fiului Omului si mi-a dat tarie.
19. Si mi-a zis: “Nu te teme, om placut al lui Dumnezeu! Pace tie! Fii tare si curajos!” Si pe cand graia cu mine, m-am simtit intarit si am zis: “Spune, Stapane, caci Tu m-ai intarit!”
20. Atunci El a zis: “Stii tu, oare, pentru ce am venit la tine? Acum Ma voi intoarce sa fac razboi cu ingerul pazitor al Persiei si, cand Eu Ma voi duce, iata ca ingerul pazitor al Greciei va veni.
21. Iti voi vesti tie ceea ce este scris in cartea adevarului. Nimeni nu poate sa Ma ajute mai bine la aceasta decat Mihail, ingerul vostru pazitor”.

 De asemenea, Dumnezeu trimite pe îngerii Săi în ajutorul celor ce se roagă Lui (Fac. 24, 7) Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu şi din pământul în care m-am născut, Care mi-a grăit şi Care mi S-a jurat, zicând: ţie-ţi voi da pământul acesta şi urmaşilor tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta şi vei lua femeie feciorului meu de acolo.

 Dumnezeu trimite pe îngerul Său la Daniel şi îl scapă din gura leilor (Dan. 6, 23) Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum şi în faţa ta, rege, n-am făcut nici un rău!”

 Şi marele Apostol Pavel arată că îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El îi trimite spre ajutorul celor ce vor să moştenească mântuirea (Evrei 1, 14) Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?

 Cine primeşte pe sfinţi, primeşte pe Hristos (Matei 10, 40-41) 40. Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
41. Cine primeste prooroc in nume de prooroc plata de prooroc va lua, si cine primeste pe un drept in nume de drept rasplata dreptului va lua.

 Aşadar, din mărturiile scripturistice de mai sus ţi-am arătat că sfinţii şi îngerii pot să mijlocească la Dumnezeu pentru noi, oamenii, prin rugăciunile lor, ca nişte prieteni ai lui Dumnezeu (Ioan 15, 14) Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.

 ca nişte iubiţi ai lui Dumnezeu (Dan. 10, 19) Şi mi-a zis: „Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare şi curajos!” Şi pe când grăia cu mine, m-am simţit întărit şi am zis: „Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai întărit!”

şi ca nişte casnici ai lui Dumnezeu (Efes. 2, 19) Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu.

Neoprotestantul : Voi, ortodocşii, prin închinarea şi slujirea la îngeri şi la sfinţi, umbriţi slava şi cinstea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mustră şi opreşte cu asprime pe coloseni, care făceau aşa, căci, lăsând închinarea la Dumnezeu, se închinau şi slujeau îngerilor, scriindu-le: Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri…, în loc să se ţină strâns de capul (Hristos) de la care trupul tot – prin încheieturi şi legături, îndestulându-se şi întocmindu-se -, sporeşte în creşterea lui Dumnezeu (Col. 2, 18-19) 18. Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească; 19. În loc să se ţină strâns de capul de la care trupul tot, – prin încheieturi şi legături, îndestulându-se şi întocmindu-se S, sporeşte în creşterea lui Dumnezeu.

Preotul : Nici o umbrire sau micşorare nu se aduce slavei lui Dumnezeu prin venerarea şi cinstirea slugilor Lui. Mai întâi, că una este închinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu, cum mai sus am arătat, şi alta este cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi îngerilor şi sfinţilor lui Dumnezeu, ca unor slugi şi prieteni iubiţi ai lui Dumnezeu. Apoi, însuşi Duhul Sfânt ne îndeamnă să lăudăm pe Dumnezeu prin sfinţii Lui, zicând: Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui (Ps. 150, 1) Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

 Noi, când cerem ajutorul şi mijlocirea sfinţilor şi a îngerilor în rugăciunile noastre, tot pe Dumnezeu îl slăvim, deoarece şi sfinţii la rândul lor duc cererile şi rugăciunile noastre, împreună
cu rugăciunile lor, la Dumnezeu (Fapte 9, 32-42) 32. Si trecand Petru pe la toti, a coborat si la sfintii care locuiau in Lida.
33. Si acolo a gasit pe un om, anume Enea, care de opt ani zacea in pat, fiindca era paralitic.
34. Si Petru i-a zis: Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul. Si indata s-a ridicat.
35. Si l-au vazut toti cei ce locuiau in Lida si in Saron, care s-au si intors la Domnul.
36. Iar in Iope era o ucenita, cu numele Tavita, care, talcuindu-se, se zice Caprioara. Aceasta era plina de fapte bune si de milosteniile pe care le facea.
37. Si in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit. Si, scaldand-o, au pus-o in camera de sus.
38. Si fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind ca Petru este in Lida, au trimis pe doi barbati la el, rugandu-l: Nu pregeta sa vii pana la noi.
39. Si Petru, sculandu-se, a venit cu ei. Cand a sosit, l-au dus in camera de sus si l-au inconjurat toate vaduvele, plangand si aratand camasile si hainele cate le facea Caprioara, pe cand era cu ele.
40. Si Petru, scotand afara pe toti, a ingenunchiat si s-a rugat si, intorcandu-se catre trup, a zis: Tavita scoala-te! Iar ea si-a deschis ochii si, vazand pe Petru, a sezut.
41. Si dandu-i mana, Petru a ridicat-o si, chemand pe sfinti si pe vaduve, le-a dat-o vie.
42. Si s-a facut cunoscuta aceasta in intreaga Iope si multi au crezut in Domnul.

(Fapte 20, 9-12, 36) 9. Dar un tanar cu numele Eutihie, sezand pe fereastra, pe cand Pavel tinea lungul sau cuvant, a adormit adanc si, doborat de somn, a cazut jos de la catul al treilea, si l-au ridicat mort.
10. Iar Pavel, coborandu-se, s-a plecat peste el si, luandu-l in brate, a zis: Nu va tulburati, caci sufletul lui este in el.
11. Si suindu-se si frangand painea si mancand, a vorbit cu ei mult pana in zori, si atunci a plecat.
12. Iar pe tanar l-au adus viu si foarte mult s-au mangaiat. 36. Si dupa ce a spus acestea, plecandu-si genunchii, s-a rugat impreuna cu toti acestia.

(Fapte 28, 3-9) 3. Si strangand Pavel gramada de gateje si punandu-le in foc, o vipera a iesit de caldura si s-a prins de mana lui.
4. Si cand locuitorii au vazut vipera atarnand de mana lui, ziceau unii catre altii: Desigur ca ucigas este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lasat sa traiasca, desi a scapat din mare.
5. Deci el, scuturand vipera in foc, n-a patimit nici un rau.
6. Iar ei asteptau ca el sa se umfle, sau sa cada deodata mort. Dar asteptand ei mult si vazand ca nu i se intampla nimic rau, si-au schimbat gandul si ziceau ca el este un zeu.
7. Si imprejurul acelui loc erau tarinile capeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a gazduit prietenos trei zile.
8. Si s-a intamplat ca tatal lui Publius zacea in pat, cuprins de friguri si de urdinare cu sange, la care intrand Pavel si rugandu-se, si-a pus mainile peste el si l-a vindecat.
9. Si intamplandu-se aceasta, veneau la el si ceilalti din insula care aveau boli si se vindecau;

(Apoc. 5, 8) Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor.

 Însuşi Dumnezeu a proslăvit pe sfinţii Săi (Rom. 2, 10) Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.

şi i-a îmbrăcat pe ei cu slava Sa: Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi suntem una (Ioan 17, 22) Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:

şi le-a zis lor: Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine (Luca 10, 16) Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.

 Sau: Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc, plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va lua (Matei 10, 40-41) 40. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine; 41. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua.

 Aceste mărturii dovedesc până unde ajunge hula şi rătăcirea tuturor celor care, lepădându-se de cinstirea sfinţilor şi a îngerilor – care sunt slugi iubite ale lui Dumnezeu -, nu-şi dau seama că, de fapt, ei se leapădă de însuşi Dumnezeu, Ziditorul tuturor. Vai de hula şi de nebunia voastră.

Neoprotestantul : Sfinţii, chiar dacă pot, nu vor să mijlocească la Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Căci iată, Avraam n-a vrut să mijlocească la Dumnezeu pentru bogatul nemilostiv, deşi acesta îl rugase stăruitor (Luca 16, 24-31) 24. Si el, strigand, a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti.
26. Si peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu,
28. Caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.
29. Si i-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai.
31. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti.

Preotul : N-a vrut, căci nu era cazul, deoarece păcatul bogatului nemilostiv era împotriva Duhului Sfânt, care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor, pentru că, păcătuind mereu cu încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi nepocăindu-se, a murit în această stare (Matei 12, 31-32). 

Neoprotestantul : Sfânta Scriptură ne arată că sfinţii şi îngerii resping închinarea faţă de ei, spre a nu fi ştirbită şi umbrită închinarea faţă de Dumnezeu, Căruia Singur I se cuvine cinste deosebită şi închinare. In Sfânta Scriptură ni se spune despre Apostolul Petru: Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, intimpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om (Fapte 10, 25-26) 25. Si cand a fost sa intre Petru, Corneliu, intampinandu-l, i s-a inchinat, cazand la picioarele lui.
26. Iar Petru l-a ridicat, zicandu-i: Scoala-te. Si eu sunt om.

 Iar despre Pavel şi Varnava: Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. Şi auzind Apostolii Pavel şi Varnava, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime, strigând şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi… (Fapte 14, 13-15) 13. Iar preotul lui Zeus, care era inaintea cetatii, aducand la porti tauri si cununi, voia sa le aduca jertfa impreuna cu multimile.
14. Si auzind Apostolii Pavel si Barnaba, si-au rupt vesmintele, au sarit in multime, strigand,
15. Si zicand: Barbatilor, de ce faceti acestea? Doar si noi suntem oameni, asemenea patimitori ca voi, binevestind sa va intoarceti de la aceste desertaciuni catre Dumnezeu cel viu, Care a facut cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt in ele.

Asemenea se întâmplă şi cu îngerii, cum este de pildă îngerul care i-a făcut Apostolului Ioan descoperirile din Apocalipsă: Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei (Apoc. 19, 10) Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei.

 Iar altă dată: Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te! (Apoc. 22, 8-9) 8. Si eu, Ioan, sunt cel ce am vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am vazut, am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat acestea.
9. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te!

 Deci atât sfinţii, cât şi îngerii, refuză orice închinăciune ce li se aduce, ştiind că ea se cuvine numai lui Dumnezeu. 

Preotul : In Faptele Apostolilor cap. 10, vers. 25-26 25. Si cand a fost sa intre Petru, Corneliu, intampinandu-l, i s-a inchinat, cazand la picioarele lui.
26. Iar Petru l-a ridicat, zicandu-i: Scoala-te. Si eu sunt om.

 Apostolul Petru respinge închinarea ce i-a adus-o Corneliu, sub cuvânt că el este om, deoarece Corneliu îl socotise că este mai mult decât om, adică zeu. Sutaşul roman era familiarizat cu noţiunea de zei, ca unul ce fusese păgân. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, el era foarte înclinat a-l socoti ca zeu – iar dacă nu ca zeu, cel puţin ca pe un om superior celorlalţi oameni sau semizeu -, căruia el credea că i se cuvenea nu venerare, ci adorare, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat să i se aducă. In citatul din Faptele Apostolilor (14, 13-15) 13. Iar preotul lui Zeus, care era inaintea cetatii, aducand la porti tauri si cununi, voia sa le aduca jertfa impreuna cu multimile.
14. Si auzind Apostolii Pavel si Barnaba, si-au rupt vesmintele, au sarit in multime, strigand,
15. Si zicand: Barbatilor, de ce faceti acestea? Doar si noi suntem oameni, asemenea patimitori ca voi, binevestind sa va intoarceti de la aceste desertaciuni catre Dumnezeu cel viu, Care a facut cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt in ele,

 Pavel şi Varnava resping închinarea ce li s-a adus pentru acelaşi motiv ca şi mai sus, căci erau socotiţi ca zei şi li s-ar fi adus adorare, nu venerare. Contextul ne spune clar că locuitorii pământului din Listra, uimiţi de minunea vindecării ologului din naştere de către Pavel, în văzul tuturor au strigat: Zeii, asemânându-se oamenilor, s-au coborât la noi. Şi ziceau de Varnava că este Zeus, iar de Pavel că este Hermes, de vreme ce era «purtătorul cuvântului» (Fapte 14, 11-12) 11. Iar multimile, vazand ceea ce facuse Pavel, au ridicat glasul lor in limba licaona, zicand: Zeii, asemanandu-se oamenilor, s-au coborat la noi.
12. Si numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindca el era purtatorul cuvantului.

 Astfel, este lesne de înţeles refuzul apostolilor de a fi adoraţi ca nişte zei, de vreme ce ei tocmai împotriva zeilor predicau întoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte 14, 15-17) 15. Si zicand: Barbatilor, de ce faceti acestea? Doar si noi suntem oameni, asemenea patimitori ca voi, binevestind sa va intoarceti de la aceste desertaciuni catre Dumnezeu cel viu, Care a facut cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt in ele,
16. Si Care, in veacurile trecute, a lasat ca toate neamurile sa mearga in caile lor,
17. Desi El nu S-a lasat pe Sine nemarturisit, facandu-va bine, dandu-va din cer ploi si timpuri roditoare, umpland de hrana si de bucurie inimile voastre.

 Şi acestea zicând, abia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă (Fapte 14, 18) Şi acestea zicând, abia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă.

 se spune în continuare. In al treilea citat (Apoc. 19, 10) Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei.

 îngerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge închinarea ce i-a adus-o Apostolul şi Evanghelistul Ioan. Respingerea este motivată: Sunt împreună-slujitor cu tine…, adică sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu, cum eşti şi tu, deci suntem în raporturi de egalitate şi nu se cuvine să primesc de la tine închinare, mai cu seamă că şi tu eşti aici, nu în trup, ci în «duh» (Apoc. 1, 10) Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă.

 adică în stare îngerească; şi în plus, şi tu ca mine eşti în «duhul proorociei», care constă în a mărturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat în cuvintele: «Lui Dumnezeu te închină». Dumnezeu era de faţă şi îngerul descoperitor I-ar fi adus o jignire dacă ar fi primit pentru sine, chiar în faţa lui Dumnezeu, închinare de la Ioan. Chiar şi între oameni este jignitor a respecta prea mult pe un înalt slujitor al unui conducător de ţară, când acel conducător este de faţă. Totdeauna, toată atenţia şi toată cinstea se îndreaptă către cel ce este mai-marele tuturor, atunci când el este prezent. Dar aceasta nu înseamnă că cei din jurul lui nu ar fi şi ei oameni de mare cinste. In citatul din urmă (Apoc. 22, 8-9) 8. Si eu, Ioan, sunt cel ce am vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am vazut, am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat acestea.
9. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te!

 de asemenea, îngerul exprimă chiar mai limpede decât în citatul dintâi, egalitatea sa cu Apostolul Ioan şi necuviinţa ce ar face-o primindu-i închinarea. Astfel, în toate citatele de mai sus invocate de voi, sectarii, în motivarea învăţăturilor voastre greşite, refuzul sfinţilor şi al îngerilor de a li se aduce închinare îşi are explicaţie proprie şi particulară: Apostolii Petru, Pavel şi Varnava au refuzat a li se aduce adorarea ca unor zei, iar nu cinstirea sau venerarea pe care sfinţii o primesc; iar îngerul descoperitor a respins închinarea lui Ioan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca împreună-slujitor al lui Dumnezeu. Insă în ce priveşte cinstirea şi venerarea pe care oamenii o aduc sfinţilor şi îngerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de
ei,după cum se poate vedea în diferite locuri ale dumnezeieştii Scripturi. Un prim exemplu se poate vedea atunci când a treia căpetenie trimisă de împăratul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: «Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tai” (IV Regi 1, 13) Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: „Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!

 Şi iarăşi: …fiii proorocilor cei din Ierihon… au ieşit înaintea lui (Elisei) şi i s-au plecat până la
pământ (IV Regi 2, 15) Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: „Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Şi au ieşi t înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ, zicându-i:

 Şi iarăşi: Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel… (Dan. 2, 46) Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel şi a dat poruncă să-i aducă jertfe şi tămâieri.

 Şi iarăşi, vedem că Valaam s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ… înaintea îngerului Domnului (Num. 22, 31) Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, şi s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ.

Iarăşi vedem că îngerul Domnului a primit închinare de la Isus al lui Navi, care a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat (Iosua 5, 14-15) 14. Iar acela a raspuns: “Eu sunt capetenia ostirii Domnului si am venit acum!” Atunci Iosua a cazut cu fala la pamant, s-a inchinat si a zis catre acela: “Stapane, ce poruncesti slugii tale?”
15. Zis-a catre Iosua capetenia ostirii Domnului: “Scoate-ti incaltamintea din picioare, ca locul pe care stai tu acum este sfant!” Si a facut Iosua asa.

 Îngerii au primit închinare de la Lot (Fac. 19, 1) Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ

 Îngerul Domnului a primit închinare de la Manoe şi femeia lui, care i s-a închinat lui până la pământ, iar îngerul Domnului s-a înălţat cu para focului de pe jertfelnic (Jud. 13, 18-21) 18. Zis-a ingerul catre el: “La ce ma intrebi tu de numele meu? Ca el este minunata”.
19. Atunci a luat Manoe un ied si prinos de paine si le-a adus Domnului pe o stanca. Si a facut acela minunea pe care au vazut-o Manoe si femeia sa.
20. Cand a inceput a se inalta flacara de la jertfelnic spre cer, ingerul Domnului s-a ridicat cu flacara de pe jertfelnic. Vazand aceasta, Manoe si femeia lui au cazut cu fata la pamant.
21. Si s-a facut nevazut ingerul Domnului de Manoe si de femeia lui. Atunci Manoe a inteles ca acela fusese ingerul Domnului.

 Îngerul Domnului a primit închinare de la David şi de la bătrânii poporului (I Paral. 21, 16-18) 16. Atunci ridicandu-si David ochii sai, a vazut pe ingerul Domnului stand intre pamant si cer cu sabia goala in mana sa, intinsa asupra Ierusalimului; si a cazut David si batranii cu fetele la pamant, imbracati in sac.
17. Si a zis David catre Dumnezeu: “Oare nu eu am poruncit sa se numere poporul? Eu am gresit, eu am facut rau; dar aceste oi ce au facut? Doamne Dumnezeul meu, sa vina mana Ta asupra mea, asupra casei tatalui meu, iar nu asupra poporului Tau, ca sa-l piarda pe el!”
18. Iar ingerul Domnului a zis lui Gad proorocul sa spuna lui David: “Sa se suie David si sa ridice un jertfelnic Domnului in aria lui Ornan Iebuseul”.

 Îngerul Domnului a primit închinare de la Daniel Proorocul (Dan. 8, 18) Şi când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu faţa la pământ; atunci el s-a atins de mine şi m-a ridicat în picioare in locul în care mă aflam.

(Daniel 10, 9-15) 9. Si am auzit glasul cuvintelor lui si, la glasul cuvintelor lui, eu am cazut inmarmurit cu fata la pamant.
10. Si iata ca o mana s-a atins de mine si m-a ridicat in genunchi si pe palmele mainilor mele.
11. Si a grait catre mine: “Daniele, om placut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ti le spun tie si stai drept, ca acum sunt trimis catre tine”. Si pe cand imi graia cuvantul acesta, m-am sculat tremurand.
12. Si a zis catre mine: “Nu te teme, Daniele, ca din ziua cea dintai, de cand ti-ai sarguit inima ta ca sa intelegi si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau, cuvintele tale au fost auzite si eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
13. Si ingerul pazitor al Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile, dar iata ca Mihail, cel dintai dintre ingerii pazitori, a venit in ajutorul meu si eu l-am lasat acolo la ingerul pazitor al regelui Persilor
14. Si am venit ca sa-ti fac cunoscut ce se va intampla poporului tau la sfarsitul zilelor; ca mai este o vedenie pentru zilele cele din urma”.
15. Si pe cand graia cu mine astfel de cuvinte, mi-am intors privirea spre pamant si am ramas ca un mut.

 Iată că în cele de până aici ţi-am răspuns la cele ce ai afirmat dumneata, că îngerii şi sfinţii lui Dumnezeu nu voiesc a primi închinare de la oameni. Citeşte cu atenţie locurile indicate din Sfânta Scriptură şi vei înţelege destul de clar că nu ai dreptate în cele ce susţii, şi că atât sfinţii lui Dumnezeu, cât şi îngerii Lui, primesc cinstire şi venerare de la oameni, fără ca această venerare a lor să aducă vreo mâhnire lui Dumnezeu. Căci cum S-ar putea supăra Dumnezeu când vede pe prietenii Lui cei iubiţi şi pe casnicii Săi că se slăvesc în numele Lui, când El însuşi i-a proslăvit pe ei (Rom. 2, 10) Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. şi i-a înzestrat cu puteri minunate şi cu daruri deosebite? 

Neoprotestantul: Care sunt aceste daruri şi puteri deosebite cu care Dumnezeu a înzestrat pe sfinţii Săi?

Preotul: Mai întâi de toate sunt puterile date lor de a face minuni, după cum scrie: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36) Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu”.

şi iarăşi: Sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei (Ps. 15, 3) Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.

 Oare nu prin mâna proorocului Său, Moise, a bătut Dumnezeu Egiptul (Ieş. 7, 10-12) 10. S-au dus deci Moise si Aaron la Faraon si la slujitorii lui si au facut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul sau inaintea lui Faraon si inaintea slujitorilor lui si s-a facut sarpe.
11. Atunci a chemat si Faraon pe inteleptii Egiptului si pe vrajitori si au facut si vrajitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrajile lor:
12. Fiecare din ei si-a aruncat toiagul si s-a facut sarpe. Dar toiagul lui Aaron a inghitit toiegele lor.

 a prefăcut apa în sânge (Iesirea 7, 20-21) 20. Si au facut Moise si Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul sau si a lovit apa raului, inaintea ochilor lui Faraon si inaintea ochilor slujitorilor lui, si toata apa din rau s-a prefacut in sange.
21. Atunci pestele din rau a murit, raul s-a imputit si Egiptenii nu puteau sa bea apa din rau; si era sange in toata tara Egiptului.

 a adus broaşte (Ieș.8, 6) 6. Si si-a intins Aaron mana sa asupra apelor Egiptului si ele au scos broaste; si au iesit broaste si au acoperit pamantul Egiptului.

 tăuni (Ieș. 8, 24) 24. Si a facut Domnul asa si a venit multime de tauni in casa lui Faraon, in casele slujitorilor lui si in tot pamantul Egiptului, incat s-a pustiit tara de tauni.

 ciuma vitelor (Ieș. 9, 3) 3. Iata, mana Domnului va fi peste vitele tale cele de la camp: peste cai, peste asini, peste camile, peste boi si oi si va fi moarte foarte mare.

 băşici usturătoare, grindină şi foc (Ieș. 9, 8, 18, 33), lăcuste (Ieș. 10, 4-6) 4. Iar de nu vei lasa pe poporul Meu, iata maine, pe vremea asta, voi aduce lacuste multe in toate hotarele tale;
5. Si vor acoperi ele fata pamantului, incat pamantul nu se va putea vedea, si vor manca tot ce a mai ramas la voi, pe pamant, nestricat de grindina; toti pomii ce cresc prin campiile voastre;
6. Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale si toate casele in tot pamantul Egiptenilor, cum n-au vazut parintii tai, nici parintii parintilor tai de cand traiesc ei pe pamant si pana in ziua de astazi”. Apoi s-a intors Moise si a iesit de la Faraon.

 întuneric (Ieș. 10, 21)  21. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Intinde mana ta spre cer si se va face intuneric in pamantul Egiptului, incat sa-l pipai cu mana”.

 moartea primilor născuţi (Ieș. 12, 29- 30) 29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor.
30. Si s-a sculat noaptea Faraon insusi, toate slugile lui si toti Egiptenii, si s-a facut bocet mare in toata tara Egiptului, caci nu era casa unde sa nu fie mort.

 i-a trecut pe evrei prin Marea Roşie (Ieș. 14, 15-16) 15. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Ce strigi catre Mine? Spune fiilor lui Israel sa porneasca,
16. Iar tu ridica-n toiagul si-ti intinde mana asupra marii si o desparte si vor trece fiii lui Israel prin mijlocul marii, ca pe uscat.

 1-a pierdut pe faraon şi pe ostaşii lui (Ieș. 14, 27) 27. Si si-a intins Moise mana asupra marii si spre ziua s-a intors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau impotriva apei. Si asa a inecat Dumnezeu pe Egipteni in mijlocul marii.

 Şi nu tot prin mâna lui Moise a învins pe Amalec (Ieş. 17), a îndulcit apele Merei (Ieş. 15), a scos apă din piatră la Horeb (Ieş. 17, 6) 6. Iata Eu voi sta inaintea ta acolo la stanca din Horeb, iar tu vei lovi in stanca si va curge din ea apa si va bea poporul”. Si a facut Moise asa inaintea batranilor lui Israel.

 a făcut să înghită pământul pe Core şi Datan (Num. 16, 28, 33) 28. Zis-a Moise: “Ca Domnul m-a trimis sa fac toate lucrurile acestea si ca nu le fac eu de la mine, veti cunoaste din aceea; 33. Si s-au pogorat ei cu toate cate aveau de vii in locuinta mortilor, i-a acoperit pamantul si au pierit din mijlocul obstii.

 a vindecat prin şarpele de aramă (Num. 21), a izvorât apă din piatră la Cadeş (Num. 20) Apoi, prin Iosua Navi: oprirea apelor Iordanului (Iosua 3, 11-17) 11. Iata chivotul legamantului Domnului a tot pamantul va trece inaintea voastra peste Iordan.
12. Sa va alegeti doisprezece oameni dintre fiii lui Israel, cate un om din fiecare semintie;
13. Si indata ce talpile picioarelor preotilor care duc Chivotul Domnului, Stapanul a tot pamantul, vor calca in apa Iordanului, apele Iordanului se vor desparti: cele de la vale se vor scurge, iar cele care vin din sus se vor opri ca un perete”.
14. Deci poporul a pornit de la corturile sale, ca sa treaca Iordanul, iar preotii care duceau chivotul legamantului Domnului mergeau inaintea poporului.
15. Indata ce preotii cei ce duceau chivotul au intrat in Iordan si picioarele preotilor, care duceau chivotul, s-au afundat in apa Iordanului,
16. Apa care curgea din sus s-a oprit si s-a facut perete pe o foarte mare departare, pana la cetatea Adam, care e langa Tartan, iar cea care curgea spre marea cea din Arabah, spre Marea Sarata, s-a scurs si a secat, iar poporul a trecut in fala Ierihonului. Atunci Iordanul umplea matca sa si iesea din toate malurile sale, ca in timpul secerisului graului.
17. Preotii care duceau chivotul legamantului Domnului stateau ca pe uscat in mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate; iar fiii lui Israel au mers ca pe uscat, pana ce tot poporul a trecut prin Iordan.

 căderea zidurilor Ierihonului (Iosua 6, 6-20) 6. Si a chemat Iosua, fiul lui Navi, pe preoti si le-a zis: “Luati chivotul legamantului si sapte preoti sa poarte sapte trambite din corn de berbec inaintea chivotului Domnului”.
7. Si le-a mai zis acestora sa spuna poporului: “Mergeti si ocoliti cetatea, iar cei inarmati sa mearga inaintea chivotului Domnului!”
8. Indata ce Iosua a spus acestea poporului, cei sapte preoti, care purtau cele sapte trambite sfinte inaintea Domnului, au pornit si au inceput a suna tare din trambite si chivotul legamantului Domnului mergea in urma lor.
9. Cei inarmati mergeau inaintea preotilor care sunau din trambite, iar cei din urma veneau dupa chivotul Domnului, trambitand in mers din trambite.
10. Poporului insa Iosua i-a poruncit si a zis: “Sa nu strigati! Nimeni sa nu auda glasul vostru si nici o vorba sa nu iasa din gura voastra pana in ziua cand va voi zice eu sa strigati; atunci sa strigati”.
11. Si asa chivotul Domnului a plecat imprejurul cetatii si a inconjurat-o o data; apoi a venit in tabara si a ramas in tabara.
12. A doua zi Iosua s-a sculat dis-de-dimineata si preotii au ridicat chivotul Domnului;
13. Si cei sapte preoti, care purtau cele sapte trambite, mergeau inaintea chivotului Domnului si trambitau din trambite; cei inarmati mergeau inaintea lor, iar celalalt popor venea in urma chivotului Domnului si preotii trambitau din trambite.
14. Astfel si a doua zi au inconjurat cetatea o data si s-au intors in tabara. Si au facut asa sase zile.
15. In ziua a saptea s-au sculat de dimineata, in revarsatul zorilor si au mers tot asa imprejurul cetatii de sapte ori; numai in aceasta zi au inconjurat cetatea de sapte ori.
16. Iar cand au sunat preotii a saptea oara din trambite, Iosua a zis catre fiii lui Israel: “Strigati, ca v-a dat Domnul cetatea!
17. Cetatea va fi sub blestem si tot ce este in ea e al Domnului puterilor; numai Rahab desfranata sa ramana vie, ea si tot cel ce va fi in casa ei, pentru ca ea a ascuns iscoadele pe care le-am trimis noi.
18. Voi insa sa va paziti foarte de tot ce este dat blestemului, ca sa nu cadeti si voi sub blestem, daca ati lua ceva din cele date spre nimicire si pentru ca asupra taberei lui Israel sa nu vina blestemul si sa-i aduca pieire.
19. Tot aurul si argintul si vasele de arama si de fier sa fie sfintenie a Domnului si sa intre in vistieria Domnului”.
20. Atunci au trambitat preotii din trambite. Si cum a auzit poporul glasul de trambita, a strigat tot poporul impreuna cu glas tare si puternic si s-au prabusit toate zidurile imprejurul cetatii pana in temelie si a intrat tot poporul in cetate, fiecare din partea unde era, si au luat cetatea.

 prin Ghedeon: nimicirea madianiţilor (Jud. 7, 16-23) 16. Apoi a impartit pe cei trei sute de oameni in trei cete si le-a dat la toti in maini trambite si oale goale si in oale faclii.
17. Si le-a zis: “Sa va uitati la mine si sa faceti ce voi face eu; iata eu ma duc la tabara si ce voi face eu, sa faceti si voi.
18. Cand eu si cei cu mine vom trambita, sa trambitati si voi din trambitele voastre imprejurul intregii tabere si sa strigati: Sabia Domnului si a lui Ghedeon!”
19. Si s-a apropiat de tabara Ghedeon si cu el o suta de oameni, pe la inceputul strajii de mijloc a noptii, si au desteptat strajile si au trambitat din trambite si au sfaramat oalele pe care le aveau in maini.
20. Si au trambitat tustreile cete din trambite si au spart oalele si tineau in mana stanga faclia, iar in mana dreapta trambitele si trambitau din trambite si strigau: “Sabia Domnului si a lui Ghedeon!”
21. Si stateau fiecare la locul sau imprejurul taberei si au inceput cei din tabara a alerga in toata tabara si a striga si au luat-o la fuga.
22. Pe cand cei trei sute de oameni sunau din trambite, in toata tabara a intors Domnul sabia unora asupra altora, si a fugit tabara catre Terera pana la Betsita si pana la hotarele lui Abelmehola, aproape de Tabat.
23. Atunci au fost chemati Israelitii din semintiile lui Neftali si Aser si din toata semintia lui Manase si au alergat dupa Madianiti.

 prin Samson: leul sfâşiat (Jud. 14), filistenii ucişi, porţile Gazei luate şi dărâmarea templului lui Dagon (Jud. 16, 28-31) 28. Atunci a strigat Samson catre Domnul si a zis: “Doamne Dumnezeule, adu-ti aminte de mine si intareste-ma inca o data, o, Dumnezeule, ca printr-o singura lovitura sa ma razbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei !”
29. Si a miscat Samson din loc doi stalpi din mijloc pe care era sprijinita casa, rezemandu-se de ei, de unul cu mana dreapta si de celalalt cu stanga.
30. Si a zis Samson: “Mori, suflete al meu, cu Filistenii!” Apoi s-a sprijinit cu toata puterea si s-a prabusit casa peste fruntasii Filistenilor si peste tot poporul ce era in ea. Si cei pe care i-a ucis Samson la moartea sa au fost mai multi decat toti cei pe care-i ucisese in viata sa.
31. Atunci au venit fratii lui si toata casa tatalui sau si l-au luat si l-au dus de l-au ingropat intre Tora si Estaol, in mormantul lui Manoe, tata sau. Si a fost el judecator in Israel douazeci de ani. Iar dupa Samson s-a sculat Emegar, fiul lui Enan, si a ucis din Filisteni sase sute de oameni, afara de vite. Acesta a izbavit pe Israel.

 prin Samuel: tunet şi ploaie peste seceriş (I Regi 12, 16-18) 16. Acum sculati-va si priviti la lucrul cel mare pe care-l va face Domnul inaintea ochilor vostri:
17. Nu e acum oare secerisul graului? Dar eu voi striga catre Domnul si El va trimite trasnet si ploaie si veti afla si veti vedea cat de mare este pacatul pe care l-ati facut voi inaintea ochilor Domnului, cand ati cerut rege”.
18. Si a strigat Samuel catre Domnul si a trimis Domnul tunete si ploaie in ziua aceea; si teama de Domnul si de Samuel cuprins tot poporul.

 prin Ilie Proorocul: seceta cea mare (III Regi 17, 1) Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc au; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”

 înmulţirea fainii şi a untdelemnului văduvei (III Regi 17, 14) Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!”

 învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului (III Regi 17, 17-23) 17. Dupa aceasta s-a imbolnavit copilul femeii, stapana casei, si boala lui a fost atat de grea, ca n-a mai ramas suflare intr-insul.
18. Si a zis ea catre Ilie: “Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca sa-mi pomenesti pacatele mele si sa-mi omori fiul?”
19. Iar Ilie a zis: “Da-mi pe fiul tau!” Si l-a luat din bratele ei si l-a suit in foisor unde sedea el si l-a pus pe patul sau.
20. Apoi a strigat Ilie catre Domnul si a zis: “Doamne Dumnezeul meu, oare si vaduvei la care locuiesc ii faci rau, omorand pe fiul ei?”
21. Si sufland de trei ori peste copil, a strigat catre Domnul si a zis: “Doamne Dumnezeul meu, sa se intoarca sufletul acestui copil in el!”
22. Si a ascultat Domnul glasul lui Ilie; si s-a intors sufletul copilului acestuia in el si a inviat.
23. Si a luat Ilie copilul si s-a coborat cu el din foisor in casa si l-a dat mamei sale si a zis Ilie: “Iata copilul tau este viu!”

coborârea focului din cer peste jertfe (III Regi 18, 36-38) 36. Iar la vremea jertfei de seara, s-a apropiat Ilie proorocul si a strigat la cer si a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Israel! Auzi-ma Doamne, auzi-ma acum cu foc, ca sa cunoasca astazi poporul acesta ca Tu singur esti Dumnezeu in Israel si ca eu sunt slujitorul Tau.
37. Auzi-ma, Doamne, auzi-ma, ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu Doamne esti Dumnezeu si ca Tu le intorci inima la Tine!”
38. si s-a pogorat foc de la Domnul si a mistuit arderea de tot si lemnele si pietrele si tarana si a mistuit si toata apa care era in sant.

 deschiderea cerului şi ploaie mare (III Regi 18, 41-42) 41. Apoi a zis Ilie catre Ahab: “Du-te de mananca si bea, caci se aude vuiet de ploaie!”
42. Si a plocat Ahab sa manance si sa bea; iar Ilie s-a suit in varful Carmelului si s-a aplecat ta pamant pana a atins genunchii au fata sa.

 Se mai arată prin Ilie: Ohozia, pedepsit cu moartea (IV Regi 1, 16) Şi a zis către el: „Aşa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri”.

 despărţirea apelor Iordanului cu cojocul (IV Regi 2, 8) Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat.

 prin Elisei: despărţirea apelor Iordanului (IV Regi 2, 14) Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: „Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.

 curăţirea apelor Ierihonului (IV Regi 2, 19-23) 19. Iar locuitorii cetatii aceleia au zis catre Elisei: “Iata asezarea cetatii acesteia este buna, dupa cum poate vedea si stapanul nostru, dar apa nu este buna si pamantul este neroditor”.
20. Si el a zis: “Aduceti-mi o oala noua si puneti sare in ea!”
21. Si i-au adus si a iesit el la fantana de apa si, aruncand sarea in ea, a zis: “Asa zice Domnul: Iata am facut apa aceasta sanatoasa si nu va mai pricinui nici vatamare, nici moarte, nici nerodire”.
22. Si s-a facut apa curata pana astazi, dupa cuvantul pe care l-a spus Elisei.
23. De acolo s-a dus el la Betel. Si cum mergea pe drum, au iesit din cetate niste copii si s-au apucat sa rada de al zicand: “Hai, plesuvule, hai!”

 copiii din Betel sfâşiaţi de urşi (IV Regi 2, 23-24) 23. De acolo s-a dus el la Betel. Si cum mergea pe drum, au iesit din cetate niste copii si s-au apucat sa rada de al zicand: “Hai, plesuvule, hai!”
24. Iar el, intorcandu-se si vazandu-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, iesind din padure doi ursi, au sfasiat din ei patruzeci si doi de copii.

 învierea fiului şunamitencei (IV Regi 4, 32-35)  32. Intrand Elisei in casa, a vazut copilul mort, intins in patul sau.
33. Si dupa ce a intrat, a incuiat usa dupa sine si s-a rugat Domnului.
34. Apoi s-a ridicat si s-a culcat peste copil si si-a pus buzele sale pe buzele lui si ochii sai pe ochii lui si palmele sale pe palmele lui si s-a intins pe el si a incalzit trupul copilului.
35. Sculandu-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foisor inainte si inapoi. Dupa aceea s-a dus si s-a intins iar peste copil. si a stranutat copilul de sapte ori si si-a deschis copilul ochii.

 vindecarea lui Neeman (IV Regi 5, 10-14) 10. Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa sa-i zica: “Du-te si te scalda de sapte ori in Iordan, ca ti se va innoi trupul tau si vei fi curat!”
11. Neeman insa s-a maniat si a plecat, zicand: “Iata, socoteam ca va iesi el si, stand la rugaciune, va chema numele Domnului Dumnezeului sau, isi va pune mana pe locul bolnav si va curati lepra.
12. Au doara Abana si Farfar, raurile Damascului, nu sunt ele mai bune decat toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare sa ma scald in ele si sa ma curat? Si asa s-a intors si a plecat manios.
13. Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grait si i-au zis: “Stapane, daca proorocul ti-ar fi zis sa faci ceva insemnat, oare n-ai fi facut? Cu atat mai vartos trebuie sa faci cand ti-a zis numai: Spala-te si vei fi curat!”
14. Atunci el s-a coborat si s-a cufundat de sapte ori in Iordan, dupa cuvantul omului lui Dumnezeu, si i s-a innoit trupul ca trupul unui copil mic si s-a curatit.

 Ghiezi lovit cu lepră (IV Regi 5, 27) Să se lipească dar lepra lui Neeman de tine şi de urmaşii tăi în veci”. Şi a ieşit Ghehazi de la Elisei alb de lepră ca zăpada.

 omul înviat prin oasele lui Elisei (IV Regi 13, 21) Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale.

 iar prin Isaia, vindecarea lui Iezechia (IV Regi 20, 1-7) 1. In zilele acelea s-a imbolnavit Iezechia de moarte si a venit la el Isaia proorocul, fiul lui Amos, si i-a zis: “Asa graieste Domnul: Fa testament pentru casa ta, caci nu te vei mai insanatosi, ci vei muri!”
2. Atunci s-a intors Iezechia cu fata la perete si s-a rugat Domnului,
3. Zicand: “O, Doamne, adu-ti aminte ca am umblat inaintea fetei Tale cu credinta si cu inima dreapta si am facut cele placute in ochii Tai!” Si a plans Iezechia tare.
4. Isaia insa nu plecase inca din cetate, cand a fost cuvantul Domnului catre el si i-a zis:
5. “Intoarce-te si spune lui Iezechia, stapanul poporului Meu: Asa zice Domnul Dumnezeul lui David, stramosul tau: Am auzit rugaciunea ta si am vazut lacrimile tale; te vei vindeca si a treia zi te vei duce in templul Domnului;
6. Si voi mai adauga la zilele tale cincisprezece ani si din mana regelui Asiriei te voi izbavi pe tine si cetatea aceasta o voi apara pentru Mine si pentru David, robul Meu!”
7. Si a zis Isaia: “Luati o turta de smochine! Si au luat o turta de smochine si au pus-o pe rana si s-a insanatosit Iezechia.

 Cei doisprezece sfinţi apostoli au săvârşit diferite vindecări (Matei 10, 1) Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.

(Marcu 3, 14-15) 14. Si a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita  sa propovaduiasca,
15. Si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii.

(Marcu 6, 7, 13) 7. Si a chemat la Sine pe cei doisprezece si a inceput sa-i trimita doi cate doi si le-a dat putere asupra duhurilor necurate. 13. Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau.

(Luca 9, 1-2, 6) 1. Si chemand pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat putere si stapanire peste toti demonii si sa vindece bolile.
2. Si i-a trimis sa propovaduiasca imparatia lui Dumnezeu si sa vindece pe cei bolnavi; 6. Iar ei, plecand, mergeau prin sate binevestind si vindecand pretutindeni.

 cei şaptezeci de ucenici au făcut diferite minuni (Luca 10, 9, 17) 9. Si vindecati pe bolnavii din ea si ziceti-le: S-a apropiat de voi imparatia lui Dumnezeu; 17. Si s-au intors cei saptezeci (si doi) cu bucurie, zicand: Doamne, si demonii ni se supun in numele Tau.

Apoi, alte nenumărate minuni ale apostolilor (Marcu 16, 20) Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin.

(Fapte 2, 43) Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.

(Fapte 5, 12, 16) Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon; Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau.

 vindecarea ologului (Fapte 3, 2-8) 2. Si era un barbat olog din pantecele mamei sale, pe care-l aduceau si-l puneau in fiecare zi la poarta templului, zisa Poarta Frumoasa, ca sa ceara milostenie de la cei ce intrau in templu,
3. Care, vazand ca Petru si Ioan vor sa intre in templu, le-a cerut milostenie.
4. Iar Petru, cautand spre el, impreuna cu Ioan, a zis: Priveste noi;
5. Iar el se uita la ei cu luare-aminte, asteptand sa primeasca ceva de la ei.
6. Iar Petru a zis: Argint si aur nu am; dar ce am, aceea iti dau. In numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla!
7. Si apucandu-l de mana dreapta, l-a ridicat si indata gleznele si talpile picioarelor lui s-au intarit.
8. Si sarind, a stat in picioare si umbla, si a intrat cu ei in templu, umbland si sarind si laudand pe Dumnezeu.

 moartea lui Anania şi a Safirei (Fapte 5, 1-10) 1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, si-a vandut tarina.
2. Si a dosit din pret, stiind si femeia lui, si aducand o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca sa minti tu Duhului Sfant si sa dosesti din pretul tarinei?
4. Oare, pastrand-o, nu-ti ramanea tie, si vanduta nu era in stapanirea ta? Pentru ce ai pus in inima ta lucrul acesta? N-ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a cazut si a murit. Si frica mare i-a cuprins pe toti care au auzit.
6. Si sculandu-se cei mai tineri, l-au infasurat si, scotandu-l afara, l-au ingropat.
7. Dupa un rastimp, ca de trei ceasuri, a intrat si femeia lui, nestiind ce se intamplase.
8. Iar Petru a zis catre ea: Spune-mi daca ati vandut tarina cu atat? Iar ea a zis: Da, cu atat.
9. Iar Petru a zis catre ea: De ce v-ati invoit voi sa ispititi Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor scoate afara si pe tine.
10. Si ea a cazut indata la picioarele lui Petru si a murit. Si intrand tinerii, au gasit-o moarta si, scotand-o afara, au ingropat-o langa barbatul ei.

 vindecări de bolnavi (Fapte 5, 15-16) 15. Incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei.
16. Si se aduna si multimea din cetatile dimprejurul Ierusalimului, aducand bolnavi si bantuiti de duhuri necurate, si toti se vindecau.

 vindecarea slăbănogului Enea (Fapte 9, 34) Şi Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul. Şi îndată s-a ridicat.

 învierea Tavitei (Fapte 9, 36-41) 36. Iar in Iope era o ucenita, cu numele Tavita, care, talcuindu-se, se zice Caprioara. Aceasta era plina de fapte bune si de milosteniile pe care le facea.
37. Si in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit. Si, scaldand-o, au pus-o in camera de sus.
38. Si fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind ca Petru este in Lida, au trimis pe doi barbati la el, rugandu-l: Nu pregeta sa vii pana la noi.
39. Si Petru, sculandu-se, a venit cu ei. Cand a sosit, l-au dus in camera de sus si l-au inconjurat toate vaduvele, plangand si aratand camasile si hainele cate le facea Caprioara, pe cand era cu ele.
40. Si Petru, scotand afara pe toti, a ingenunchiat si s-a rugat si, intorcandu-se catre trup, a zis: Tavita scoala-te! Iar ea si-a deschis ochii si, vazand pe Petru, a sezut.
41. Si dandu-i mana, Petru a ridicat-o si, chemand pe sfinti si pe vaduve, le-a dat-o vie.

 minuni mari (Fapte 8, 7, 13)  7. Caci din multi care aveau duhuri necurate, strigand cu glas mare, ele ieseau si multi slabanogi si schiopi s-au vindecat; 13. Iar Simon a crezut si el si, botezandu-se, era mereu cu Filip. Si vazand semnele si minunile mari ce se faceau, era uimit.

redarea vederii lui Saul (Fapte 9, 17-18) 17. Si a mers Anania si a intrat in casa si, punandu-si mainile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ti S-a aratat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sa vezi iarasi si sa te umpli de Duh Sfant.
18. Si indata au cazut de pe ochii lui ca niste solzi; si a vazut iarasi si, sculandu-se, a fost botezat.

(Fapte, 22, 11-13) 11. Si pentru ca nu mai vedeam, din cauza stralucirii acelei lumini, am venit in Damasc, fiind dus de mana de catre cei ce erau impreuna cu mine.
12. Iar un oarecare Anania, barbat evlavios, dupa Lege, marturisit de toti iudeii care locuiau in Damasc,
13. Venind la mine si stand alaturi, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarasi!  Si eu in ceasul acela l-am vazut.

 orbirea lui Elimas (Fapte 13, 11) Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână.

 învierea lui Eutih (Fapte 20, 9-12) 9. Dar un tanar cu numele Eutihie, sezand pe fereastra, pe cand Pavel tinea lungul sau cuvant, a adormit adanc si, doborat de somn, a cazut jos de la catul al treilea, si l-au ridicat mort.
10. Iar Pavel, coborandu-se, s-a plecat peste el si, luandu-l in brate, a zis: Nu va tulburati, caci sufletul lui este in el.
11. Si suindu-se si frangand painea si mancand, a vorbit cu ei mult pana in zori, si atunci a plecat.
12. Iar pe tanar l-au adus viu si foarte mult s-au mangaiat.

 vindecarea tatălui lui Publius (Fapte 28, 8) Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de urdinare cu sânge, la care intrând Pavel şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.

şi alte nenumărate minuni şi puteri pe care nu este nici vreme, nici loc a le pomeni. Iată dar, omule, cu ce puteri şi cu ce daruri a împodobit Dumnezeu pe sfinţii Săi, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Pentru aceasta, voi încheia cuvântul despre minunile sfintilor lui Dumnezeu cu ce zice Duhul Sfânt: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36) Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu”.

 Iar dacă venerăm şi pe îngerii lui Dumnezeu întocmai ca pe sfinţi, apoi trebuie arătat că multe şi preaslăvite minuni a făcut Dumnezeu în lume prin mijlocirea sfinţilor Săi îngeri, ca de pildă: îngerul Domnului a condus pe israeliţi din Egipt (Ieş. 14, 19) Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, şi s-a mutat în urma lor; şi s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor şi a stat în urma lor.

(Ieș. 23, 20) Iată Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu, ca să te păzească în cale şi să te ducă la pământul acela pe care l-am pregătit pentru tine.

(Ieș. 32, 34) Iar acum mergi şi du poporul acesta la locul unde ţi-am zis. Iată îngerul Meu va merge înaintea ta şi în ziua cercetării Mele voi pedepsi păcatul lor”.

(Ieș. 33, 2) Iar Aaron le-a zis: „Scoateţi cerceii de aur din urechile femeilor voastre, ale feciorilor voştri şi ale fetelor voastre şi-i aduceţi la mine”.

(Num. 20, 16) De aceea am strigat către Domnul şi a auzit Domnul glasul nostru şi a trimis îngerul Său de ne-a scos din Egipt; şi acum suntem în Cadeş, oraşul cel mai apropiat de hotarul tău.

 nimicirea Sodomei şi a Gomorei, de asemenea, s-a făcut prin îngeri (Fac. 19, 13) Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem”.

molima în Ierusalim (II Regi 24, 15-17) 15. Si a trimis Domnul ciuma asupra lui Israel de dimineata pana la vremea hotarata. Si a inceput molima in popor si au murit de la Dan pana la Beer-Seba saptezeci de mii de oameni.
16. Si si-a intins ingerul Domnului mana asupra Ierusalimului, ca sa-l pustiiasca, dar I S-a facut mila Domnului si a zis ingerului care ucidea poporul: “Destul! Opreste-i acum mana!” Ingerul Domnului se afla atunci la aria lui Aravna Iebuseul.
17. Si vazand David pe ingerul care lovea poporul, a zis catre Domnul: “Iata eu am pacatuit! Faradelegea am facut-o eu. Dar aceste oi ce-au facut? Deci indreapta-ti mana Ta asupra mea si asupra casei tatalui meu!”

I Paral. 21, 14-16) 14. Atunci a trimis Domnul molima asupra lui Israel si au murit saptezeci de mii de Israeliti.
15. Si a trimis Dumnezeu ingerul la Ierusalim ca sa-l piarda. Si cand a inceput el sa pustiiasca, a vazut Domnul si I s-a facut mila pentru aceasta nenorocire si a zis catre ingerul pierzator: “Destul! De acum lasa-ti mainile in jos!” Ingerul Domnului statea atunci deasupra ariei lui Ornan (Aravna) Iebuseul.
16. Atunci ridicandu-si David ochii sai, a vazut pe ingerul Domnului stand intre pamant si cer cu sabia goala in mana sa, intinsa asupra Ierusalimului; si a cazut David si batranii cu fetele la pamant, imbracati in sac.

 nimicirea oştirii asiriene (IV Regi 19, 35) În noaptea aceea s-a întâmplat că a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii, şi când s-au sculat dimineaţa, iată erau peste tot numai trupuri moarte.

(II Paral. 32, 21) Şi a trimis Domnul pe un înger care a pierdut pe tot viteazul şi războinicul şi căpetenia şi generalul din tabăra regelui Asiriei, încât acesta s-a întors cu ruşine în ţara sa; şi când a intrat în casa dumnezeului său, l-au ucis cu sabia acolo fiii lui.

(Isaia 37, 36) Şi a ieşit îngerul Domnului şi a bătut în tabăra Asiriei o sută şi cincizeci de mii; iar dimineaţa, la sculare, toţi erau morţi.

 Irod lovit de moarte (Fapte 12, 23) Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-l viermii, a murit.

 vestirea zămislirii lui Iisus Hristos (Matei 1, 20-21) 20. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant.
21. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor.

(Luca 1, 31) Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.

 vestirea naşterii lui Hristos (Luca 2, 10) Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.

 Învierea Domnului (Matei 28, 5-7) 5. Iar ingerul, raspunzand, a zis femeilor: Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati.
6. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut.
7. Si degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti si iata va merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata v-am spus voua.

Înălţarea, şi tot prin ei se va face vestirea celei de a doua veniri a Domnului (Fapte 1, 11) Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.

 zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 13-36)  13. Iar ingerul a zis catre el: Nu te teme, Zaharia, pentru ca rugaciunea ta a fost ascultata si Elisabeta, femeia ta, iti va naste un fiu si-l vei numi Ioan.
14. Si bucurie si veselie vei avea si, de nasterea lui, multi se vor bucura.
15. Caci va fi mare inaintea Domnului; nu va bea vin, nici alta bautura ametitoare si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duhul Sfant.
16. Si pe multi din fiii lui Israel ii va intoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17. Si va merge inaintea Lui cu duhul si puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor spre copii si pe cei neascultatori la intelepciunea dreptilor, ca sa gateasca Domnului un popor pregatit.
18. Si a zis Zaharia catre inger: Dupa ce voi cunoaste aceasta? Caci eu sunt batran si femeia mea inaintata in zilele ei.
19. Si ingerul, raspunzand, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce sta inaintea lui Dumnezeu. Si am fost trimis sa graiesc catre tine si sa-ti binevestesc acestea.
20. Si iata vei fi mut si nu vei putea sa vorbesti pana in ziua cand vor fi acestea, pentru ca n-ai crezut in cuvintele mele, care se vor implini la timpul lor.
21. Si poporul astepta pe Zaharia si se mira ca intarzie in templu.
22. Si iesind, nu putea sa vorbeasca. Si ei au inteles ca a vazut vedenie in templu; si el le facea semne si a ramas mut.
23. Si cand s-au implinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
24. Iar dupa aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zamislit si cinci luni s-a tainuit pe sine, zicand:
25. Ca asa mi-a facut mie Domnul in zilele in care a socotit sa ridice dintre oameni ocara mea.
26. Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret,
27. Catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
28. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei.
29. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta?
30. Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu.
31. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.
32. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau.
33. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit.
34. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?
35. Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
36. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa.

 îngerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei 4, 11) Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.

(Marcu 1, 13) Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îi slujeau.

 ei au vestit păstorilor Naşterea Domnului (Luca 2, 9) Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.

 ei au vestit sfintelor mironosiţe Învierea Domnului (Matei 28, 1-7) 1. Dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua intai a saptamanii (Duminica), au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul.
2. Si iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei.
3. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada.
4. Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti.
5. Iar ingerul, raspunzand, a zis femeilor: Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati.
6. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut.
7. Si degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti si iata va merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata v-am spus voua.

 ei vor despărţi pe cei drepţi de cei nedrepţi în ziua Judecăţii celei de apoi (Matei 13, 39-42) 39. Dusmanul care a semanat-o este diavolul; secerisul este sfarsitul lumii, iar seceratorii sunt ingerii.
40. Si, dupa cum se alege neghina si se arde in foc, asa va fi la sfarsitul veacului.
41. Trimite-va Fiul Omului pe ingerii Sai, vor culege din imparatia Lui toate smintelile si pe cei ce fac faradelegea,
42. Si-i vor arunca pe ei in cuptorul cu foc; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.

(Matei 24, 31) Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.

şi încă nenumărate minuni şi puteri ale lui Dumnezeu s-au făcut, se fac şi se vor face prin sfinţii Lui îngeri, până la sfârşitul veacurilor. Aceste binefaceri ale lui Dumnezeu făcute de El prin sfinţii Săi îngeri ne obligă să-i cinstim, ca pe cei ce slujesc cu milă şi cu blândeţe la mântuirea noastră (II Petru 2, 11) Pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc în faţa Domnului judecată defăimătoare împotriva lor.

(Iuda 1, 9) Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: „Să te certe pe tine Domnul!”

(Ps. 67, 17) Pentru ce, munţi cu piscuri, pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârşit?

(Psalm. 90, 11) Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.

(Psalm 102, 21 ş.a.) Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

________________________________________________________________________

Credinciosul: Avem temeiuri să credem că sfinţii mijlocesc pentru noi în rugăciunile lor?

Preotul: Ţi-am arătat pe larg în cele de mai sus despre acest lucru, cu trimiteri din Sfânta Scriptură. Dar pentru a fi mai întemeiat despre acest adevăr, îţi mai spun şi cele ce urmează: Noi vedem din Sfânta Scriptură că sfinţii lui Dumnezeu, încă în viaţă fiind, se rugau şi mijloceau către Dumnezeu pentru oameni. Aşa auzim pe marele Apostol Pavel zicând: Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie (Filip. 1, 3-4) 3. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi; 4. Căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie.

(I Tes. 1, 2-3) 2. Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toti si va pomenim in rugaciunile noastre,
3. Aducandu-ne aminte neincetat, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrul credintei voastre si de osteneala iubirii si de staruinta nadejdii voastre in Domnul nostru Iisus Hristos.

(II Tes. 1,11) 11. Pentru aceasta, ne si rugam pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa si sa implineasca cu putere toata pornirea voastra spre bunatate si orice lucrare a credintei voastre,

(Efes. 1, 16-18) 16. Nu incetez a multumi pentru voi, pomenindu-va in rugaciunile mele,
17. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere,
18. Si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei mostenirii Lui, in cei sfinti,

(Efes. 3, 14-21) 14. Pentru aceasta, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Din Care isi trage numele orice neam in cer si pe pamant,
16. Sa va daruiasca, dupa bogatia slavei Sale, ca sa fiti puternic intariti, prin Duhul Sau, in omul dinauntru,
17. Si Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire,
18. Ca sa puteti intelege impreuna cu toti sfintii care este largimea si lungimea si inaltimea si adancimea,
19. Si sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu.
20. Iar Celui ce poate sa faca, prin puterea cea lucratoare in noi, cu mult mai presus decat toate cate cerem sau pricepem noi,
21. Lui fie slava in Biserica si intru Hristos Iisus in toate neamurile veacului veacurilor. Amin!

(II Cor. 13, 9) Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră.

(II Tim. 1, 3 ş.a.) Mulţumesc lui Dumnezeu, Căruia Îi slujesc din strămoşi, cu cuget curat, că te pomenesc neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele.

Credinciosul: Dar pentru care pricină Dumnezeu primeşte pe sfinţi şi pe îngeri să se roage şi să mijlocească pentru mântuirea oamenilor, de vreme ce numai Mântuitorul nostru Iisus Hristos este singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni (I Tim. 2, 5) Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,

Preotul: Dumnezeu primeşte cererile şi mijlocirile care se fac către El, prin rugăciunile sfinţilor şi ale îngerilor, fiindcă El voieşte a-i slăvi pe ei, precum şi ei îl slăvesc în cer şi pe pământ. Acest lucru îl adevereşte Sfânta Scriptură când zice: Eu slăvesc pe cei ce Mă slăvesc pe Mine (I Regi 2, 30) De aceea aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am zis odinioară: Casa ta şi casa tatălui tău va umbla nestrămutat înaintea feţei Mele în veac; dar acum Domnul zice: Să nu mai fie aşa, căci Eu preamăresc pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine, iar cei ce Mă necinstesc vor fi ruşinaţi.

 Şi fiindcă sfinţii au pătimit împreună cu El în această viaţă, se vor slăvi împreună cu El, după cum este scris, ca să-Şi arate bogăţia slavei Sale spre vase ale milei, pe care mai dinainte le-a pregătit spre slavă (Rom. 9, 23) Şi ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale către vasele milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă?

 Deci sfinţii care au slăvit pe Dumnezeu în trupul şi sufletul lor (I Cor. 6, 20) Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

(Filip. 1, 20)  După aşteptarea şi nădejdea mea că întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte;

prin faptele lor cele bune (Matei 5, 16)Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. 

şi au suferit chinuri pentru slava lui Dumnezeu (Ioan 21, 19) Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie.

aceştia se slăvesc de Dumnezeu şi au primit de la Dumnezeu nu numai slavă, ci şi darul de a face minuni mari, chiar şi mai mari decât a făcut Mântuitorul nostru Iisus Hristos când era cu noi pe pământ. Acest adevăr Însuşi Mântuitorul cu proorocie mai înainte ni l-a spus nouă, zicând: Cel ce crede în Mine, va face şi el lucrurile pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face… (Ioan 14, 12) Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

 Noi ne închinăm sfinţilor lui Dumnezeu, nu ca unora care ar fi prin fire dumnezei şi binefăcători, ci ca unor robi şi slujitori ai lui Dumnezeu, care au dobândit de la El deplină încredere, încât orice vor cere primesc de la El, ca unii ce I-au păzit poruncile (I Ioan 3, 21-22) 21. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu; 22. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.

 Noi venerăm (cinstim) pe sfinţii lui Dumnezeu fiindcă Însuşi Împăratul Dumnezeu Se simte cinstit văzând că sluga Lui iubită este cinstită nu numai ca o slugă, ci şi ca prieten al lui Dumnezeu (Ps. 138, 17) Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor.

(Ioan 15, 14) Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.

„Noi credem că Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostru Mijlocitor şi că El S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi şi cu Sângele Său a făcut împăcarea omului cu Dumnezeu, şi că El este îngrijitorul, Mângâietorul şi curăţitorul păcatelor noastre. Mărturisim, de asemenea, că sfinţii intervin pentru noi în rugăciuni şi cereri şi, înaintea tuturor, Preacurata Maică a lui Dumnezeu-Cuvântul. Tot astfel zicem şi despre sfinţii îngeri şi păzitorii noştri, despre apostoli, prooroci, martiri, drepţi şi despre toţi aceia pe care i-a preamărit El, ca pe nişte slugi credincioase ale Sale, cu care împreună îi numărăm şi pe arhierei şi pe preoţi, ca unii ce împreună stau la dumnezeiescul altar, precum şi pe bărbaţii drepţi, distinşi prin virtute. A ne ruga unii pentru alţii şi că mult poate rugăciunea dreptului (Iacov 5, 16) Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

şi că Dumnezeu ascultă mai mult pe cei sfinţi, decât pe cei ce rămân în păcate – aceasta din sfintele cărţi ne învăţăm (Ioan 9, 31) Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.

 Mărturisim că sfinţii sunt ajutători şi mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu, nu numai aici în timpul petrecerii lor cu noi, ci încă mult mai mult după moarte, când ei, după îndepărtarea «oglinzii» – de care pomeneşte Sfântul Apostol Pavel -, privesc curat Sfânta Treime şi nemărginita Lui lumină. Căci precum noi nu ne îndoim că sfinţii profeţi, fiind încă în trup muritor, au văzut lucrurile cele cereşti, prin care se prevesteau cele viitoare, tot asemenea nu ne îndoim, dar şi neclătinat credem şi mărturisim că îngerii şi sfinţii – care au devenit ca nişte îngeri -, cu ajutorul nemărginitei lumini dumnezeieşti văd nevoile noastre”.

Credinciosul: Dar unde spune în Sfânta Scriptură că Dumnezeu îi ascultă pe sfinţi când ei se roagă pentru noi?

Preotul: Am arătat că sfinţii sunt slăviţi de Dumnezeu cu cinste (Rom. 2, 10) Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.

că vor judeca lumea (I Cor. 6, 3) Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?

 că sunt iubiţi de Dumnezeu (Dan. 10, 19) Şi mi-a zis: „Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare şi curajos!” Şi pe când grăia cu mine, m-am simţit întărit şi am zis: „Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai întărit!”

 Iar cum că sfinţii sunt ascultaţi de Dumnezeu când se roagă pentru noi, caută în dumnezeiasca Scriptură la citatele pe care ţi le însemnez aici: Fac. 20, 7; Iov 42, 8; I Regi 7, 9; Ier. 15, 15; Iacov 5, 10, 15; Apoc. 8, 3-5; II Tim. 1, 3; Dan. 10, 11-21. De asemenea caută despre mijlocirea îngerilor pentru noi la: Fac. 24, 7; Dan. 3, 19-25; Evrei 1, 14; Num. 20, 16; Fac. 19, 12-13; II Regi 24, 16-17; I Parai. 21, 14-16; leş. 14, 19; 23, 20; 32, 34; 33, 2 ş.a. Dar vei găsi şi încă alte multe mărturii în această privinţă în Sfânta Scriptură, care confirmă cele de mai sus. Să nu rămâi la îndoială în această privinţă, ca să nu te osândeşti şi tu ca cei ce stau împotriva adevărului învederat şi dovedit.

Autor: Arhim Cleopa Ilie

Lasă un răspuns